Intoleranța față de batjocură se numește: “să faci dreptate”.

Azi m-am enervat! Uite așa, chiar m-am enervat.

Cineva postase pe Facebook un clip, mai precis cel de mai jos. Mi s-a părut o aberație faptul că poți râde de răul altuia, fără nicio jenă. Întocmai cum se întâmplă prin școli și licee. Ca niște golani, chiar așa! Hai, că dacă era o farsă, doar o mică sperietură, mă abțineam de la comentarii.

Când te amuzi pe seama unor astfel de situații ești tare nedrept. Adică, ce-ai face dacă ar fi fost mama ta cea care primește două plăcinte în ochi? Ce-ai face să vină jenată acasă, plânsă de oftică pentru că toți au râs de ea? Vă spun eu ce-aș face! Aș suna la poliție și aș fi în stare să-l caut pe obraznic… (poate cunoașteți expresia care se tot repetă în filmul Taken: “I will find you!”).

Când mai și postezi asemenea chestii, este ca și cum ai fi în stare să faci și tu la fel. Asta spune multe despre tine. Mi-e teamă că acesta este rezultatul tipologiei de gândire din ziua de astăzi – anume egoismul. “Chiar și răul altuia să-mi slujească mie drept plăcere și amuzament”. Urât fel de a gândi!

Partea mai ciudată este că unii își permit să te facă intolerant dacă nu râzi la gluma asta! Pe bune! Așa mi-a întors-o acest amic de pe Facebook, apoi am citit niște comentarii pe youtube și mi-am stricat pofta de viață. Prostia crește pe zi ce trece, dear friends! Și nimeni nu sare în ajutorul bietei femei – dacă vizionați clipul atenți. Ba mai mult, râdeau și ei.

“It`s humility to be able to take a joke. What did he do to her in the end of the day? Nothing really. All she had to do is wash up and she would be okay. Ronald”

“he gave it to her 3 times but this video is not all of it. I would love to see another one from this guy” Bin

“People need to loosen up and have some fun. Like seriously I would just laugh, then go clean off in the bathroom” Kaithy.

Am citit și câteva comentarii, unele mai răutăcioase ca altele și este jenant să vezi că mulți o înjură tot pe femeie că e grasă și “că merita s-o pățească”. Doamne ferește să ai asemenea prieteni!

P.s. Vă invit să fiți mai intoleranți cu batjocoritorii. Aceasta se numește dreptate! 

P.s.s: Și, măcar aceștia 80 care îmi mai citiți blogul, vă rog să dați un unlike clipului de mai sus, de pe youtube!

 

Drew Lynch: “Eu nu aș fi umblat cu persoane ca mine”.

Vi s-a întâmplat vreodată să stați prin preajma unor persoane, poate chiar de treabă, poate chiar din familie, și să râdeți de cineva pentru vreun defect fizic? Vi s-a întâmplat să aveți colegi de școală amuzanți, care fac glume foarte proaste pe seama altora, dar să nu vă puteți abține să râdeți la unele dintre ele?

Uite Drew, băiatul de mai jos, își bătea joc de alții, dar și-a dat seama de caracterul lui abia după o situație tragică (min 1).  “Eram un nemernic”, spune el despre felul cum trata pe alții! “Eu nu aș fi umblat cu persoane ca mine“.

Poate că sunt mulți așa cum era el. Poate că le va face bine să vadă clipul ăsta. Ar trebui să inspire și pe alții povestea lui 🙂

 

Bunul simţ şi nesimţitul.

 – Cum să nu strănute când mirosul de lămâie este atât de înţepător?

– Mie nu-mi miroase a nimic!

– Aaaa! Păi dacă aveai miros poate simţeai! – i-am răspuns eu şi am râs amândoi.

Cunosc o singură persoană despre care ştiu sigur că nu are miros. Cu persoane nevăzătoare parcă suntem obişnuiţi, pentru îi vedem dar pe cei ne’mirositori îi descoperi greu.

Cu gândul la treaba asta am realizat că este normal să existe perspective diferite asupra vieţii, pentru că ceea ce este adevărat pentru mine – altul poate să nu înţeleagă (şi viceversa).

Asta mă duce cu gândul la bunul simţ. Poate să fie un handicap să creşti lângă părinţi bădărani pentru că vei avea tendinţe de bădăran, dar este alegerea ta ce vrei să fii. Este alegerea ta, apoi, şi în privinţa educaţiei pe care o oferi copiilor tăi sau celor care te admiră.

„Bunul Simţ reprezintă capacitatea omului, bazată pe experienţa cotidiană, de a judeca şi de a aprecia just oamenii, lucrurile şi evenimentele”. „Prin Bunul Simţ noi înţelegem educaţie-respect-politeţe, deci Bunul Simţ nu se poate reduce doar la respect”. „Bunul Simț înseamnă să ne trăim frumos viața, fără ca prin asta să o facem urâtă pe a altuia!”. sursa: ziarulnatiunea.ro

Haide să vă spun o poveste.

Am mers la un spital din Bucureşti, în vizită la o prietenă din copilărie. Era foarte bolnavă, la secţia infecţioase şi avea nevoie de vizitatori să mai prindă curaj. Nu era ora de vizite – ceea ce m-a făcut să nu merg prea încrezător prin curtea spitalului. Am dat de un paznic, i-am zis ce treabă am şi … a început să comenteze. Ce credeam eu? poate puţină politeţe mă face să ajung mai repede la destinaţie, dar de unde? M-a învârtit cu teorii că mai bine nu vizitez, că dacă se ia boala, că de unde ne stim, s.a. Apoi i-am spus direct: “Ne ştim din copilărie, am mers la aceiaşi biserică de mici… ” , timp în care mi-a luat vorba de pe buze şi “Aa.. dar ce religie eşti?”. (cu alte cuvinte el nu mergea des la biserică).

I-am spus că sunt baptist, pentru că de mai bine de jumătate de an mersesem la o biserică protestantă – baptistă în Anglia. Şi să vezi ce mi-a zis! O ştii pe-aia cu “stinsul luminii?” in biserică? Cum să n-o ştii? A avut ‘grijă’ cineva, Dumnezeu să-i mustre tare, să răspândească zvonul că protestanţii sting lumina în biserică şi fac “prostii”, care cum apucă. Asemenea manipulare religioasă nu vezi decât în România, vă spun sincer! Pentru a-şi păstra enoriaşii, diverse religii aruncă cu noroi în celelalte iar eu nu înghit mizeria asta.

Măi oameni buni, am rămas scârbit să aud ce imaginaţie scârboasă avea, cu ce cuvinte spurcate vorbea despre … , despre mine în principiu. Şi habar nu avea ce sunt, ce gândesc. “Lasă că ştiu eu, că voi, că voi sunteţi dinăia care..“.  Am combătut politicos, timp de un minut, prejudecăţile lui dar mai rău începea, aşadar i-am mulţumit că m-a condus la intrarea corectă şi am urcat scările. Dacă eram pe aceiaşi lungime de undă  cu el, îi trăgeam un pumn în faţă şi îmi vedeam de drum.

Ştiţi care este problema în România? Cel care ar trebui să apere spitalul de bădărani, tocmai acela este bădăran.

Înţeleg că eşti de altă religie, dar să jigneşti fără să cunoşti? Ce mizerie!  Era ortodox, dar poate doar din naştere (Ortodoxul adevărat are aceiaşi poruncă divină de a iubi, sau măcar de a respecta pe aproapele său.) Citeşte: crestinortodox.ro). Am prieteni ortodocşi foarte cumsecade, oameni de încredere, decenţi – deci nu judec omul după religia în care se naşte.   Dacă ar fi să analizăm sau am avea dreptul de a judeca pe oameni, ar trebui să ne uităm la modul lor de viaţă. Vreau doar să sesizez o problemă de bun simţ, o problemă pe care am întâlnit-o des.

Există oameni care nu au vedere sau miros, şi ajungi să ai compasiune pentru ei atunci când îi cunoşti pentru că la ei nu se vindecă treaba asta. Totuşi nu văd în mine compasiune faţă de cei care sunt nesimţiţi (ca să nu folosesc alt termen) şi nu dau semne de regret. Mă chinui, mă chinui mult să-i înţeleg.

 

Shane Koyczan: „Până-n ziua de azi”… pentru frumoșii luați în derâdere.

http://www.ted.com/talks/shane_koyczan_to_this_day_for_the_bullied_and_beautiful.html%20

Alege şi traducerea din colţul din dreapta jos.

Shane Koyczan este un poet şi vorbitor  foarte priceput. Una dintre reuşitele sale este “To this Day”, discurs în care detaliează despre suferinţa pe care o resimte oricine a crescut crezându-se un ciudat sau singuratic.

Am aici discursul lui complet, tradus! Clipul de la urmă este aceiași poveste, scurtată, însoţită de imagini vizuale explicative:)

Un mic citat care s-ar potrivi aici:

 “Faţă de cum ar trebui să fim suntem numai pe jumătate treji, folosim doar o mică parte din resursele noastre fizice şi mentale. În linii mari, individul uman nu se apropie nici pe departe de limitele sale. Posedă anumite capacităţi pe care , de obicei, nu se pricepe să le folosească” –  William James

Îmi place că acest Shane, a avut curaj să treacă peste trecutul său, fără speranţă şi să fie unul dintre cei care chiar au voce să încurajeze copiii depresivi. Dar nu numai. Sunt destui adulţi care târăsc o întreagă viaţă de neîmpliniri şi nu reuşesc să treacă mai departe.

Frumuseţe au toţi, talente au toţi, dar poate unii sunt timizi. Calităţi au toţi în anumită masură, dar acestea pot creşte dacă sunt încurajate.

“Capacităţile se ofilesc sub o ploaie de critici; încurajarea le face să reînvie” D.Carnegie

Aşa am pornit şi eu în viaţă, plin de timiditate. Mereu ultimul. Mereu ascuns. Aveam nevoie de apreciere şi puţini au ştiut asta.. Acum, mă străduiesc să schimb soarta altora care pornesc pe acelaşi drum ca şi mine.

Cred că sunt mulţi care au nevoie. Cred că tu poţi să-i ajuţi! Succes:)

 

Beautiful – chiar dacă alţii …

Este vorba despre Diana Borcea, o tânără de 26 de ani, care suferă de nanism. Este o boală ce opreşte creşterea şi nu este nimic de râs în asta. Am cunoscut persoane de felul acesta prin liceu şi am observat cât de greu le este să supravieţuiască (psihic) într-un mediu de oameni miştocari, mereu puşi pe glume şi răutăcioşi. Am observat cum se simt când trec pe holurile unui liceu, când toată lumea întoarce “capul după ei, sau pun mâna (aproape discret) la gură şi şoptesc o “glumă bună”. Nu au prieteni mulţi, sunt evitaţi în multe rânduri şi daţi deoparte din priviri.

Iată ce spune Diana: ”Eu sufăr de o boală rară, nanism. Îmi e foarte greu în viața de zi cu zi. Mi-e greu să ies din casă și să îmi îndeplinesc îndatoririle. Foarte mulți oameni sunt răi, mă bârfesc și vorbesc urât. Atunci plâng pe umărul unui prieten și continui lupta. Am venit la Românii au talent pentru a cânta pentru mine și familia mea”

Nu ştiu unde aş putea găsi toata înregistrarea, dar vă spun sincer că m-am scârbit de atitudinea juriului de la început, de atitudinea lui Smiley şi celalalt, când tânăra de 26 de ani şi-a exprimat dorinţa de a cânta. Foarte urât din partea lor să primească pe cineva în felul acesta batjocoritor, mai ales când juriul dă tonul la toata audienţa din spatele lor. Priviţi atitudinea lor de la începutul cântecului. Josnica!! Când râzi de altul în felul acesta, te faci mai josnic, nicidecum mai bun! Atitudinea ta cum ar fi fost? Dar a mea?

Secunda 8’ – când toţi râdeau şi .. apoi îşi dau seama că trebuie să se oprească!

Ahh, “ferice de omul care .. nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!”. Şi ce dacă este mai mică? Este mult mai mare decât cei batjocoritori! Frumuseţea stă în suflet şi apoi dă pe dinafară.

Uite că s-a potrivit foarte bine cântecul pentru o persoană atât de diferită precum aceasta tânără! “I am beautiful, no matter what they say!”

Provocarea mea este să nu fiţi dintre aceia din secunda 8’ , ci să fiţi genul de oameni care oferă omului o şansă, care oferă prietenia unor persoane ca Diana. Să fim noi “umărul unui prieten” pe care poate plânge câte-o asemenea persoană şi apoi să-i dăm curaj să continue lupta!

Succes!