Evoluţie sau creaţie? Păi uite cum lucrează evoluţia..

Citeam articolul de mai jos ceva mai devreme şi mi-am amintit de o chestiune ce m-a surprins şi pe mine când am aflat-o! Ştiaţi că în anul 1800 existau doar 1 miliard de oameni? Acum 200 de ani! De 7 ori mai puţin!

Pe wikipedia scrie: “Se presupune că rasa umană s-a despărțit dintr-un strămoș comun cu al cimpanzeului acum 5 milioane de ani.” Ah ce multă credinţă îţi trebuie să crezi în startul din maimuţe, şi mai ales în figurinele din ceară care arată legătura între om şi maimuţă!

Să te lauzi cu milioane de lei, când toată averea pe care o poţi strânge o viaţă însumează 70 de lei, este o fantezie, o mică nebunie care te încearcă.  Nu e la fel cu oamenii de “ştiinţă”? Nu e obrăznicie să inventezi date despre care nu ştii nimic?

Let us start in the beginning with one male and one female. Now let us assume that they marry and have children and that their children marry and have children and so on. And let us assume that the population doubles every 150 years. Therefore, after 150 years there will be four people, after another 150 years there will be eight people, after another 150 years there will be sixteen people, and so on. It should be noted that this growth rate is actually very conservative. In reality, even with disease, famines, and natural disasters, the world population currently doubles every 40 years or so.

After 32 doublings, which is only 4,800 years, the world population would have reached almost 8.6 billion.(..)

With such a population clearly possible (and probable) in just a few thousand years, we could actually ask the question, “If humans were around millions of years ago, why is the population so small?” This is a question that evolution supporters must answer.

 Sursa: https://answersingenesis.org/evidence

Uite cum lucrează evoluţia: Dacă oamenii se înmulţesc, numerele evoluează. Dacă numerele evoluează, atunci presupunerea evoluţionistă referitoare la milioane de ani este greşită. Dar dacă ştii că greşeşti şi continui să afirmi aşa ceva, atunci spui minciuni. Just think about it! 🙂

 

Ţi s-a întâmplat s-aştepţi?

Ţi s-a întâmplat vreodată …

Să stai în gară,

Să-aştepţi un tren şi tocmai el să nu apară?

Să le tot numeri,

Să priveşti,

Dezamăgit să dai, apoi, din umeri..

 *

Ţi s-a ‘ntâmplat să vezi cum oamenii grăbiţi

Se pregătesc să urce,

Fericiţi,

Îndată să-ajungă la ai lor

Să-mbrăţişeze, să iubească,

pe cei de care le e dor?

*

Să-aştepţi, când orele-s trecute,

Să taci, în timp ce lent răsufli,

E totul o teribilă-ncleştare

Între voinţă şi răbdare

*

Când sufletul rezistă,

Credinţa, când, nici ea nu moare

E loc de un miracol,

Unul mare.

 

Whitney Houston – I Look to You

Dacă ar fi privit în continuare la Dumnezeu, biata Whitney nu s-ar fi sinucis. Dar depresia a condus-o la droguri, drogurile la dependenţă şi disperare, iar acestea direct la moarte.

Nu am înţeles pe unii sinucigaşi până nu am fost pus în situaţii mai teribile ale vieţii. Şi nu avem cum să nu înţelegem nebunia cuiva de a-şi lua propria viaţă decât dacă se ţine suferinţa după noi o perioadă, decât după ce pierdem ceea ce iubim. Mântuitorul a zis cândva “unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră”, adevăr pe care îl simţim fiecare dintre noi. Ştim bine unde este inima noastră, poate mai bine decât ştim câţi bani avem în portofel; cel puţin “bacnotele” mai mari tot le ştim;)

 Am învăţat că, dacă iubim cu patos viaţa proprie, lucruri, persoane, faimă,.. mai presus de Dumnezeu atunci gândul sinuciderii bate la uşă fără ruşine. Dar omul care , aşa cum spune şi cântecul, alege să iubească mai întâi pe Dumnezeu găseşte motive să trăiască mai departe.

After all my strength is gone /  In you I can be strong / I look to you

I Look to You

As I lay me down
Heaven hear me now
I’m lost without a cause
After giving it my all.

Winter storms have come
And darkened my sun
After all that I’ve been through
Who on earth can I turn to ?

I look to you
I look to you
After all my strength is gone
In you I can be strong

I look to you
I look to you
And when melodies are gone
In you I hear a song
I look to you

About to lose my breath
There’s no more fighting left
Sinking to rise no more
Searching for that open door

And every road that I’ve taken
Led to my regret
And I don’t know if I’m gonna make it
Nothing to do but lift my head

I look to you
I look to you
And when all my strength is gone
In you I can be strong

I look to you
I look to you
And when melodies are gone
In you I hear a song
I look to you

My levee’s have broken , my walls have come
Crumbling down on me
The rain is falling , defeat is calling
I need you to set me free

Take me far away from the battle
I need you , shine on me

 

Sărbători fericite !

Decembrie este luna colindelor. Chiar şi a celor fără noimă (sunt cu zecile la radio). De aceea sunt sigur că şi voi le căutaţi pe youtube pe cele mai speciale, aşa cum fac şi eu 🙂

Azi mi-am spus “dacă iubeşti mai mult colindele decât pe Cel despre care se cântă este totuna cu a ignora sărbătoritul şi a aplauda pe musafirii acestuia”.

Dacă ne lăsăm influenţaţi de mass-media, mai ales în perioada asta, devenim narcisişti (să spun narcisişti sau umanişti?) şi începem să facem totul pentru noi, ca să fie cât mai frumos, o fericire contrafăcută care expiră in Ianuarie.

Iată urarea îngerilor când s-a născut Mântuitorul Isus:

„Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

“Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2)

Vezi tu, şi bucuria depinde de credinţă. Depinde de lucrul pe care îl credem mai important. Poţi să fi bucuros pentru atmosfera cu lumini si sunete de colinde, pentru concediu, familie ori pungile de ciocolată de sub brad şi să crezi că acestea îţi vor aduce împlinirea sau…

Dacă sufletul tău este important şi simţi nevoia de mântuire, atunci te vei bucura de Mântuitor. Rezultatul va fi recunoştinţa şi pacea sufletească.

Recunoştinţa şi pacea ţi le doresc, cititorule 🙂

 

Colind * Silent Night *

Voiam să ascult câteva colinde mai vechi şi am căutat “Silent night”. Am încercat varianta cântată de Mariah Carey,  Beyonce, Andra şi alţi artişti.  Chiar şi Justin Bieber are înregistrată piesa asta. Dezamăgitor!!

De la un timp miros de la distanţă narcisismul şi nu-l găsesc deloc potrivit aici.  Regret dorinţa lor de aplauze, şi străduinţa de a-şi evidenţia vocile, mai presus de mesajul cântecului. În celelalte cântece ale lor, nu-i treaba mea de narcisimul lor, dar când te apuci să cânţi cântece de închinare cu aşteptări de aplauze, să-ţi fie ruşine!!

🙂

Cântecul acesta nu are nevoie de talente. Mesajul transmis este de linişte şi reverenţă.

Momentan găsesc de apreciat pe Hillsong şi pe Jackie Evancho. Am găsit şi nişte coruri, foarte reverente, dar regret că nu se înţeleg versurile. Versurile sunt foarte importante!

1.	Silent night, holy night, 
	all is calm, all is bright 
	round yon virgin 
	mother and child. 
	Holy infant, so tender and mild, 
	sleep in heavenly peace, 
	sleep in heavenly peace. 

2.	Silent night, holy night, 
	shepherds quake at the sight; 
	glories stream from heaven afar, 
	heavenly hosts sing Alleluia! 
	Christ the Savior is born, 
	Christ the Savior is born! 

3.	Silent night, holy night, 
	Son of God, love's pure light; 
	radiant beams from thy holy face 
	with the dawn of redeeming grace, 
	Jesus, Lord, at thy birth, 
	Jesus, Lord, at thy birth. 

4.	Silent night, holy night, 
	wondrous star, lend thy light; 
	with the angels let us sing, 
	Alleluia to our King; 
	Christ the Savior is born, 
	Christ the Savior is born!

 

Ca să zâmbeşti!

Îţi aminteşti ce împlinitor a fost momentul când ai făcut un bătrânel să zâmbească, ori un oarecare de pe stradă, un sărac – de exemplu? Îţi aminteşti cum zâmbetul lui l-a prelungit încă mai mult pe al tău?

Totuşi ideea de a zâmbi altora, doar pentru satisfacţia de a primi un zâmbet înapoi, este în rădăcinile ei una egoistă. Înseamnă să faci bine, pentru că ţi se va face bine. Dar ce se întâmplă când deja eşti împlinit de zâmbetele celor de acasă şi nu mai ai nevoie de zâmbetele altora? Nu mai zâmbeşti?

Ştiu prea bine că lumea mai mult cere decât oferă. Deja suntem în pantă, dar dacă vom continua cu egoismul tot aşa … sigur “dăm de petrol”

Îmi place să cred că oamenii pot fi mai buni în orice zi, deşi tendinţa este ca mulţi să lase bunătatea pentru Crăciun şi zile de aniversare. Tocmai ce îmi aminteam astăzi despre cel mai măreţ scop al vieţii, “să iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima şi pe aproapele ca pe tine însuţi” şi sunt tot mai sigur că este cea mai pură motivaţie de a zâmbi sau a face un bine vreunui străin.

Ce te-ar putea face să te gândeşti la binele celui ce nu te iubeşte? Sau la binele celui ce nu te cunoaşte, ori a celui ce te duşmăneşte? Pentru mine este motivaţia că sunt iubit de Dumnezeu, şi asta îmi face sufletul să fie bun cu alţii.

Aaa, şi gândeşte-te ce schimbări poate face un zâmbet!