RSS

Monthly Archives: April 2015

Frumusețea falsă pe care o învață copiii.

Unnatural Beauty – The Body Shop Commercial

“Praise me for qualities that matters like honesty, courage and compassion. They make me so much more than beautiful”

Un scurtmetraj foarte deștept. Totuși cum poți să convingi o fetiță ce este decența când majoritatea colegelor de școală văd altfel lucrurile? Sau să știe că este frumoasă, dar să nu se gândească toată ziua la asta? Cum înveți pe copil să nu fie self-centered? (adică egoist – pentru că pănă la urmă calitățile bune le au cei altruiști)

romantic-little-girl-cuteNu-i așa că părinții au atâta de lucrat la caracterul copiilor, printre alte responsabilități? Eu o numesc educație, alții o numesc spălare de creier. Știi? că dacă ești puțin prea decentă în vestimentație, nu mergi prin cluburi (să apari în graficul tuturor băieților dornici să agațe) și nu cazi în brațele fiecărui băiat mai popular, au impresia că ești de modă veche sau “fata lui mama”, că adică ți-au spălat părinții creierul. Neaah, spălarea pe creier adevărată se găsește în lumea virtuală. Problema este că aceștia mici nu știu să facă distincția dintre bine și rău din prima și încep să creadă aberațiile fără să știe. Devin snobi, și devoltă snobismul odată cu vârsta.

Cei mai mari, fiecare dintre noi “ne spălăm creierul” prin lumea virtuală, dar noi alegem dacă să fie ape curate sau bălți, mlaștini, etc.

 Ascultam o știre, la servici, despre o tânără din Anglia care a încercat să depășească limitele frumuseții și a luat pastile de slăbit. Nu părea să fie necesar – uite știrea: huffingtonpost. A luat 8, că poate slăbea mai repede, săraca… și a murit. O tragedie nenorocită, și vinovații care le laudă și preamăresc trupuri goale și slabe la orice reclamă nu sunt trași la răspundere.

Nu înțeleg isteria cu pastile pentru orice, pastilă pentru memorie mai bună, pastilă pentru ochi, pentru nas, pentru dinți, pastilă pentru stres și acum pastile pentru slăbit? De ce să nu facem ceva alergare? Este mult mai sănătos, și dacă se creează dependență nu moare nimeni de la alergat – atât timp cât mai ia și o pauză. Apar schimbări, dar schimbările nu vin la leneși!

Mă apuc mereu să scriu când aud știri precum aceasta. Trăim într-o lume în care ne educăm unii pe alții diverse lucruri. Zilnic, cum ieșim din casă, cum rostim vreo vorbă sau postăm o frază, cineva poate să ne copieze. Chiar ce postăm pe facebook, acele videoclipuri mișto, poze cu noi sau poate cu alții, acelea pot stârni gelozie și frustrare pentru alții.

Deci, să nu uităm de ochișorii micuți care…  ne urmăresc!

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on April 25, 2015 in Cugetare, Familie

 

Tags: , , , , , , ,

Care este cel mai important job?

În urmă cu câteva luni de zile căutam un job în Anglia. Primisem câteva oferte, dar slăbuțe. A trecut timpul, m-am angajat la un job pe care-l refuzasem cu patruzeci de zile înainte, într-o fabrică de cosmetice foarte drăguțe  – nu credeam că voi ajunge să folosesc crema de mâini atât de des cum o fac acum :).

shutterstock_150852623-500x375cApoi s-au schimbat câteva lucruri, am prins curaj și am început să depun Cv-uri și la alte locuri de muncă. Se pare că a contat mult faptul că am citit două cărți despre cum se face remarcat un Cv, pentru că am început să fiu sunat și să primesc oferte de muncă de la diverse agenții. Ceea ce m-a scos așa, din normal, a fost momentul când am primit apel de la Santander – una dintre cele mai recunoscute instituții bancare din Uk. Am avut două interviuri cu ei. La primul le-am spus, în grabă să mă sune în altă zi pentru că eram singur cu nepoții și nu puteam să-i las :), ăsta da curaj!  La al doilea interviu s-a încheiat colaborarea – de aici și recomandarea pentru cei care încearcă să se angajeze la bancă – să își facă timp să se pregătească bine înainte de interviu. De exemplu – în România- am reușit să încep munca la cei de la Brd Finance, după vreo trei interviuri. Eram mai ambițios atunci, dar n-am rămas din motive de etică.

Ieri vorbeam cu o colegă de servici, lituaniancă de origine, despre ironia care mă urmărește. Îi părea rău că plec și… și mă întreba dacă mă mai întorc. “Nu se știe” , i-am spus, “chiar azi am primit mesaj cu ofertă de 13 lire pe oră, cu contract de 8 luni de zile”. I-am mai spus că nu e ca și cum ar fi deja jobul meu, dar există o foarte mare posibilitate – mai ales pentru că am fost recomandat și mă simțeam tentat. Râdea la mine, cu ochii puțin mirați  (La viața ei, a fost contabilă sefă timp de 7 ani, iar acum lucra aici – cu mine – la un job ca pentru oamenii de rând), apoi mi-a spus: “Merită să încerci. Nu ești ca și angajat, dar faptul că te caută te face să te simți bine, nu-i așa?”. 

“Normal că mă face să mă simt bine. Este un sentiment plăcut să știi că companii destul de mari te caută, parcă mai crește puțin stima de sine și devii mai încrezător. Nu vi s-a întâmplat niciodată?” 

“Ba da. Păi cred că după asta tânjim toată viața: să fim apreciați, să simțim că suntem valoroși.” 

Piramida-lui-Maslow-Adina-AmironeseiAm zâmbit. Eram de acord cu ea, și încă sunt de acord într-o anumită măsură. Este important să fim apreciați, dar nu să facem din asta un scop în viață. Înțeleg gândirea ei, pentru că asta am fost învățați cu toții la orele de psihologie de la școală, nu-i așa?? Și mă refer aici la Piramida lui Maslow, care spune că stima de sine este undeva pe locul al doilea, sau poate pe primul loc – împletită cu auto-realizarea. Dar Maslow era, săracul, un biet psiholog umanist, iar eu nu împac ideea de “scopul vieții este fericirea mea”, cu cea de creștin care îmi spune: “iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Mi-am revenit apoi din șocul cu oferta asta. Mi-am zis că singurătatea nu este de mine, și am dat sms-ul mai departe – unui coleg de treabă. La câteva ore depărtare primesc un apel de la un prieten din Londra, care îmi recomandă să lucrez câteva luni în locul lui pentru că el a găsit în altă parte. Am zis că , dacă este pe termen scurt, poate aș accepta. Încă nu știu.

Cu două săptămâni în urmă am depus două-trei Cv-uri în România. Am primit răspuns la un job în vânzări, cu salariu exorbitant – mi-e rușine să vi-l spun. Agentul de recrutare mi-a pus câteva întrebări, în engleză, am răspuns și mi-a spus că va trimite mai departe Cv-ul meu. Nu mă așteptam să mai primesc vreodată răspuns, dar în seara asta am primit vreo 4 emailuri cu interviuri ce trebuiesc completate online, niște teste destul de grele de trecut.  Nu știu dacă am să trec testul, nici dacă voi avea jobul acesta. Poate mai ușor mi-ar fi să obțin jobul acela bine plătit aici, în Anglia.

11174971_10152688006636512_8279543043521772745_nOfertele de muncă vin și pleacă. Unele ne fac să ne simțim mai valoroși, măcar că n-ar trebui – pentru că imediat începem să umblăm cu nasul pe sus și uităm de aproapele, mai ales de aproapele sărac, bolnav, mai slab cu cartea.

Uite, azi am văzut ceva atât de benefic pe Facebook. M-a pus pe gânduri și m-a smerit. Am avut joburi bune până acum, și nu am meritat asta. Dacă ar fi să calculăm bogăția, sau valoarea, după eforturile pe care o persoană le depune, cred și eu că majoritatea mamelor din Africa ar fi milionare. Munca aceea, care pare “de jos” este cea mai importantă, pentru că investești în niște prunci și îi faci oameni care pot întoarce pământul pe dos (în sensul bun).

Joburile nu ne dau valoare. Mai degrabă noi oferin valoare jobului nostru. Poate cineva ar trebui să spună angajatorilor să nu mai angajeze oameni cu experiență, ci oameni care au caracter plăcut. Experiența se mai câștigă în timp, caracterul … ba!   Valoarea este în noi. Dumnezeu ne-a dat valoare și ne-a lăsat un cântar prin care putem să o dovedim și altora. Mai precis, prin dragoste. Dragostea ne dă valoare, dragostea pe care o oferim.  Înțeleptul Solomon a scris “Ceea ce face farmecul unui om (nu este bogăția) este bunătatea lui”.

Nu, nu cred că trebuie să ne consumăm viața pentru carieră, faimă și bogăție. Trebuie să fim harnici, dar nu să ne vindem sufletul și prietenii pentru mai mulți bani. O spun și pentru mine și pentru cei care sunt în căutarea jobului potrivit. Iar, dacă se întâmplă să ai parte de un job bine plătit, primește-l cu recunoștință și caută să ajuți pe alții cum poți mai bine.

Care este cel mai important job? Cel mai bine plătit? Nu! Cine gândește așa ajunge să depună Cv-ul pentru postul de parlamentar, pentru videochat ori să caute vreo afacere murdară.

Cel mai important job, jobul de vis pentru mine este ca acolo unde sunt să pot face lumea mai bună. 

 
6 Comments

Posted by on April 23, 2015 in Cugetare

 

Tags:

Francis Chan – What every Christian needs to do – 2. Pray

Nu știu cum, nu știu nici cine, dar știu că nu este bine cum au făcut din rugăciunea ‘Tatăl nostru’ un titlu, când prayea este un model. A devenit un fel de poezioară, iar unii chiar o folosesc la deochi, când e puțin cutremur și, mai ales, înainte de examenele mai grele.

Sunt oameni care vor să știe cum să se roage, am întâlnit destui. Au impresia că îți trebuie nu-știu-ce cunoștințe, dar este vorba mai mult despre dorință (apoi vine și cunoștința). Vrei să cunoști pe Cel căruia te rogi? Citește Biblia. Vei vedea că rugăciunea nu este o artă ci o comunicare voită cu Dumnezeu. Și dacă este comunicare îți trebuie credință nu cărți de rugăciune. Credința că El este prezent, te ascultă, și poate să te ajute. “Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu”.

Francis Chan – What every Christian needs to do – Pray

Francis amintește că există un mod greșit de a ne ruga și un mod corect. Apoi merge mai departe și spune ceva ce mi-a dat de gândit – “Hristos ne învață cum să ne rugăm, nu ce să ne rugăm” și explică mai apoi textul biblic cu rugăciunea ‘Tatăl Nostru’.

Evanghelia după Matei 6:9-13

“Iată, dar, cum trebuie să vă rugați:

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău,

vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele,dă-ne-o nouă astăzi

și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri

și nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăvește de cel rău.

Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci.

Amin. “

Click pe link/adresă pentru predică:

Francis Chan – What every Christian needs to do – Pray

 

 
2 Comments

Posted by on April 18, 2015 in Creştinism, Predici

 

Tags: , , , , ,

Ivan Fernandez Anaya – “Nu meritam să câștig”

Ce se întâmplă în clipul de mai sus? Nimic melodie de fundal, nimic care să ne manipuleze să fim mai buni (deși cred că este de folos să ne manipulăm gândurile spre bine). Este realitatea din care putem învăța câte ceva.

Tipul acesta negru, Abel Mutai, de origine Kenyan, este un foarte bun alergător, cu medalie de bronz la jocurile olimpice din 2012 (Londra)  – proba de 3000 metri. În cursa filmată, Abel a făcut o greșeală imensă.  Credea că a trecut linia de sosire și începuse să încetinească.

Din spate venea cu viteză Iván Fernández Anaya, alergător spaniol, care striga la el (în spaniolă) că nu s-a terminat cursa încă. Dar kenyanul nu știa spaniolă.. :))   Aproape ca la “Stan și Bran”.

Decizia lui Fernandez a fost de a încetini și de a trece cu vederea greșeala campionului. L-a lăsat să câștige! Ce onorabil! Nici măcar nu erau prieteni, ori să zici că s-ar fi împiedicat adeversarul. Nup.

o-FERNANDEZ-ANAYA-570Nu contează să câștigi mereu titlul, ci mai degrabă să-ți păstrezi onoarea. În multe situații – să te pui pe locul doi, când puteai fi primul – te face să porți medalie de aur, dar atârnată de suflet. Iar în final ce contează: câte medalii avem în bibliotecă sau câte avem în inimă?

Apropo de asta, nu-i așa că ți-ar plăcea să te înconjori de astfel de oameni? 🙂

“I didn’t deserve to win it. I did what I had to do. He was the rightful winner. He created a gap that I couldn’t have closed if he hadn’t made a mistake. As soon as I saw he was stopping, I knew I wasn’t going to pass him.” Sursa: Huffingtonpost.com

 
2 Comments

Posted by on April 17, 2015 in Amuzant, De apreciat!, Despre oameni, Mă inspiră, Sport

 

Tags: , , ,

Râșnița și Internetul

Am fost în vizită pe blogul lui Lavinia și am văzut ceva ce merită redistribuire.

Screen Shot 2015-03-27 at 6.19.06 am-thumb-400x219-181104Cred că pe lângă nenumăratele beneficii ale tehnologiei, există și destule probleme cauzate de aceasta. Una dintre ele este scăderea comunicării autentice și a timpului pe care oamenii îl petrec offline.

Nu voiam să îmi cumpăr, fugeam și trăgeam de alții după mine să fugim, dar am cedat. De 4 luni am smartphone și simt că … mi-ar trebui o rășniță de-asta! 😀

 
Leave a comment

Posted by on April 16, 2015 in Amuzant, Familie

 

Tags: , ,

To let go…

Pentru că m-am regăsit în multe, pentru că te vei regăsi în unele, am găsit potrivit să transmit ce înseamnă renunțarea. Autorul necunoscut, dar puternice expresiile.

To_Let_GoTo “let go” does not mean to stop caring,
it means that I can’t do it for someone else.
To “let go” is not to cut myself off,
it is the realization that I can’t control another.
To “let go” is not to enable,
but to allow learning from natural consequences.
To “let go” is to admit powerlessness,
which means the outcome is not in my hands.
To “let go” is not to try to change or blame another,
it is to make the most of myself.
To “let go” is not to care for, but to care about.
To “let go” is not to fix,
but to be supportive.
To “let go” is not to judge,
but to allow another to be a human being.
To “let go” is not to be in the middle arranging the outcomes,
but to allow others to effect their own destinies.
To “let go” is not to be protective,
it is to permit another to face reality.
To “let go” is not to deny,
but to accept.
To “let go” is not to nag, scold or argue,
but instead to search out my own shortcomings & to correct them.
To “let go” is not to adjust everything to my desires,
but to take each day as it comes, and to cherish myself in it.
To “let go” is not to criticize and regulate anybody,
but to try to become what I dream I can be.
To “let go” is not to regret the past,
but to grow and to live for the future.
To “let go” is to fear less and to love more.

SOURCE: http://www.northlandchurch.net “To ‘Let Go’ Takes Love,” author unknown,

quoted by Chuck Swindoll in “The Grace Awakening” (1990, Word Publishing)

 
Leave a comment

Posted by on April 15, 2015 in Reblogged

 
 
%d bloggers like this: