RSS

Monthly Archives: March 2015

Cum să ai pace?

in-search-of-authentic-peaceCum să ai pace? –  sunt 5, 10 pași? sau măcar “20 pași de parcurs” până la pacea sufletească? Parcă și eu aș citi o carte de felul acesta, dar uneori cărțile nu ajută. De exemplu, cum poți să faci tu, om mărunt, pace într-o țară cernută de război?

Un prieten spunea pe Facebook cu câteva luni în urmă: “În curând vor veni vremuri când cea mai mare dorință a noastră va fi să fie pace”. Spunea gândul acesta cu referire la cele ce se petreceau în conflictul Ucraina – Rusia dar, dacă nu ați urmărit clipul acela sângeros cu bombe și oameni răniți în Ucraina din ultimul an, nu aveți cum să înțelegeți ce s-a întâmplat acolo. 5000 de morți într-un an, spune ceva?

peace_quotePoți să ai cei mai buni pași, să știi soluția pentru pace, dar cum poți face pace când este război în gândurile tale? Unele vor exact ceea ce știi că îți face rău. Altele vor exact ceea ce nu mai ai voie. Altele ceea ce au pierdut. Cum să le împaci? Iar dacă reușesti, pentru că mai reușim din când în când, se întâmplă ca în meciurile de box ale lui Rambo. Lovești problema, cade la pământ, dar Rambo nu ești tu ci tocmai ea – și o vezi cum se ridică și te bate de nu mai știi ce este cu tine.

Aveam și eu o problemă care mă îngrijora. Ieri s-au mai adăugat două și este chiar teribil să stai în ring și să primești pumni de la trei adversari. Cineva ar putea să spună o soluție: “Dă-te jos din ring”, dar în viața reală aceasta este echivalentul cu “trebuie să dormi”. Unele probleme te lasă doar în somn – dacă sunt drăguțe.

Poate că ringul nu este cea mai frumoasă metaforă pentru viețile noastre, iar eu mă gândeam zilele acestea la viață ca la un drum pe care îl parcurgem. Cântă mulți despre asta, nu spun nimic nou :). Uneori te bucuri – drumul este atât de liber și plăcut, cu peisaje memorabile. Sunt momente când mergi prin locuri pustii, sau pline de gunoaie, mai nimerești și ziua fără soare ori ți-e teamă, cum se întâmplă noaptea prin cartierele mai periculoase, și te chinuie gândul să nu te atace cineva. Uneori ești însoțit de prieteni și ai cu cine împarți bucuriile și frumusețea vieții. Alte dăți, poate chiar acei prieteni, te lasă fără bucurie și plin de oftică.

road of lifeUnii oameni trăiesc plini de oftică tot drumul, toată viața; văd doar gropile, doar urcușurile grele și gunoaiele de pe marginea drumului. Treaba aceasta nu este de ignorat, întrucât ajung să-și reverse frustrările asupra la toți, și uite așa lipsa de pace a unuia ajunge să fie lipsa de pace a altora. Se întâmplă în multe familii ceea ce am scris eu. Dar un exemplu mai dureros poate fi știrea cu acel copilot care a deturnat un avion în Franța, cauzând moartea a 150 de persoane din nebunie. Oftica naște nebunie.

Cum să treacă oftica, să ai pace? pentru că nimeni nu vrea să ajungă la nebunie. Eu îmi găsesc refugiu mai întâi în rugăciune, așa cum scrie în versetele de mai jos:

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. (Filipeni 4:6-7)

Ieri noaptea, după muncă, m-am tot rugat în drum spre casă și una dintre probleme a ieșit din ring. Celelalte două s-au dus la colțul lor, mi-au dat o pauză.

This road that we travel may it be the straight and narrow
God, give us peace and grace from You, all the day

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on March 31, 2015 in Cugetare

 

Tags: ,

De ce înjură copiii?

Tot navigând pe internet am găsit ceva interesant la Jimmy Kimmel show. Nu este un tip chiar decent dar mai are interviuri interesante – din care putem învăța câteva chestiuni despre oameni. De data asta este vorba despre cuvinte obraznice/înjurături pe care le învață copiii. Ca unul care are 9 nepoți deja și planuri de a avea copii, ma simt responsabil în privința asta.

Uite ce învață copiii de la mamele lor:

372c38a67259fd443ce1a0e9805eaa97Iar, dacă nu învață doar de la mame, tot își îmbogățesc vocabularul de pe undeva. Îmi amintesc că unul dintre nepoței (la 3 ani) se juca frumușel cu jucăriile lui, când deodată a spus o replică între cele două jucării din mâinile lui. “Ești un caca”, spuse una din jucării, iar nepotul râse ca și cum altul ar fi spus replica. Am râs, trebuie să recunosc 🙂 . Ba chiar am povestit colegilor de birou – la vremea aceea – și au ținut minte vorba pentru o vreme, ca resursă de comedie.

Săptămâna trecută ședeam pe un zid, printre brazi, iar niște copii de 5-6 ani vorbeau între ei. Deodată unul a scos o înjurătură în discuție și a fost mustrat în șoaptă de către un coleg “Măi, dar dacă te auzea cineva? Nu e bine să vorbești așa”. După trei secunde m-au zărit și băiatul care își mustrase colegul a spus răspicat, ca să îmi atragă atenția, “Ți-am zis eu că nu e bine să vorbești urât?”. L-am privit și i-am aprobat mustrarea cu un zâmbet, în timp ce îi creștea inima și își tachina colegul: “Uite, mi-a zâmbit!! Deci am dreptate!”

nu injura de fata cu copiiiÎn două-trei alte ocazii am mustrat niște tineri pentru că vorbeau urât în parc – mai ales că nu voiam să-și umple nepoțeii mintea cu așa ceva.Și-au cerut iertare și au încetat.. Ce încerc să spun? Cred că încă putem avea un impact pozitiv pentru limbajul copiilor de lângă noi. Numai să ne pese.

Dacă lăsăm generația de după noi să devină mai liberă la obsecenitate și mereu gata să răspundă cu jignire, cu înjurături, cum credeți că se va face lumea mai buna?

 
6 Comments

Posted by on March 29, 2015 in Aşa NU!, Despre oameni, Informativ

 

Tags: ,

Francis Chan – What every Christian needs to do – 1.Study His Word

Francis Chan – What every Christian needs to do – Study His word

shame-arises-from-the-fear-of-menconscience-from-the-fear-of-god-fear-quoteÎn ultimul timp trendul lumii duce spre nerușinare, spre ieșirea de sub orice reguli ale bunului simț către o libertate degradantă. Asta face ca dorința creștinului de a fi credincios principiilor lui Dumnezeu  să pară demodată; și nimănui nu-i plac lucrurile demodate, nu-i așa? Îmi spunea o prietenă că se simte rușinată să spună colegelor despre trăirea diferită pe care și-o impune, despre relația ei prea curată, s.a. De ce? Pentru că pare demodată, “Nu se mai poartă!”. M-am simțit și eu de pe altă planetă de câteva ori, dar asta este!

Să îți fie rușine că vrei un suflet curat?:) Nu. Să îți fie rușine că nu vrei!

Ceilalți par să nu se rușineze:

Ateii cântă la radio împotriva lui Dumnezeu.

Săptămânal aud știri la radio despre tineri europeni care se înrolează în armata islamiștilor criminali de la Isis. Tineri care vor să ucidă!!!

Lumea laudă filme și melodii pornografice. Actrițele care joacă fără rușine în astfel de filme primesc Oscaruri, iar actorii care promovează caractere mizere sunt priviți cu respect.

Am colegi care se laudă cu ce droguri consumă. Am avut chiar mai mulți colegi care se lăudau cu beția lor sau aventurile amoroase.

Să mai zic de avort? Divorț? Propagandă homosexuală?

 DLMoody-The-Bible-will-keep-you-from-sin-or-sin-will-keep-you-from-the-BibleNu este deloc greu să schimbăm inocența în ceva stricat, și să gustăm păcatele este floare la ureche. Este mai grea întoarcerea la o trăire frumoasă, mai ales în zilele noastre.

Pentru cei care caută să-și facă sufletul curat sau să îl păstreze curat vă recomand îndemnul lui Francis. Citiți, cugetați și împliniți învățăturile Mântuitorului, și ale ucenicilor Lui. 

 

Click pe link/adresă pentru predică.

Francis Chan – What every Christian needs to do – Study His word

Uite și unul din textele din care vorbește.

Psalmul 119

4 Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie.

5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!

6 Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale

7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.

8 Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!

9 Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.

10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.

 
4 Comments

Posted by on March 28, 2015 in Predici

 

Tags: , ,

Dezamăgiri – We all need saving

cryingEste ciudat cum, în același timp, unii trăiesc bucuria din plin iar alții vor să-și curme viața. Pentru unii s-a umplut paharul bucuriei, pentru alții paharul s-a vărsat complet. Deși ne lasă Dumnezeu atâtea bucurii, parcă necazul ni le ascunde pe toate câteodată și vedem pe tot “ecranul” doar motivele de suferință. Doar pata neagră de pe cămașa albă, doar pe aceea o vedem!

Ieri veneam, târziu în noapte, de la bucuria prietenului meu cel mai vechi. De fapt au fost doi prieteni mai vechi, dar prietenia cu el a rămas constantă, crescândă. Acum s-a căsătorit. M-am bucurat din plin de nuntă, de invitați, de buna dispoziție, pentru că bucuria lui m-a molipsit și pe mine.

Dar toată bucuria aceasta a trecut când am rămas singur, așteptând trenul de la ora 23:00. Am simțit cum se așează un nor negru deasupra capului meu. Îngrijorare, dezamăgire, neîmplinire, eșec . Bucuria unora ajunge să fie cel mai bun combustibil pentru tristețea noastră – uneori. Și nu spun că nu m-am bucurat pentru el. M-am bucurat! Dar nu și pentru mine :). Nu este așa că ne comparăm viețile cu ale altora, nivelul bucuriei noastre cu cel al oamenilor mai bucuroși? Sănătatea, situația financiară, familia, prietenii, diplomele, locul de muncă și chiar statura/greutatea  – pe toate ajungem să le comparăm.

Tot comparând, am devenit melancolic, m-au apucat doruri, visuri. Devenisem mic, mic.

Adineaori am vorbit cu una dintre surioarele mele, pe care mi le-am făcut într-o tabără de copii. Suferea după despărțirea de prietenul ei, și din oftică pentru că mama ei – care a părăsit-o de mult – i-a vorbit urât și a jignit-o public. Să nu te doară inima pentru o adolescentă care vrea să-și ia viața și scrie asta și pe Facebook?

Imediat, problemele mele au devenit mai mici, i-am oferit sfaturile mele de frate și mai ales să se roage la Bunul Dumnezeu. Eu nu vindec suflete – știe asta – și totuși mi-a spus că datorită mie și a unei fete din tabără nu va face nicio prostie.

handMi-a mai spus și nepoțica azi : “I’ve got a heart on my shirt, because i love you”, și am crezut că este cel mai frumos moment al zilei – dar să știu că pentru niște vorbe bune s-a calmat un suflet amăgit de moarte, m-a pus pe gânduri.  Sentimentele sunt năvalnice în vreme de suferință, și oricât de buni înnotători am fi, ne cufundăm mai mult în valurile deznădejdii.

Mi-am amintit de cântecul de mai sus. Atât de clar îmi este acum că toți avem nevoie să fim salvați din dezamăgirile vieții. Pentru că le avem – de aceea avem nevoie de o mână întinsă.

 A ta poate!

 
4 Comments

Posted by on March 23, 2015 in Cugetare, Despre oameni

 

Tags: , , , , ,

Reflexele care contează – iertarea

REFLÉX, = care se produce în mod spontan, independent de voință. ◊ reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; 

Dexonline.ro

De ceva timp am căpătat reflexul de a prinde lucruri care cad. Sau, dacă nu le prind, măcar le lovesc cu piciorul din viteză, și chestia asta a amuzat-o pe soră-mea recent. Tocmai cumpărase un set nou de pahare și, în timp ce le spălam, mi-a alunecat unul din mână. I-am dat și cu  genunchiul, și cu piciorul până a căzut pe covor, la 2 metri de mine. Putea să cadă pe gresie și era spart. Deci .. l-am salvat! 🙂

Am crezut că este inutil subiectul acesta dar, cu vreo trei săptămâni în urmă, scăpasem la servici un scanner portabil (de aproximativ 1000 de euro) și ..  Și l-am prins! Știți cum m-am simțit? Știam că nu mă văzuse nimeni, dar tribuna sufletelui meu mă aplauda. Pahare se mai sparg – cumperi set nou – dar dacă scapi lucruri valoroase și se strică, ai de dat socoteală.

falling plateUnele filme ne lasă să credem că trebuie să privim la lucruri cum se sparg! Că  farfuria nu mai poate fi prinsă. Dar pe mine mă oftică modul acesta de gândire. Cineva spunea “it’s not over ’till it’s over”, și tind să-i dau dreptate.

Orice reflex de formează în timp. Poate cel mai bine se observă chestia asta la sportivii de performanță, la șoferi, și  – în mod categoric – la orice persoană care traversează strada (se asigură în stânga – dreapta și apoi îndrăznește.)

nice_catchBuun, ați prins ideea. Reflexul ne ajută, dar nu doar acesta despre care vă vorbeam. Avem și reflexe care țin de comportamentul nostru, unele rele, altele bune. Unii știu să spună mulțumesc pentru cele mai mărunte gesturi, știu să-și ceară iertare și să folosească “te rog frumos”, în timp ce alții au dezvoltat reflexe mai negre – ca să nu spun gri -.

De ce crezi că înjură după fiecare nemulțumire? Sau caută orice prilej de a râde de alții?  Nu cumva s-au obișnuit așa?  Nu este și ăsta un reflex?

Lăsând farfuriile deoparte, problema mea este că văd familii destrămate, prea multe chiar. Oamenii renunță mai ușor la prietenii lor, oamenii își distrug căsniciile mai ușor și nu au căpătat acel reflex – care vine din voință – de a face lucrurile să meargă bine. Privesc cu nepăsare, la fel ca cei din reclamele menționate. Am rude, am prieteni, și aveți și voi, care nu iartă – care și-au distrus familia. Cum să nu mă doară inima? Poate chiar tu , care citești acum, ai probleme mari cu iertarea.

forgiveness martin lutherIertarea este cam cel mai dificil lucru de pe lumea asta – dar dintre cele mărețe. Greșim des și ne cerem iertare foarte rar. Lovim, prin asta, în încrederea celui de lângă noi.

Și încrederea se sparge la fel ca farfuriile, apoi este cam la fel de greu de reparat. Din cauza asta spun că iertarea nu este omenească ci dumnezeiască. Am văzut clipul de mai jos și am tremurat. Este întâmplare reală, dintr-un tribunal din SUA,

Doamne, dacă poate un tată să ierte pe criminalul fiului său, de ce nu pot oamenii să ierte… pe cei din familia lor? De ce privesc cu nepăsare la familiile lor proprii cum se destramă? Cum să nu poți ierta pe părinții tăi sau, mai ales, cum să nu-ți ierți soția/soțul când ai făcut legământ, când aveți atâtea amintiri sau poate chiar copii împreună?  Nu vezi că este o decizie? Nu vezi că dragostea este o decizie?  Să ierți, chiar dacă simți că este extrem de greu…  Să ierți pentru că trebuie.

Și, mai ales creștinilor mă adresez, care se adresează lui Dumnezeu cu “Tatăl nostru”, pentru că iertarea nu este o opțiune. Să fii creștin înseamnă să oferi iertare pentru că “dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Evanghelia după Matei 6:15)

Pe cine trebuie să ierți?

Cui trebuie să-ți ceri iertare?

 

 
6 Comments

Posted by on March 17, 2015 in Cugetare, Eseuri, Provocare

 

Tags: , , , , , , ,

Un copil răpit pe stradă

Am adunat multe lucruri de scris dar unul, destul de urgent, nu-mi dă pace. Am auzit două știri doar săptămâna asta, despre copii răpiți în plină stradă. Cine știe câte altele n-or mai fi?!

female-child-with-hand-over-her-mouthUna dintre știri părea prea îndepărtată ca să ne afecteze, pe undeva din Washington, un tânăr de 15 ani a răpit un prunc de 22 luni. Am crezut că doar la ei sunt nebuni și oameni cu instincte de animale. Dar apoi am citit o știre despre un băiat de 11 ani răpit în centrul Focșaniului de către un bătrân de 60 de ani. Tocmai la mine acasă, iar trecătorii nici măcar nu au intervenit după strigătele copilului. Vă vine să credeți? Doamne ferește, uite momente când aș fi în stare să plesnesc pe cineva, indiferent de vârstă!

În știrea de mai jos am fost impresionat de frățiorii pruncului răpit. Cum adică să ai curaj, la 9-12 ani, să fugi după un asemenea nemernic? Și, pentru că au avut curaj, au intimidat pe nemernic și și-au salvat frățiorul.

Asta nu-mi dă pace, că au copiii curaj să sară în ajutor pe când adulții se poartă ca niște legume. Rușine focșănenilor care n-au intervenit. Un copil răpit este mai aproape de viol sau altă formă de sclavie decât ne imaginăm.

Cred că sunt momente când, deși tremurăm de frică, trebuie să acționăm. Când este vorba despre dreptate, Dumnezeu a pus în conștiința noastră dorința de a interveni. Problema cu cei care nu intervin, inclusiv problema mea uneori, este că ne-am înconjurat de comfort. Iar Comfortul ucide Conștiința.

Să avem, dar, grijă cu ce ne alimentăm zilele. Candy crush, All about that bass, Big bang theory (serial comedie), nu cred că ne vor încuraja să intervenim în situații de felul acesta.

 
2 Comments

Posted by on March 16, 2015 in Aşa NU!, Întâmplări, Despre oameni

 

Tags: , , , , ,

 
%d bloggers like this: