De ce nu se revoltă oamenii?

De ce nu le mai pasă oamenilor despre veștile triste din Statele Unite? Am stat și m-am întrebat, la modul cel mai serios, despre treaba asta.  Chiar mă șochez și pun deseori întrebări în stânga și în dreapta să văd ceea ce mai cred și alții.

Vestea că în Statele Unite s-a decis la Curtea Constituțională să se legalizeze pe tot teritoriul căsătoriile homosexuale nu mai șochează chiar așa de tare din câteva motive. Am scris doar câteva. Puteți completa și dumneavoastră:

–       Filmele dictează realitatea. Încetul cu încetul filmele au început să ne învețe, să ne crească pe noi – adolescenții de altă dată – ce înseamnă o relație de prietenie, ce înseamnă dragostea. Iar, de cele mai multe ori părea să fie corect ceea ce ne învățau. Cu timpul au introdus idei noi, tot mai moderne și chestii precum concubinajul au devenit la modă. Observi că nu mai șochează pe nimeni?

–       Au schimbat definiția dragostei. Cum adică? Foarte simplu  – prin telenovele (astea prindeau la doamnele mai în vârstă, în timp ce copiii priveau de nevoie și ei). În al doilea rând, fiindcă noi – copiii de altă dată – ne-am obișnuit cu ideea de telenovelă, ne-a venit mai ușor să trecem la serialele americane. Acolo vezi de toate și devii dependent de ele. Dacă te uiți la nu-știu-care serial, este normal să motivezi ce vezi acolo, nu-i așa? Prin 2006 mă uitam și eu la The O.C. și începusem să îi scuz.

–       Au neglijat familia. Concubinajul este forma de început. Adică relații strict sexuale, plus – minus alte mici favoruri (gen. poți să stai la mine în apartament cât suntem împreună, poți să-mi folosești mașina – lucruri temporare, nimic sigur). Și cum concubinajul este motivat prin două vorbe: “pentru că mă iubește”, de ce să nu folosească și homosexualii aceiași replică? Dacă pare o scuză bună, pentru a obține plăcere din ea, de ce să nu facă toți ceea ce le oferă plăcere?

Obama spunea, cu privire la vestea aceasta: “Dragostea a învins”. Eu spun că de fapt “Minciuna a învins” și partea tristă este că nu prea mai ai voie să comentezi. Cică s-a dus libertatea de exprimare pe fundul oceanului de când cu obrăzniciile acestea.

 

Joaca cu viața – și psihiatrul de serviciu

O tânără de 24 de ani din Belgia a decis să apeleze la eutanasiere, ca să-și curme suferința emoțională. Din copilărie avea intenții sinucigașe (și cine n-a avut? “Îmi vine să moooor”.) și întâlnirea cu un psiholog a convins-o că aceasta este cea mai bună cale. Așadar, tânăra și-a făcut programare pentru injecția de “exit” prin vara aceasta.

She has good friends, loves good coffee and theater. And she has felt that she wanted to die ever since childhood. Laura (24): “Life, that’s not for me.” This summer, euthanasia will end her life full of inner conflict, depression and self-destruction.

I met the West Flemish Laura at the presentation of the book ‘Libera me’ euthanasia for psychological reasons. Writer Lieve Thienpont is one of the psychiatrists who gave Laura a positive opinion for euthanasia. Sursa: Lifenews.com

Fii atent ce recomandare de psihiatru: “i-a oferit o părere pozitivă privitoare la eutanasiere”. Mai pe scurt: “Mori – și ai rezolvat problema”. Păi la câte cazuri de depresie există, să tot dai de psihiatrii dinăștia și rezolvi imediat cazurile. Nu este ciudat că înainte oamenii mureau pentru dreptul la viață și acum luptă pentru dreptul la moarte?

De ce așa? Pentru că, din ce în ce mai mult, oamenii nu mai cinstesc pe Dumnezeu și practică ateismul. Așa cum spunea cineva: “omul care nu crede în Dumnezeu crede în orice altceva”. Și dacă într-adevăr ajungi să gândești că te-ai născut la întâmplare, că viața nu are scop, nici nu prea îți vine să mai trăiești.   Ce-ar fi fost să aibă și tânăra sfătuitori mai buni?

John Ortberg spunea  ceva foarte interesant în privința asta: “Mai intensă decât nevoia noastră de hrană, aer sau apă este nevoia noastră de semnificație, nevoia de a ști că viața noastră este importantă. Această nevoie poate fi denaturată de eul nostru. Ea poate fi deviată, transformându-se în narcisism sau egocentrism. Însă noi suntem creați pentru semnificație, în același fel cum automobilele Porche sunt create pentru viteză”.

Întotdeauna a fost vorba de a alege binele sau răul, și prostia este că atunci când apare vreo stare rea, greșită precum a tinerei de 24 de ani, se găsește câte-un “psihiatru” care să-ți dea sfaturile “ideale”. Vezi? Oamenii mor și din cauza sfaturilor proaste.

Îmi place când mai găsesc câte un cântăreț care încurajează. Și cântăreții aceștia tot un fel de psihologi sunt, numai că se țin după tine oriunde vrei. Găsești printre ei și de felul psihiatrului de mai sus, deci multă grijă ..

“You’re Not Alone”
(feat. Britt Nicole)
[Adam:]
Some days I barely hold on
When life drags me down
I wanna let go
But when my spirit is weak
You come to my aid
And strengthen my soul

I’m lost without You
I’ll never doubt You
Your grace is beyond compare
And though when it rains, it pours
You know all I have is Yours
You smile when you hear my prayer

You rescued me and I believe
That God is love and He is all I need
From this day forth for all eternity
I’ll never wander on my own
For I am Yours until you call me home
I close my eyes and I can hear You say
You’re not alone!
You’re not alone!

[Britt:]
Some days I just can’t go on
I stumble and fall
And I hang my head
But You reach out for my hand
And You lift me up
Again and again
Oh, yes, You do

[Both:]
I’m lost without You
I’ll never doubt You
Your grace is beyond compare
And though when it rains, it pours
You know all I have is Yours
You smile when you hear my prayer
You rescued me and I believe
That God is love and He is all I need
From this day forth for all eternity
I’ll never wander on my own
For I am Yours until you call me home
I close my eyes and I can hear You say
You’re not alone!
You’re not alone!

[Adam:]
In the face of my depravity

[Britt:]
For God so loved the world He died for me
Yeah

[Both:]
My fire burns ‘til He returns
And takes me home beyond the galaxy

 

Cei trei copii .. au găsit “punguța cu doi bani”.

Am citit adineaori o știre de m-a apucat râsul. De fapt sunt puțin gelos, dar râd ca să-mi mai treacă. Trei copii de 11-12 ani au găsit o comoară din monede de aur în Munții Orăștiei. Monedele sunt de pe vremea dacilor și costă cam 1500 de dolari fiecare. O comoară extrem de valoroasă,  pe care cei trei au împărțit-o cu mult tact între ei. Cică au aruncat o monedă pentru că … era în plus:))). Vaaai de mine!

„Prietenul meu Paul a săpat cu mâinile şi a dat de bolovan şi când l-am tras la o parte am găsit sticla cu bani de aur în ea şi am mers şi i-am împartit şi ne-am bucurat. Noi doi din prima am zis că ne cumpărăm o bicicletă şi un ATV. Eu am luat 43, un alt prieten a luat 43 şi cellalt 53. Unul nu ne-a ieşit la număr să-l împărţim şi l-am aruncat şi pe altul l-am pierdut când am fugit către casă”, a povestit Flavius Cimpoieru, unul dintre copii.  Sursa: Cunoastelumea.ro

Dacă este vorba de 139 de monede – una pierdută = 138. Dacă valoarea este de 1500 dolari pe monedă, înseamnă că au găsit o comoară de 207 000 de dolari. Ca răsplată li s-a dat câte 3000 de dolari de căciulă! Mi se pare puțin dar, după lege ești obligat să predai astfel de comori – deci n-aveau de ales.

Eu mă gândeam totuși că e mare lucru să fi găsit comoara tocmai niște copii. Bravo lor! Sunt surprins și .. curios. Curios pentru că sunt două monede pierdute prin munții Orăștiei, în timp ce.. eu n-am fost niciodată prin Hunedoara!?! Ce chef de plimbare am!! 😀

Surprins pentru că în vremurile noastre copiii găsesc comori doar prin jocurile pe calculator. Cred că măcar o dată în viață, cam fiecare copilaș a visat că va găsi o mare comoară. Hai, recunoaște repede! Îți mai aduc aminte ce vremuri frumoase? Atunci aveai și timp să visezi, pentru că nu era în plan televizorul sau calculatorul, nici internetul, și nici prin gând nu îți trecea apariția telefoanelor deștepte – care ne vor mânca timpul.

Nu doar că visai, dar aveai timp să-ți urmezi visul. Joaca era și ea o muncă pentru copii. Tot făceai ceva. Obișnuiam să merg verile pe la țară și eram tare curios să știu ce se ascunde pe dealul cutare, sau în pădurea de dincolo de deal. Și.. mergeam. Descopeream! Eii, acum știi ce fac curioșii? Se uită pe google maps! :)). Copiii din ziua de azi se duc pe la țară și în loc să fugă pe dealuri, cer parola de wireless a bunicii.

Dar cine mai descoperă comorile ascunse??

Da domnule , încă se mai găsesc comori. Mai trimiteți copiii la plimbare, mai ieșiți și voi! Chiar de nu găsiți aur, amintirile sunt și ele comori, veți vedea..

 

O realitate spre care ne îndreptăm

Aseară am distribuit o postare interesantă despre poluare și, drept răspuns am primit un clip puțin cam dramatic, dar puțin cam real.

Oceanele, pădurile, izvoarele cu apă dulce, munții, florile, fructele, legumele și animalele de toate soiurile sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi. Ne cam batem joc și .., dacă mai ajungem până în anul 2070 iată ce am putea găsi acolo.

Soluții? Acestea sunt responsabilitatea noastră

 

Poate că și cutremurul din Nepal a fost cauzat de ceva anume.

12 Mai,

Răsfoiam printre pozele și clipurile referitoare la cutremurele din Nepal și am găsit imagini foarte triste. Pe 25 Aprilie au avut un cutremur de 7.8 grade, iar pe 12 Mai încă unul de 7.3 grade. Peste 8000 de morţi în primul cutremur, iar la al doilea se anunţă iarăşi sute de decese.Țara lor este un dezastru acum.

Family members break down during the cremation of an earthquake victim in Bhaktapur near Kathmandu, Nepal, Sunday, April 26, 2015. A strong magnitude 7.8 earthquake shook Nepal’s capital and the densely populated Kathmandu Valley before noon Saturday, causing extensive damage with toppled walls and collapsed buildings, officials said. (AP Photo/Niranjan Shrestha)

Oamenii de acolo sunt terminați de frică, de tristețe..

Sunt mai săraci – cu cel puțin 500 000 de case distruse

Caută printre ruine poate .. pe cei din familia lor, poate amintiri din fosta casă

Mulți dintre ei au devenit “homeless” peste noapte, și dorm în corturi.

Mai rău decât atât, mulți dintre ei nu mai au niciun loc de muncă. Mai săraci de-atâta nu se mai poate.

Planurile multora s-au năruit și poate se întreabă și ei: “De ce am pățit-o tocmai noi?”.

Nu am scris nimic despre Nepal pentru că aveam oarecum îndoieli cu privire la ceea ce se întâmpla acolo. Iniţial am văzut-o ca pe o întâmplare, după al doilea cutremur îmi este greu să mai cred în coincidențe. Nu am mai auzit de o “replică” atât de mare la doar două săpămâni distanță. Poate că Dumnezeu i-a zdruncinat puțin ca să termine cu zeitățile lor ciudate.

Nepal este o ţară cu religie majoritar hindusă cu un procent de 86% din populaţia ţării, urmată de Budism + 7.8%, Islam şi Creştinism cu 2%. Trist, chiar tragic aş spune!

Care este tragedia? Şi ce dacă sunt hinduşi?  

Îmi este milă de ei pentru că trăiesc într-o orbire nebună. S-au născut în religia asta nebună și așa vor să moară. Noi, europenii, măcar mai avem păstrate ca moștenire câteva dintre principiile creștine care au pus bazele civilizației noastre. Faptul că nu le mai apreciem, că renunțăm la ele și tindem să devenim neînfrânați/sălbatici este numai vina noastră.

 Hinduşii se închină la tot felul de zeităţi printre care zei ai războaielor, ai sexualităţii. Dacă privești la poza din dreapta vei vedea o sabie într-o mână, un cap de om în altă mână și un trup de mort sub picioarele zeului.

În 2009 au adus ca ofrandă un sacrificiu de 250 000 bivoli și alte animale către zeiţa puterii Gadhimai. Apoi în 2014 au adus alte 100 000 de animale sacrificate tot pentru zeităţi. Chiar şi anul acesta au adus câteva mii de sacrificii, deşi le-au interzis cei de la protecţia animalelor. Au încercat să-și mulțumească zeii, făcuți din aur, argint sau sculpturi din lemn și cred că L-au supărat pe Dumnezeul adevărat.

Poate că de-asta s-a întâmplat treaba aceasta, ca să-i trezească din nebunia lor, să-i facă să se căiască de pornirile lor greșite. Dar cine sunt eu să vă zic asta? Dacă nu vă revoltă nebunia lor , cu ce-aș putea să vă conving eu?

Nu meritau doar ei cutremurele acestea. Știrile din ultimii ani mă cam fac să cred că și noi le merităm! Și poate că se vor întâmpla astfel de catastrofe și pe la noi. Poate că Dumnezeu ne mai rabdă. Poate că nu.

Ce vom face când pământul va începe să tremure pe lângă noi, să crape, când blocuri se vor dărâma şi nimic va mai fi stabil? Eu deja încep să mă tem mai mult de puterea lui Dumnezeu.

 

Snickers și vizita la dentist

Este a treia oară când merg la dentist.. și nu îmi place deloc ideea asta. De fiecare dată am simțit că mă duc să îmi fac rău singur, că m-aș duce să fiu chinuit.

De jumătate de an am început să mănânc ciocolată în fiecare zi de lucru. Ajunsesem la o mică dependență, pe care o scuzam pe motiv că mi-ar aduce un aport mai mare de energie la servici – Cică’ dacă nu ai energie să iei un Snickers 🙂 – Pe deoparte ciocolata îmi era de folos, dar de cealaltă parte mi-a afectat dinții, așa cam .. pe ne-simțite.

În urmă cu două săptămâni am mușcat din niște cartofi pai, deloc prea pofticios, și am înlemnit de durere. Credeam că-mi cad vreo doi dinți din gură, dar mi-a trecut durerea peste un minut – credeam că scap! – Mai pe seară nu mai puteam să mănânc de durere. Îngrozitor sentiment. Noaptea m-am trezit pe la ora 4:00 și mă învârteam în pat. La servici simțeam că am craniul la menghină și acasă nu mai puteam să stau locului de durere. Simțeam cum circulă sângele de la maxilar până la creier și înapoi.

Știi senzația aceea când îți vine să fugi tare și să nu te mai oprești? O oră de durere, două pauză. Durere, pauză, durere, pauză! Cam așa m-am luptat 3-4 zile. Cred că nici la răceli grave nu am luat Nurofen de 2 ori pe zi.

Cert este că la durere de dinți toți ne jurăm că nu mai mâncăm bomboane și că ne vom spăla pe dinți de trei ori pe zi. Și bine-am face să fie așa pentru că durerea de măsea este mai tare decât o luxare de mână. Zilele trecute am aflat că tatăl unei mătuși de-ale mele a murit la 35 de ani în urma unei infecții la măsea deci nu e chiar absurd să amintesc despre subiectul acesta.

 Dantura noastră nu a fost creată pentru dulciuri! Iar vizita la dentist nu repară totul, ba dimpotrivă, aș zice că ne face mai sensibili, pentru că plombele au termen de expirare.  Poate că ne-am născut cu bomboanele în brațe și nu mai suntem conștienți că trupul acesta nu se face sănătos cu tot ce vine din supermarket. Citisem că în Australia au fost distruse peste 3 milioane de batoane Snickers pentru că oamenii ar fi făcut alergie.

Este și dificil să ne înfrânăm pentru că o scurtă vizită la magazin stârnește toate papilele gustative și dacă mai vezi și reducere la ceva interesant îți trebuie multă ambiție să te oprești – decât dacă ai bani ficși.

Compromisul e dulce acum dar mai încolo tot te zdruncină. Deci, mister Snikers, adios amigo! 😀