Spiritul civic: Curaj sau prostie?

Cineva a zis că spiritul civic constă în “a respecta legile şi a face tot ceea ce stă în puterea ta ca persoană pentru a contribui la buna funcţionare a societăţii.“

Altcineva a mers mai departe considerând că spiritul civic este “iubirea de aproapele“.

Dar “iubirea de aproapele” sună prea scos din sfera realităţii cotidiene. Sună idealistic şi cine poate să suporte asta în realitate?  Încă marcat de cartea lui C.S. Lewis, eu rămân la ideea că perfecţiunea morală nu trebuie să fie un ideal pe care trebuie să-l aibă unii, iar restul să-l neglijeze, să fie liberi, să fie “Charlie” .

Într-o societate din ce în ce mai egoistă, în care majoritatea caută folosul propriu din toate, te mai aştepţi să vezi acte de bunătate? Nu prea. Într-o astfel de societate omul bun este luat de prost, iar cel ce riscă pentru binele altuia este mustrat. Din ce în ce mai mulţi dintre noi, ne mulţumim cu likeurile de pe urma unui clip despre gestul uimitor al unui om, fără să luptăm cu noi înşine să fim “acel om” exemplu.

Nu observi cum suntem? Parcă ne-a şoptit cineva, la ureche, acelaşi lucru: “dacă altul nu face, nu fii prost să faci tocmai tu“.  Şi, în definitiv, eu cred că există draci care ne şoptesc gânduri negre, ba chiar cred că dracii au depăşit limita de şoaptă şi propagă minciuni pe marile scene ale lumii cu o influenţă colosală.

Dar nu despre draci vreau să vorbesc, pentru că aceştia nu mă impresionează. În schimb mă impresionează  cetăţenii din clipul de mai jos, la care BBC au pus titlul “Curajos sau prost?”.

De ce curajos? De ce prost?

Nu-i aşa că filmele ne arată doar jafurile reuşite, unde nimeni nu intervine şi hoţii scapă (în prima instanţă cel puţin)? Dar  realitatea este diferită. Depinde de cine este prin zonă atunci când se întâmplă nenorocirea, pentru că dacă este vreun curajos prin zonă ştii ce se întâmplă?  Aprinde curajul celorlalţi şi încep hoţii să se teamă.

În clip vezi pe unul care blochează moto’reta’ cu maşina, apoi pe altul care sare pe spinarea hoţului. Mai vine unul din spate, gata să doboare pe hoţ, şi toţi par să aibă muşchii încordaţi pregătiţi să intervină. Dar dacă nu sărea primul…. mai săreau ceilalţi? Primul, cine este primul?

Cine dă startul? Nu-i aşa că cei cu caracter puternic? Nu-i aşa că trebuie să iubeşti dreptatea mai mult decât pe tine sau, în final, să iubeşti pe celălalt …înainte să intervii în multe dintre situaţiile vieţii? Eu m-aş risca să spun că cel ce dă startul nu o face din spirit civic, ci dintr-o motivaţie mai profundă.  Pentru omul cu inimă bună, spiritul civic este o calitate pe care o are fără să ştie. Omul egoist este atât de leneş când este vorba să ajute pe alţii, şi când o face e mai mult de ochii lumii.

 Când hoţul scoate sabia/macheta din teacă, deja se împrăştie bieţii cetăţeni. Este de înţeles şi drept, pentru că deja lupta deja nu mai era dreaptă. Nu susţin că ar fi trebuit să-şi rişte cineva viaţa pentru nişte bijuterii furate 🙂

Ţi-ar plăcea să ai siguranţa că oamenii mereu vor sări în ajutor, dacă păţeşti ceva? Mie da! Dar şi ceilalţi au aceleaşi aşteptări de la tine, nu uita! 🙂