“The Maker”, Chris August
Nu știu cum să vă povestesc. Poate pentru că a dispărut ninsoarea din radar. Pare puțin cam târziu acum, dar nu vreau să treacă de tot iarna fără să povestesc o întâmplare de săptămâna trecută.
Veneam de la .. cineva .. (vă povestesc în curând și despre asta), și s-a iscat o ninsoare nemaivăzută de mine, de multă vreme. A mai fost ninsoare atât de pufoasă anul acesta, pe timp de zi, și totuși noaptea este ceva diferit.
Simțeam că fulgii apar din senin pentru că se vedeau abia după ce treceau de lumina stâlpilor – proaspăt montați pe malul Splaiului din Iași. O aglomerare de fulgi. Parcă mă sufocam.
Și admiram cu poftă. Mă gândeam că oricât de lung e drumul acesta drept, parcă aș fi vrut să dureze mai mult, ca să mă bucur de fulgii aceștia sufocanți. Simțeam că văd 3D, așa cum unii se îngrămădesc la magazinele de electronice să vadă cu ochelarii special dedicați.
Eu aveam bilet la rândul întâi, fără ochelari, și zăpadă în timp real. Simțeam și prospețimea, mirosul de rece, culorile și finețea cu care se așezau peste tot.
Aceleași sentimente le mai am în zona de munte, mai aproape de munți și de pădurile cu acei copaci înalți și .. netăiați, lângă acele pârăiașe cu apă proaspătă și curată. Și să nu uit de cerul acela plin de stele și generos de luminos.
Mă minunez. Vreau mai mult să mă opresc din agitația și mersul sufocant al lumii, plină de pofte și dorințe mai multe, sau mai obraznice.
Am să mă opresc mai mult, și la fel ca acest cântăreț talentat și cercelat, vreau mă minunez mai mult de Creatorul meu. Dumnezeu. Este sfânt. Este adevăr! Este viață. Este veșnic. Este îndurător. Este talentat și darnic – a creat mai mult decât zăpadă 3D. A creat și suflet (nu știu în ce alte dimensiuni ar mai fi și sufletul)
Vreau să fiu mai recunoscător.
peterandsharda.com