Ţi s-a întâmplat s-aştepţi?

Ţi s-a întâmplat vreodată …

Să stai în gară,

Să-aştepţi un tren şi tocmai el să nu apară?

Să le tot numeri,

Să priveşti,

Dezamăgit să dai, apoi, din umeri..

 *

Ţi s-a ‘ntâmplat să vezi cum oamenii grăbiţi

Se pregătesc să urce,

Fericiţi,

Îndată să-ajungă la ai lor

Să-mbrăţişeze, să iubească,

pe cei de care le e dor?

*

Să-aştepţi, când orele-s trecute,

Să taci, în timp ce lent răsufli,

E totul o teribilă-ncleştare

Între voinţă şi răbdare

*

Când sufletul rezistă,

Credinţa, când, nici ea nu moare

E loc de un miracol,

Unul mare.

 

Poezie pentru sufletul meu

Să-ţi aminteşti şi azi

Că viaţa-i scurtă,

De doar vreo doi, trei paşi

Şi-atât de repede, apoi, se curmă.

 .

Şi ce contează?

Ce este important, până la urmă?

 .

Conteaz-atât de mult ce amintiri îţi faci?

Contează cât de bine te îmbraci?

E-atât de ‘musai’ toată lumea să colinzi,

Şi toată-nţelepciunea să atingi?

Să ai succes şi siguranţă,

Să fii stăpân pe propria viaţă?

 .

Contează chiar atât de mult cât ai primit

Ori cât de bine te-ai simţit?

 .

Insist să mă gândesc tot mai departe,

Să evadez,

Să scap din temniţa care mă ţine

Blocat, să mă gândesc numai la mine

 .

Şi când încerci să prinzi mai multe decât ai,

Învaţă, suflete, mai mult să dai.

M.M.