RSS

Monthly Archives: March 2013

“Hristos a înviat!” – când sărbătorim?

Astăzi se sărbatoreşte învierea Domnului Isus Hristos la catolici. Dar, România este de religie majoritar ortodoxă şi ortodocşii sărbătoresc Paştele pe undeva pe 5 mai – adică mult mai târziu. Cine are dreptate şi cine nu? 13330101-vector-sheets-of-calendar-with-international-holidays-dates--can-be-used-separately-as-scrapbook-des

Dar cât de important este aspectul acesta? Cat de mult contează data? Ar putea să vină cineva cu dovezi atât de importante încât să ne convingă pe noi, creştinii de toate denominaţiunile, că există o dată absolut necesară în care să ne bucurăm şi să sărbătorim învierea lui Isus Hristos?

Cineva spunea: “El a înviat pentru toţi odată ,dar sărbatorim pe rând” – (via Silvia Malik). Cam aşa este! Cel puţin o dată pe săptămână ar fi de folos! Cum să sărbătoreşti doar o dată pe an când ştim că, fiecare dintre noi, păcătuim săptamanal. Aşadar, când te rogi să primeşti iertarea pentru păcatele tale, n-ar trebui să te gândeşti că acestea sunt iertate numai prin acest sacrificiu, moartea şi învierea lui Isus Hristos. N-ar trebui să te bucuri de iertarea Lui mereu? Cum să-I fi recunoscător doar odată pe an?

Lucrul de valoare maximă nu este data din calendar când sărbătorim învierea Lui Isus Hristos, pelerinajul sau săptămânile în care se mănâncă mai sănatos. Lucrul cel mai important este să credem în învierea Lui ca fiind singura noastră şansă de mântuire şi să ne încredem în El, că ne va mântui de păcatele noastre şi vom locui împreună cu El în ceruri.  Astfel de oameni ar fi mai speciali, mai buni la suflet.

Mă simt atât de întristat pentru că mulţi oameni nu mai înţeleg bine ce înseamnă onoarea, ce înseamnă încrederea, ce înseamnă să crezi. Am auzit adesea de la colegii de muncă sau alţi amici: “Hristos a înviat!”, şi peste câteva zeci de minute aceleaşi buze scoteau o înjurătură de toata spurcăciunea (de fapt o serie de cuvinte vulgare, care intrau în prelungire până la sfârşitul zilei). Cum pot asemenea oameni să rostească lucruri pe care nu le cred?! Mai cunoaşte cineva ce înseamnă integritatea, onoarea în zilele noastre?

Am să vă las din vorbele rostite de Mântuitorul

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? (Evanghelia după Matei 9:24-26)

Deci, nu este chiar uşor să te crezi creştin. Trebuie să fii dispus să calci pe urmele Lui – nu neaparat să mori – gata, mai degrabă, să suferi decât să accepţi compromisurile păcatului, ura, bârfele, glumele spurcate, filmele spurcate, videoclipurile şi melodiile provocatoare sexual, et cetera. DAR, este un preţ mic, comparativ cu mântuirea sufletului.
Iată ce spune, pe scurt, unul dintre predicatorii pe care îi mai ascult din când în când:

Bine, poate cineva are nelămuriri. Acel cineva poate să mă contacteze şi sunt dispus să discutăm pe tema aceasta.:)

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on March 31, 2013 in Creştinism, Cugetare, Incurajare

 

Tags: , , , , , ,

Şi cu săracii ce facem?

Aş fi vrut să fie uitate două dintre greşelile mele pe care le-am făcut astăzi!

Am păţit să văd o persoană care plânge de supărare pentru că unul dintre şefi nu a respectat-o. A plâns şi am rămas uimit de asta, pentru că eu nu am mai plâns de mult din motive de genul acesta. Le-am desconsiderat pe unele dintre persoanele care nu m-au respectat, dar nu am plâns din cauza lor.mila

Interesant  felul cum lucrează Dumnezeu pentru că la puţin timp după aceasta întâmplare a venit, în restaurantul unde lucrez, un tip sărac care cerea de mâncare şi a fost izgonit de aceaşi persoană care mai devreme se vedea nedreptăţită, plus de nişte prieteni care erau cu ea.  Ciudat lucru să fii dispreţuit, nu? Nimănui nu-i place! Dar, în acelaşi timp, oare nu este ciudat când dispreţuieşti pe altul?! – Parcă îmi imaginez că m-ar întreba Dumnezeu exact aceste două întrebări.

Avem şi noi o stimă de sine, avem şi noi emoţiile noastre, aşteptări din partea oamenilor. Nu zic că este bine să avem aşteptări, dar … se întamplă să le avem. Ne place să fim respectaţi! Şi totuşi, ne vine greu să respectăm pe cei inferiori, pe cei săraci, pe cerşetori! Sunt priviţi cu dispreţ. Uităm că au şi ei emoţii – parcă n-ar avea dreptul să aibă!  Uităm că sunt şi ei oameni ca noi şi nu animale! Poate au avut circumstanţe mult mai proaste decât am avut noi. Mai degrabă am iubi o pisică înfometată decât un cerşetor amărât!

Uff! Până acum pare să fie vorba despre greşeala acestei persoane, acestui coleg de muncă. Dar se întâmpla să fiu şi eu acolo! Şi ce-am făcut? Aveam gătit ceva bun pentru mine. Am auzit şi eu pe acest sărac spunând că îi este foame, mi-a fugit repede gândul la ceea ce-mi pregătisem să mănânc şi totuşi a fost doar o mică intenţie nedusă la îndeplinire. Făcusem o frumuseţe de clătită umplută cu şuncă presată, caşcaval şi alte ingrediente, dar îmi era foame şi mie; acum regret că n-am cedat porţia mea. Am văzut că acest cerşetor este alungat din restaurant şi n-am zis nimic să-i opresc! Nu m-am dus după el! Aş fi putut să-i plătesc o porţie de mâncare şi să-i ofer poate chiar şi un pahar cu apă, şi totuşi n-am considerat vrednic! Dar oare n-ar trebui ca eu, creştin fiind , să fac “cinste” la cei care nu-şi permit?

“Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (Evanghelia după Luca 14:13-14)

Aş fi vrut să nu menţionez nicăieri greşeala mea! Să ştiu numai eu!  Dar mi-am încălcat un principiu şi vreau să mă fac de râs.  Unde a fost bunătatea? Unde a fost dragostea? Where is the love? Can you practice what you preach?

Am greşit şi nu mi-o iert uşor. Trebuie să o repar! Mi-ar fi trebuit mult curaj să stau împotriva a trei oameni care îşi bat joc de un sărac şi n-au de gând să-l ajute. E adevărat ce se spune “Ori te schimbă anturajul pe tine, ori tu pe el”.

Mi-am adus aminte de un clip pe care l-am văzut în urmă cu aproape 3 săptămâni, în care era vorba despre o poveste asemănătoare! Şi tocmai eu am căzut în capcana asta! Un alt scenariu, alt examen dar aceiaşi materie! Am picat examenul de bunătate pe ziua de astăzi! Am fost păcălit de mândria mea!

Da, este semn de mândrie când nu suntem dispuşi să întindem o mâna de ajutor unui sărac! Când nu dăm o şansă nici din privire!

Oo, desigur, ar fi fost consecinţe! Mari consecinţe! Se învaţă omul şi vine mereu la restaurant să-i dai de mâncare! Uite blocaj! Atunci ce facem? Nu mai ajutăm pe nimeni, pentru că se învaţă?!?! – Este o logică proastă. În felul acesta nu ar mai trebui să ajutăm pe nimeni!

Amintesc greşeala mea pentru ca tu, dacă-mi eşti prieten, să n-o repeţi. Nici eu nu am de gând!

 
1 Comment

Posted by on March 12, 2013 in Aşa NU!, Despre oameni

 

Tags: , , , , ,

Ce ai vrea să oferi oamenilor?

Trebuie să fiu sincer! M-aş bucura să acord zilnic câte un interviu de felul acesta:) Oh, “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!”
Mi-au plăcut îndeosebi unele afirmaţii. Majoritatea au stat cam mult pe gânduri, ceea ce îmi da impresia că nu prea luptă pentru a aduce ceva bun pe lume – cumva un egoism mascat cu multe zâmbete – .

Cred că ne-ar prinde bine să batem un cui pe uşa de la intrare, pe dinlăuntru, cu un afiş plin de idei bune 🙂 sau să punem diferite semne de carte, de birou, de “scări” ca să ne putem aduce aminte să fim altfel

552063_10151206219482355_800328784_n

Subliniez nişte vorbe care mi-au plăcut şi mie.

“Daca aţi avea puterea, ce-aţi dărui oamenilor?”
– “Atenţie şi respect”
– “Puterea de a avea multă răbdare, multă compasiune, multă dorinţă de viaţă, -înţelegere şi multă dragoste” – Mi-a placut de el , pentru că n-a fost superficial. Putea să arunce cu răspunsul “Sănatate şi la mulţi ani!”:)
“Întelepciune şi mai multă viaţă; chiar daca au viaţă, ei nu au viaţă, ştii?” Ceva de genul’ “ –Cam aşa aş fi spus şi eu:)
“Bucurie.”
“Câte un zâmbet la fiecare”
“Bunătate”
“Mai multă răbdare”
“Minte. Minte – să gândească limpede, să nu mai facă greşeli”
“Linişte”

Dar ca să poţi dărui ceva altora, trebuie să ai ce. Dacă nu eşti blând, nu ai dreptul la aşteptări din partea altuia să fie blând. Şi nici măcar nu poţi să urezi altuia “Să ai mult respect, multă compasiune” dacă tu stai prost cu acestea.

Iată un îndemn direct din Biblie, proaspăt ca şi acum 2000 de ani, scris de apostolul Pavel, în felul cum era recomandat creştinilor să trăiască zilnic:

“Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Eu mi-aş dori, foarte mult ca România să fie un popor creştin. Nu ca religie, ci ca trăire. Să termine odată cu vulgarităţile lor, perversitatea şi lăcomia lor.  Să fie românul măcar cum scria apostolul Pavel în această scurtă urare! Măcar atât: “orice faptă bună să ne însufleţească”, dar ştiu prea bine că nu există om prea bun, din proprie iniţiativă ;  doar cei care cer putere, curaj, înţelepciune de la Dumnezeu reuşesc.

Pentru cei care cunosc şi limba engleză, iată sursa de inspiratie a clipului prezent. Parcă o văzusem şi eu mai de mult. Trebuie repetat la nesfârşit proiectul! Cine se oferă?:)

Ok, şi după toate acestea, am doua întrebări:

Tu ce poţi să le dăruieşti oamenilor?
2 Ce te opreşte?:)

 
Leave a comment

Posted by on March 4, 2013 in Cugetare, Despre oameni, Incurajare, Provocare

 

Tags: , ,

Din categoria celor ce iubesc

Iată povestea unui cuplu care a cunoscut dragostea adevărată, ceva ce ţine de angajament şi onoare. Ea văduvă cu un copil dupa ea, el singur şi negru. Dragostea nu ţine cont de culori în alte ţări (în Romania este batjocorită), dar povestea lor este ceva mai profundă decât atâta.

 

Este vorba despre decizia ei de a iubi chiar şi când lucrurile încep să devină tot mai incomfortabile. (Ce ar face majoritatea tinerilor? – “Xulescu is now single”). Dar, … să nu uităm: “dragostea nădăjduieşte totul”.

Este de admirat dorinţa lor de a fi uniţi prin căsătorie! De ce s-au căsătorit? El voia să lupte împotriva bolii, ea îşi dorea ca el să reuşească… şi apoi să rămână împreună. Seamănă destul de mult cu povestea din filmul “A walk to remember”.

Reporteriţa spune la urmă: “Cei din familia lor au o credinţă foarte puternică. Acesta este motivul pentru care au putut să vorbească despre lucrul acesta şi să împărtăşească povestea lui.”

Se pare că dragostea este mai bine înţeleasă de către creştini, .. sau cel puţin mai bine tratată.

ei doi

 
Leave a comment

Posted by on March 3, 2013 in De apreciat!, Despre oameni, Familie

 

Tags: , , , , ,

 
%d bloggers like this: