RSS

Monthly Archives: May 2013

Cum să păstrezi amintirile bune?

“Pentru că suntem muritori, fiecare talent, îndemânare, aptitudine pe care o posedăm, fiecare gând şi trăire pe care am avut-o, fiecare peisaj superb pe care l-am văzut, fiecare obiect material pe care l-am avut, se va pierde, în definitiv. Asta doar dacă nu le împărtăşim cuiva.” (citat din ‘Exerciţiul bunătăţii’)

Am citit acest citat pe calendarul meu deosebit şi m-a impresionat! Sper să vă impresioneze şi pe voi!

Să împărtăşeşti mereu cu alţii lucruri bune, amintiri plăcute, asta da viaţă! Şi să laşi resentimentele deoparte şi ura şi nemulţumirile, ăsta da câştig!

Deci la următoarea întrebare: “Ce mai faci?” ai putea să dezvolţi puţin! Măcar faţă de persoanele de încredere!:)

307593_458018200924787_1687831265_n

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 31, 2013 in Incurajare, Mă inspiră

 

Tags: , , , ,

Critica este ca ciocănitoarea!

woody_woodpecker_wallpaper‘Nu ştiu alţii cum sunt’, dar eu nu răspund mereu blând atunci când  o persoană foarte apropiată mie face o greşeală care mă priveşte. Mai ales când este o greşeală mai mare, când mă înjoseşte prin vorbe ori atitudine..

Înţeleg că “suntem, oarecum, îndreptăţiţi” să aducem o mustrare sau puţină certare atunci când cineva chiar ne greşeşte, dar obişnuim să ne enervăm  chiar şi când nu s-a întâmplat nimic. Despre asta vorbesc.

Am să vă dau un exemplu pozitiv. Zilele trecute eram în maşină cu un unchi de-al meu şi soţia dânsului. Discutau lucruri plăcute şi râdeau împreună. Eu eram atent la discuţia lor şi căutam să nu deranjez prea mult, pentru că îi admiram cum se îndrăgesc ei deşi sunt înaintaţi în vârstă şi sunt bunici deja.  Deodată unchiul meu, care conduce foarte precaut în general, a intrat într-o depăşire pe care o credea posibilă. Încerca să depăşească un camion pe un drum cu trei benzi,  dar din sens opus venea o maşină care intrase în depăşire. A trebuit să frâneze mai brusc şi să întrerupă depăşirea ca să nu murim. A fost cât pe ce! Eu nu eram chiar trist dacă muream, aşa că am trecut uşor peste incident. ** Oricum când mergi cu maşina treci mereu la 1 metru apropiere de moarte.

Deobicei o astfel de greşeală nu se lasă neiertată şi soţia comentează sau se supără cumva: “Era să murim!”, “Nu eşti deloc atent!” , “Fii şi tu atent la drum!!!!” , “Ce m-ai speriat! Mă faci .. de mă înţeapă inima”, “De câte ori ţi-am zis să mergi mai încet…?”.

Ea nu! Mătuşa mea a spus, fără nervi: “E bine că n-a fost nimic”, şi atmosfera din maşină a fost în continuare plină de voie bună. M-am ‘enervat’ şi am zis: “Doar atâta? Nimic supărare? “.

Ea mi-a răspuns: “Eu am încredere în soţul meu!”. Am rămas uimit. Mi-a plăcut mult atitudinea ei şi imi venea în minte un verset din Biblie:

“Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” (Proverbe 15:1).

Păi dacă începea să-l cicălească şi să aducă critici strica toată bună-dispoziţia unchiului, apoi a mea şi a celorlalţi pasageri. Dar o atitudine aşa de caldă şi blândă nu trebuie trecută cu vederea.  I-am promis mătuşii mele că am s-o laud cu însufleţire! Şi încep pe blog, apoi în stânga-dreapta!:)

Eu m-am obişnuit cu reproşuri! Peste tot le aud şi uneori chiar de la mine! “Era să faci cutare greşeală..” , “Era să spargi.. “ , “Era să strici… “ , “Era să pierzi … “ , “Era să spui … “.  De ce atâtea reproşuri dacă nu s-a întâmplat nimic?

20110224-20110224-woodpecker feb24.11 (2)

Când cineva ţi-a greşit nu poate să şteargă trecutul, să dea UNDO! Ce rost au vorbele aspre? De ce să fii ciocănitoare, să faci zgomot şi să provoci dureri de cap?🙂  Aţi auzit cât de enervant este zgomotul acela neîntrerupt al unei ciocănitori? Cam la fel, numai că mai enervant, este zgomotul de critică, de cicăleală în urma unor greşeli.

Postarea mea sper să îţi dea de gândit cu privire la următoarea întrebare: “Critic repede pe cei care îmi greşesc?. Iar dacă ăsta e adevărul, începe să te schimbi! Eşti mai frumos când nu critici!

 
Leave a comment

Posted by on May 28, 2013 in Cugetare, Eseuri

 

Tags: , , , , , , ,

Învaţă de la alţii! Un deţinut.

Cred că fiecare dintre noi ne bucurăm să fim înconjuraţi de oameni înţelepţi, oameni valoroşi. Spun asta pentru că şi mie îmi face deosebită plăcere să mă ştiu înconjurat de astfel de oameni.

Ştii ce am învăţat dintr-o carte? Spunea autorul, deştept om, că fiecare om ne este superior în cel puţin un domeniu. Ce-ar fi să credem asta cu adevărat?

Deci, fiecare om pe care îl întâlnesc îmi este superior în vre-un fel sau altul! Poate face unele lucruri mai bine decât mine! Este mai deştept în anumite domenii! Ahh, sper să vă motiveze vorbele acestea! Nu la lenevie “O, lasă să fie alţii mai buni, că mie mi-e bine aşa!”. Sper vă motiveze să  fiţi mai buni, mai productivi: “Trebuie să învăţ de la oamenii aceştia, ca să fiu şi eu mai bun”.

Un om care a încetat să înveţe este un om mort! Corect? Dar n-ar fi corect să spunem că omul care nu învaţă de la alţii este mândru – adică mort pe dinlăuntru? Şi , dacă este corectă logica mea, înseamnă că omul care încearcă să înveţe de la toţi este un om smerit – adică foarte viu pe dinlăuntru?

Poate vei spune: “Păi ce să învăţ de la un criminal?”.

Eşti sigur că nu poţi învăţa nimic? Eu zic că poţi învăţa, din greşeala lui. Am să vă spun ceea ce am învăţat de la un prieten, care a ajuns la închisoare pentru furt. Nu fac parte dintr-o gaşcă de hoţi, staţi liniştiţi!:)

Băiatul acesta era un om foarte sensibil, deduc din discuţiile pe care le aveam în trecut. Avea nişte dorinţe foarte bune pentru viaţă şi voia să devină un mare bucătar. Şi totuşi a făcut greşeala să petreacă timp cu o gaşcă nepotrivită. Putea să renunţe la prietenia cu ei dar s-a încăpăţânat, iar ei l-au convins să îi ajute să jefuiască un apartament. A  fost prins de poliţie, apoi condamnat la 5 ani de închisoare dar i-au micşorat pedeapsa la trei ani si jumătate pentru bună purtare. De curând a împlinit  un an de când stă prin închisoare; acum are dinţii aproape căzuţi, ‘corodaţi’, negri (de la stres sau lipsă de îngrijire).

Am fost în vizită împreună cu alt prieten şi îi era ruşine să ne privească drept în faţă. Îi era ruşine chiar dacă trecuse un an de când nu l-am mai văzut, dar l-am încurajat să fie deschis cu noi şi a prins încredere. Ne-am îmbrăţişat, dar nu aşa de formă – el chiar ne-a ţinut în braţe, să ne simtă aproape – şi mărturisesc că n-am fost îmbrăţişat de multe ori în felul acesta. Ne-a povestit cam o ora şi jumătate despre trăirile lui din ultimul an.

Iată ce am învăţat de la el:

– Spunea că îi este frică să nu înnebunească în mediul acesta; toată ziua numai înjurături spurcate, gânduri duşmănoase, oameni mizerabili, foarte mulţi colegi de celulă (40 colegi în celulă), bătăi , ameninţări, ..Mi-am amintit că mă plâng degeaba de multe lucruri. E frumoasă libertatea şi nu prea profit de ea!

remorse

– Spunea că îl mustră conştiinţa în mod permanent şi se învinovăţeşte des pentru ceea ce a făcut. Îi este ruşine de mama lui, chiar dacă vorbeşte cu ea la telefon; iar ea nu poate să-l viziteze pentru că ar plânge să-şi vada fiul în asemenea stare. Am învăţat că încălcarea Legii poate să te depărteze de familia ta, de persoanele apropiate, chiar daca ei te iubesc. Te vei urâ tu, pentru că ştii că nu mai meriţi aprecierea lor şi te vei depărta de ei. Nici eu n-aş vrea să fac lucruri care s-o facă pe mama să se ruşineze de mine, sau să-i fie greu să mă vadă îndurând consecinţele greşelilor/neascultării mele.

– Spunea că regretă anturajul greşit pe care l-a avut şi sublinia faptul că imediat l-au părăsit “prietenii” din grupul de hoţi. Mi-a adus aminte să am grijă la anturaj şi să îmi respect prietenii adevăraţi.

– Spunea că îi este dor de libertate! Ar vrea să iasă şi să nu-şi piardă anii tinereţii prin închisoare. Se bucură că nu a făcut un păcat mai mare şi crede că dacă nu trecea prin închisoare nu ar fi avut ocazia să se pocăiască de greşeli şi să fie credincios. Se roagă des la Dumnezeu, îşi citeşte Biblia, ştie că Dumnezeu îl iartă şi că îl ajută. Slavă Domnului că sunt liber şi fizic şi sufleteşte! Dacă prietenul meu n-ar fi avut  credinţă în Dumnezeu ar fi fost pierdut fără pacea sufletească. Îţi închipui ce viaţă tristă – să ai şi sufletul în temniţă, precum şi trupul?

– Spunea că învaţă din greşeala asta şi vrea să fie un om mai bun când va ieşi din închisoare. Ştia că unii se fac mai răi în închisoare, dar el vrea să fie mai bun. L-am apreciat pentru vorbele lui, pentru cuvintele lui foarte sincere. Nu prea vorbeşte cu cei de pe acolo şi discuţia cu noi părea să-i fie ca un mic concediu. Până la urmă ştiam că şi eu am făcut păcate multe înaintea lui Dumnezeu care egalează şi depăşesc păcatul lui, numai că păcatul lui se întâmplă să fie pedepsit de lege. Biblia spune clar: “Este cu neputinţă să nu vină ocazia de a păcătui”. Faptul că în urmai unei greşeli, a unui păcat, vrei să devii un om mai bun este un câştig, un mare câştig!

Deci spun cu toată încrederea că se poate învăţa de la un om prins în închisoare. Omul pe care nu-ţi vine să dai doi bani poate să-ţi fie “profesor” dacă şi-a învăţat bine lecţia de viaţă bine. Vei fi atent? Îl vei asculta?

 

Tags: , , , , , ,

Crezi în minuni?

Dar acum?

Iată o dovadă clară şi simplă. Minunile există!!! Au fost filmate!

Este o minune şi faptul că tu exişti. Ştii bine că au fost multe momente, nefilmate, în care erai cât pe ce să nu mai exişti; sau să supravieţuieşti dar cu picioare rupte, maxilarul strâmb, s.a.

Eu ţin minte foarte clar o întâmplare. Mergeam cu tata să luăm nişte medicamente dintr-un sat. Era iarnă, drumul uscat, şi deodată într-o curbă a apărut gheaţa, un strat fin. Eu ascultam o predică la mp3, plină de inspiraţie, eram calm. Brusc s-a învârtit maşina cu mine şi cu tatăl meu – şofer profesionist cu 1,5 milioane km experienţă – pentru câteva secunde. Cred că au fost 2 întoarceri complete, ceea ce înseamnă 720 grade.  A fost “amuzant” că ne-a ţinut zăpada, căci altfel cădeam în gol cu maşina într-un şanţ de 6-8m. Abia ne-a mai scos cineva maşina din mormanul de zăpadă, cu o maşină mare. Să vezi ce recunoştinţă pe mine atunci 🙂

Mai sunt necredincioşi care zic “Nu cred în minuni”, dar chiar nu îţi recomand testul. Se poate întâmpla chiar azi să îţi revină credinţa în minuni… Asta dacă supravieţuieşti:)

Dacă ţi-am amintit  să crezi în minuni, sper să realizezi că Dumnezeu le organizează. El scapă pe cel ce nu pare să mai aibă şanse, pentru că El hotărăşte data plecării noastre. Îţi recomand un moment de recunoştinţă în faţa Lui.

“Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.” (Ieremia 10:23)

minune1

 
2 Comments

Posted by on May 24, 2013 in Cugetare, Mă inspiră, Recunoştinţă

 

Tags: , , , , , ,

De ce ne vine greu să învăţăm?

 Aş fi vrut ca întrebarea mea să nu se adreseze celor care sunt înscrişi în vreun fel de şcoală. Spun asta pentru că mintea lor ar trebui s­ă fie antrenată din plin cu “învăţarea”, iar eu n-aş vrea să cred că sunt leneşi.

Totuşi sunt foarte mulţi elevi care se frământă cu întrebarea: “De ce nu reţin mai nimic din ceea ce am încercat să învăţ?” sau “De ce nu pot să învăţ? Pur şi simplu nu reuşesc!”

Am un răspuns pentru ei, care este posibil să fie cel adevărat!

 “Cercetările au demonstrat că elevul cu o capacitate de învăţare scăzută înregistrează un  anumit tip de insucces la învăţătură. El evită sistematic să participe activ la procesul de învăţare şi astfel nu-şi exersează, nu-şi dezvoltă funcţiile psihice necesare, ceea ce face ca indicii de memorare să fie mai scăzuţi, iar atenţia mai slabă sub aspectul concentrării” (Ioan Neacşu, Metode şi tehnici de învăţare eficientă”)

Ceea ce consider eu ca fiind principala cauză a neputinţelor în domeniu învăţării este exact concluzia de mai sus. Majoritatea celor care nu pot reţine informaţiile noi, majoritatea dintre cei care nu reuşesc să înveţe au problema aceasta. Nu şi-au antrenat mintea cu învăţatul. Au cedat prea uşor în faţa leneviei! Au evitat mult timp “să participe la procesul de învăţare” iar acum le vine greu să mai înveţe sau chiar nu ştiu cum.

Iată câteva idei:

necesare invatarii

Şi aici o listă cu alte cauze ale neputinţei de a învăţa:

???????????????????????????????

Spuneam la început că întrebarea mea nu se adresează elevilor ci celor care au terminat liceul, facultatea; celor care “au scăpat” de învăţare .

De când eram prin clasa a II-a mă tot întrebam: “Oare cum va fi? Oare cum va fi când voi scăpa de şcoală?” Îţi dai seama? Să ai 8 ani şi să te gândeşti: “Oare cum va fi peste 12 ani?”. Ei bine, ăsta eram eu. Şi au trecut mulţi ani în care întrebarea apărea tot mai des, mai ales pentru că nu mi-a plăcut să învăţ chiar aşa de mult. Poate şi  din cauză că am avut colegi care mă enervau, am avut probleme cu ţigani care m-au terorizat, dar şi profesorii care au inspirat mai multă teamă decât încredere, mai multe ameninţări decât încurajări. Astfel am căpătat un dispreţ mare faţă de şcoală,  o vedeam ca ceva ce mă chinuie, ceva ce mă trage în jos şi îmi ia bucuria.   Iar atunci când “am scăpat” de şcoală am fost eliberat de stres! Sau nu? Ţin minte ca am lenevit câteva luni în vara respectivă până am descoperit ceva teribil: Nu învăţasem destule pentru a mă putea descurca fără probleme. Îmi lipseau multe cunoştinţe care mi-ar fi dat mai multă încredere în propriile forţe, deci … mi-a lipsit curajul pentru o vreme. M-am apucat să învăţ management şi asta mai mult din nevoia de a învăţa , nevoia de a cunoaşte. Şi acum mă ţine minte fosta mea colegă de muncă, cum umblam cu nişte carneţele după mine ca  s­ă-mi notez întrebari şi apoi să caut răspunsuri la ele.

Poate că vă regăsiţi câtuşi de puţin în vorbele mele. Mulţi dintre noi am vrut “să scăpăm” de şcoală şi de învăţarea cu forţa. Am fost forţaţi să învăţăm şi foarte rar motivaţi.

“Elevii vor da un randament mai mare într-un mediu relaxat şi sigur, decât într-unul tensionat şi ameninţător. Când în clasă e o atmosferă încordată, singurul lucru aşteptat cu toată nerăbdarea este …. pauza!” (Dorina Sălăvăstru, Psihologia învăţării)

În acelaşi fel cum am aşteptat pauza ‘de recreaţie’, mulţi dintre noi am aşteptat “pauza de şcoală”, vacanţa mare definitivă, exodul din şcoală , .. numiţi-o cum vreţi.

Poate că mulţi dintre noi am zis: “Gata cu şcoala, gata cu învăţatul!”. Dar nu e chiar aşa. Numai morţii nu mai învaţă. Ar fi mai bine să selectezi ce vrei să înveţi, pentru că mintea ta îţi cere informaţii noi şi le capătă, dar în ritm redus. Încep să încetinească rotiţele din creier şi să te prosteşti.

Trebuie ştiut că cine se pune pe tânjală  se transformă într-un bleg al societăţii, o marionetă. Dar nu sunt destui blegi? De ce să fii unul dintre ei?

Tu ce vrei să faci?

Şcoala a fost menită să îndrume, să tutoreze pe copii si tineri până la un anumit nivel, pentru ca apoi aceştia să devină proprii lor profesori în viaţă, să se înveţe singuri.

Sunt atât de puţin vizitate bibliotecile în ultima vreme!! Cel puţin, în Focşani, este pustiu.

Mulţi au impresia că documentele şi informaţiile de pe internet îi vor face mai înţelepţi, dar nu este deajuns să le citeşti ca să te iluminezi. Omul uită repede ce citeşte! Dacă nu stai cu pixul şi agenda în mână să iei notiţe, să reflectezi la ce-ai citit, înseamnă că tratezi superficial lucrurile. Spunea cineva :

“A citi fără a lua nici un fel de note înseamnă a da la o parte orice efort veritabil de înţelegere”.

Reciteşte primul citat de sus, şi dacă este vorba de tine, începe să-ţi antrenezi mintea. Ştii , şi mintea/gândirea trebuie ţinută în formă cum şi corpul trebuie antrenat. Nici rahitică să nu fie, dar nici obeză. Rahitică pentru că nu-i dai “carte de mâncare” şi obeză pentru că doar îţi umpli mintea de învăţătură şi nu o împărtăşeşti şi altora sau nu pui în practică.

Să ai o minte atletică, iată ce-ţi doresc!:)

945696_662973007052243_1294468606_n

 
Leave a comment

Posted by on May 23, 2013 in Incurajare, Recomandare

 

Tags: , , , , , , , , ,

JJ Heller – Loved

Am găsit un cântecel foarte deosebit! Aminteşte despre situaţii care provoacă durere, frustrări în vieţile multor oameni.

Pe mine m-a luat “radarul” la strofa a doua, pentru că am fost obişnuit de mic să mă gândesc foarte bine înainte de a spune ceva, să calculez consecinţele şi aşa mai departe. Uite că se poate exagera prin atâta gândire şi se întâmplă să suferi mai mult dacă ai obiceiul să taci mereu.

“Ai o voce şi trebuie să o foloseşti” , într-un mod cât mai bun. Trebuie antrenată gândirea, dar trebuie şi curajul de a afirma un adevăr pe care îl crezi, de a descuraja minciuna/spurcăciunea/bârfa celui de lângă tine, sau pur şi simplu să spui fratelui tău/mamei tale/copilului tău/prietenei tale aprecierea pe care i-o porţi.

“Libertatea/pacea sufletească  vine atunci când renunţi la îngrijorarea ta” – cam aşa spune pe la final. Sunt de acord, numai că nu prea ai cum să renunţi la îngrijorare decât atunci când ştii că se îngrijeşte altcineva de problema ta.

Pentru creştini este recomandat să lăsăm problemele noastre în grija lui Dumnezeu, pentru că El ne iubeşte necondiţionat  – şi asta ne dă putere să mergem mai departe.

“Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (1 epistolă a lui Petru 5:7)

loved

Do you dream of a home you never had?
An innocence that you cannot get back
The pain is real, you can’t erase it
Sooner or later you have to face it down, down
You have to face it down

You are loved

Do you keep your thoughts inside your head?
Do you regret the things you never said
You have a voice, you have to use it
You have a choice, don’t let them shut you down, down
Don’t let them shut you down

You are loved
You are loved

Do you feel the ache inside your soul?
You know you’ll never make it on your own
Sorrow is too great for you to hold it
You’re gonna break, why don’t you lay it down?

(Bridge)
Freedom comes in letting go
Open up the window to your heart
Freedom comes in letting go
Open up your heart

You are loved
You are loved

 
Leave a comment

Posted by on May 23, 2013 in Muzică bună, Recomandare

 

Tags: , , , ,

 
%d bloggers like this: