RSS

Monthly Archives: May 2014

Contează să ştii cum să cazi

horse fall

 Cine nu a căzut de pe cal, nu poate înţelege prea bine citatul. Cu atât mai mult cine nu a călărit. Cred că este imposibil să călăreşti prea mult timp fără să cazi de pe cal – mai ales la început.

Ştii când nu cazi? Când nu încerci nimic riscant. Când mergi la pas mărunt.

Cam aşa este şi în viaţă.

 
Leave a comment

Posted by on May 28, 2014 in Maxime

 

Story. Life story!:)

 
Leave a comment

Posted by on May 25, 2014 in Familie, Love and marriage

 

Tags: ,

Cineva a spus “Atenţie, murim!”

 Despre moarte.. 

Mă gândesc de ceva vreme la viaţă, moarte, scopul vieţii şi ieri-seară am auzit o povestire care m-a marcat. Cu alte cuvinte, gândurile mele au primit fundiţa şi sunt gata de dat mai departe.

frunze - moarteÎn urmă cu trei săptămâni am aflat despre două tinere care s-au aruncat de la etajul trei (pe una dintre ele o ştiam dintr-o tabără pentru copii), o săptămână mai târziu părinţii mei au mers la înmormântarea unei rude din Bacău, apoi o colegă a fost în doliu după moartea mamei prietenei cele mai bune, iar acum altă întâmplare…

Un caz.

Un bărbat – să zicem Marian –  ne-a povestit ieri, unui mic grup, despre tatăl lui. Are un tată bogat, cu grad puternic în armată, care este acum pe patul de moarte. De trei luni de zile are un cancer care i-a înjumătăţit greutatea, deşi a fost un om care nu a avut probleme cu sănătatea tot timpul vieţii;  a fost puternic şi … ateu. – Oamenii tind să se creadă un fel de “dumnezei” când le merge prea bine. –

De curând, Marian, a început să caute pe Dumnezeu. Nu o nouă religie! Pe Dumnezeu! iar acum s-a văzut în situaţia de a­-şi ierta tatăl. Nu voia să facă asta.. dar l-a vizitat din datorie creştinească, deşi acesta l-a renegat ca fiu de ceva ani şi nu i-a acordat nicio atenţie sau sprijin. L-a iertat şi i-a spus: “Tată, cred că dacă nu exista boala asta, nu aveai în vecii vecilor şanse să te gândeşti la Dumnezeu. Acum e timpul..”.

Povestirea este mai lungă, şi cu mai multe detalii – dar nu insist. Ceea ce spunea, ca şi concluzie, bărbatul acesta este: “Atenţie, murim!”.

De ce să vorbim despre asta?

Cred că nu trebuie să fugim de subiectul acesta. Cineva mi-a spus tocmai contrariul, la o discuţie telefonică de azi. Dar de ce să evităm subiectul, ca şi cum n-ar fi o realitate?

Este bine să fim înţelepţi şi să conştientizăm că toţi murim! Cum spunea barbatul din povestirea mea: “Să nu uităm că vom muri”. Trebuie să realizăm că suntem slabi, suntem mici în faţa morţii şi nu o putem învinge.

Gândul la moarte te face să vezi altfel viaţa. Poate să o preţuieşti mai mult, pe a ta, pe a altora..

Două frici

One-day-your-life-will-flash-before-your-eyes.-Make-sure-its-worth-watchingDa, zic că ar trebui să existe o frică, pentru că frica ne deşteaptă conştiinţa; ne cuminţim gândurile şi planurile şi căpătăm mai multă reverenţă faţă de Dumnezeu

Şi mai trebuie să fie o frică. Să ne fie frică să nu cumva să irosim viaţa pe lucruri nedemne, banale, josnice.


Aminteşte-ţi trei lucruri:

–          familia şi prietenii tăi vor muri,  când nu te aştepţi – Îi preţuieşti destul?

–          Tu vei muri. Ce laşi în urmă?

–          Vei da ochii cu Dumnezeu. Eşti pregătit?

P.s. Îţi scriu aceste lucruri, pentru că sunt cuprins de gândurile acestea. Poate tu eşti în toiul petrecerilor şi a sărbătorilor şi n-ai chef de aşa ceva. Dar poate ai nevoie să-ţi aminteşti..


Pentru oamenii credincioşi, am o recomandare mai jos

 
3 Comments

Posted by on May 24, 2014 in Cugetare, Predici

 

Tags: , , , , ,

Momentul când inspiri pe cineva…

10274106_10152022949281179_2657162071570935366_n

Motivul pentru care n-am mai postat nimic de vreo două săptămâni este pentru că am avut anumite temeri.

Mi-era teamă să nu cumva să ocup timpul cititorilor cu lucruri puţin importante, care nu inspiră, şi apoi să nu mai fiu citit când scriu ceva important.

Uneori mi-e teamă că nu scriu destul de bine (asta este o realitate, dar unde e dorinţa de progres?) ,  aşa că am continuat să scriu gânduri dar numai pentru mine. Pe unele le-am scris şi le-am rescris, cu gândul că ar putea fi folositoare, dar tot nu le-am postat.

Totuşi, ceva nu este bine! Cred ca am o părere mai joasă despre ceea ce scriu, în principal din motiv că nu mulţi împărtăşesc aceleaşi principii sau nu au toţi aceiaşi perspectivă asupra vieţii. Cumva mi-e teamă să fiu contrazis? Sau caut aprobarea unora? Dar unde ar mai fi progresul dacă toţi ar gândi la fel?

Dacă perspectiva mea este corectă, de ce să nu am curaj? Niciodată nu voi reuşi să mulţumesc sau să fiu de folos la toţi deodată, dar dacă pot inspira măcar jumătate dintre ei, de ce să nu încerc? 🙂

Am avut câteva experienţe interesante în ultimul timp. Aşa, dezamăgit de scris, cum eram, am primit un email de la o persoană cu care nu am mai vorbit de luni de zile. Mi-a mulţumit pentru o încurajare pe care i-am spus-o cu 3-4 ani în urmă, înainte de începerea facultăţii. Pentru nişte vorbe pe care le spuneam cu privire la “investirea timpului”. Spunea că datorită spuselor mele a investit mult timp în relaţia cu colegii de facultate, a fost o prietenă bună pentru colegii ei, etc. Am rămas surprins de emailul acesta – şi cine n-ar fi fost? Cât de des ni se zice : “am avut ceva de învăţat de la tine”? Următoarea zi am vorbit la telefon cu cel mai bun prieten, care mă influenţase să gândesc la “investirea timpului” şi i-am zis că datorită lui cineva a fost inspirat să trăiască altfel – deci meritul era şi al lui. A râs!:)

Momentul când inspiri pe cineva… aduce multă împlinire. Este un moment când sufletul se umple şi te ambiţionează la mai mult.

Ne bucurăm să fim de folos. Ne bucurăm să oferim ajutorul în modul cel mai altruist. Şi mai ales când cineva are rezultate bune în urma unor sfaturi de-ale noastre. Atunci de ce nu am face asta mai des?

Apoi am mai avut  câteva momente de genul acesta în decursul ultimelor săptămâni. Chiar weekendul trecut, cât am fost prin Bucureşti, am reuşit să am discuţii constructive, foarte plăcute, cu cel puţin 30 de persoane, dintre care cunoşteam doar 4-5 persoane. Discuţii de cel puţin 20-30 de minute, în care am putut să învăţ câte ceva de la unii,şiii am reuşit să investesc câte ceva în vieţile lor.  Ceva ce am eu bun în mine. (şi tot ce am bun vine de la Dumnezeu). Asta din cauză că am plecat hotărât cu ideea asta în minte. Altfel, dacă nu-ţi propui să faci binele, nici nu-l faci!

Nu se întâmplă des să fiu bun, să fiu o inspiraţie. Poate la fel şi în cazul tău, dar întrebarea mea pentru tine este: “tânjeşti după asta?”.

Când a fost ultima dată când ai inspirat pe cineva să facă un bine?

 
5 Comments

Posted by on May 23, 2014 in Cugetare, Provocare

 

Tags: , , , ,

Unul dintre cele mai interesante cântece antibullying.

Bars & Melody 

Spre deosebire de gogomănia care s-a întâmplat la Eurovision, observ că sunt lucruri chiar frumoase pe care le putem învăţa de la producţia “Britain’s Got talent”. Uneori acceptă şi ei prostia, dar mă bucur că nu votează prea mult în direcţia aceea..

bars-and-melody-britains-got-talentDe data asta este povestea a doi copii, care caută să cânte împotriva miştocărelilor din şcoală, sau din societate. Unul din băieţi este singur la părinţi şi – deduc din versuri –  cred că exprimă foarte bine frustrările copiilor batjocoriţi.

Îmi place când, cei care au suferit greutăţi, reuşesc să se ridice deasupra lor şi încurajează pe alţii! Mai ales când este vorba despre copii!

O idee de luat în seamă..

Dacă noi, cei mai mari, nu renunţăm atitudinea de “batjocură”, nici generaţiile mai mici nu vor reuşi. Ba mai rău, prin atitudinea greşită, riscăm mult să dezvoltăm în copilul de pe lângă noi o atitudine batjocoritoare, care nu trece uşor.

Chiar duminică am discutat cu un amic mai tânăr. Spunea “dacă omul este prost, .. nu îi fac nicio jignire să-i spun asta”. Părea atât de sigur şi încrezut în vorbele lui, dar m-am bucurat că şi retras cuvintele până la urmă.

I-am zis ‘şi eu’ , ceva ce mă cuminţeşte şi pe mine: “Nu toţi au avut parte de aceiaşi educaţie ca şi tine, de acelaşi anturaj bun ca al tău.”

Enjoy the video!

Şi, să fii un exemplu bun pentru copiii de lângă tine.

P.s. De la cine crezi că învaţă ei să fie aşa cum sunt?

 
Leave a comment

Posted by on May 13, 2014 in De apreciat!, Motivaţional, Provocare

 

Tags: , , , , , ,

În timp ce noi dormeam…

Sper sa nu ramanem cu imaginea asta, inainte de culcare.
Ar fi mare condamnare

Cu drezina

(Sursa) (Sursa)

Mărturisesc păcatul de a fi stat treaz până târziu după miezul nopții pentru a afla cine are să câștige premiul Eurovision. Că nu e un premiu important pentru muzică e deja stabilit. Dar acest trofeu asigură o vizibiltatea deosebită de-a lungul și de-a latul Europei.

Europa ema(n)ci(p)ată și-a ales drept câștigătoare femeia cu barbă – sau, mai precis, un bărbat care se vrea femeie. La nivel simbolic, mesajul este foarte puternic. Și eu cred că simbolurile contează într-o lume atât de vizuală ca a noastră.

Însuși faptul că ești silit să o privești este deja un mare punct marcat, fiindcă, dacă și alții seamănă cu mine la reacții, apariția tovarășei respective mi s-a părut caricaturală. Dar încoronarea ei o impune ca fiind seriosă.

Dar, la nivel de simbol, nu pot ignora mesajul pe care l-a transmis învigătoarea de la Eurovision: „We are unstoppable!”. Sigur nu se referea…

View original post 347 more words

 
Leave a comment

Posted by on May 11, 2014 in Reblogged

 
 
%d bloggers like this: