RSS

Monthly Archives: April 2013

Despre succes, lenevie şi ambiţie!

Am găsit ceva motivaţional! În cuvinte simple, dar spuse cu toată inima şi cu mult curaj, poţi găsi un mare imbold pentru a începe ceea ce ai lăsat pe mâine. Este vorba de succes!:)

Succesul îl căutăm adesea, dar parcă am vrea rezultatele înainte de a începe. În cuvintele lui Jules Renard “Lenea nu e nimic altceva decât obiceiul de a te odihni înainte de a obosi.” E şi asta o definiţie bună, nu?

Câtă ambiţie ţi-ar trebui să poţi avea succes, să reuşeşti în planurile bune ? Te uiţi în stânga – vezi leneşi. Te uiţi şi în dreapta – alţi leneşi. Aproape că ţi-e teamă să nu fii luat de prost că îţi dai prea mult silinţa. Aproape că te consolează gândul că nu eşti chiar tu codaşul clasei, sau poate nu eşti cel mai leneş dintre colegii de muncă.

Ai vrea succesul, dar să nu oboseşti prea mult, să nu suferi piedicile, stresul, dezamăgirile. Dacă s-ar putea, ai vrea şi vacanţa prelungită dar şi mediile de la şcoală excelente. Ai vrea şi o mărire de salariu, dar cât mai puţină muncă. Ai vrea să fii iubit de familie, dar să nu-ţi stea prea mult pe cap. Ai vrea să te salute toţi prietenii tăi, şi să te sune, să-ţi trimită scrisori şi cadouri, dar să nu faci tu primul pas. Ai vrea o Românie mai curată în care să stângă altcineva sticlele de Cola pe care le arunci în crâng, şi şerveţelele pe care le mai “scapi” pe jos. Ai vrea să îţi iubeşti mama cum merită, dar tot ea să dea cu mătura, să-ţi culeagă hainele de pe jos, să îţi gătească şi apoi să strângă masa şi repede să-ţi spele vasele murdare zilnic!(sau poate fi vorba de soţia ta?)  Ai vrea o lume mai bună, dar să nu te chinui tu să schimbi pe oameni – să devină ei deodată mai buni.

Vrei succesul? Lasă lenevia deoparte şi începe să duci la bun sfârşit lucrurile bune pe care le-ai început. Unul câte unul, şi apoi vei avea timp să progresezi şi să fii mai bun. Cum zice şi tipul din videoclip “Lasă televizorul! Lasă calculatorul! Dormi mai puţin! Străduieşte-te mai mult”

O scurtă poveste despre un băiat pe care l-am cunoscut de curând (are aproapte 30 de ani acum).

S-a născut într-o familie săracă, cu gălagie şi bătăi în casă. Fugea să doarmă prin scări de bloc şi să ceară de mâncare din uşă în uşă.  Tatăl lui era ţigan, mama româncă. Tatăl lui s-a lăsat de muncă şi s-a apucat de băutură şi scandal, iar mama suferea nebunia lui. –  Gândeşte-te puţin la tine, care nu ai avut asemenea condiţii, cât de diferit ai fi fost acum dacă te năşteai tu în familia asta! Gândeşte-te în timp ce continui povestea. – Băiatul acesta nici măcar nu a terminat clasa a 5-a, şi s-a chinuit mult în viaţă, dar a avut ambiţie – o ambiţie pe care o dă numai Dumnezeu. A lucrat timp de vre-o 12 ani făcând curat în casele oamenilor şi ca îngrijitor în diferite localuri. Acum are iphone4 (nici eu nu mi-am permis:)) , este cunoscut de mulţi oameni, prietenos, dar mă miră faptul că este extrem de harnic încă. Când era pe punctul să rămână fără loc de munca (nu din vina lui) mi-a spus “Nu contează, tot găsesc undeva de muncă, poate dau cu mătura pe stradă dar tot n-am sa stau degeaba”.

Şi cel mai impresionant lucru de la băiatul acesta? Sunt două. Unul este faptul că este milos şi a ajutat pe alţi săraci să aiba unde munci, sau şi-a donat multe din hainele, câştigate cu greu, la săraci, a împrumutat cu mulţi bani pe unii dintre prieteni. Al doilea, şi cel mai impresionant, este faptul că a muncit cam un an de zile ca să plătească operaţia mamei lui la unul din ochi. Apoi, anul acesta continuă să muncească pentru operaţia celui de-al doilea ochi.

Ohhh, când l-am auzit cum vorbea despre mama lui, cu ce milă şi dragoste (chiar dacă ea nu a mai avut ce să-i ofere în ultimii 12-14 ani) am rămas impresionat, gata să plâng. “Cum să nu ai grijă de mama ta, care te-a născut şi te-a crescut? Cum să nu-ţi pese?”. M-a mirat că a spus asta, pentru că el doarme la locul de muncă, nu e căsătorit, nu are viaţa realizată încă – Nu ştiu dacă eu aş fi dispus să fac aşa ceva pentru mama mea; aş vrea să cred că aş fi în stare şi de 5 – 10 ani de muncă pentru sănătatea ei, dar cred că nu sunt încă , în stare de asemenea sacrificiu.

Aşadar, când ascultam acest clip mă gândeam la el. Parcă ar fi el cel care vorbeşte! Nu este un om desăvârşit, de fapt chiar stricat la vorbă şi cam aiurit din fire, dar este un om de la care am putut învăţa nişte lecţii importante şi am să mi-l păstrez încă puţin ca şi prieten să mai învăţ câte ceva din viaţa lui, şi poate să-i ajut cumva!

Sunt puţini oameni ambiţioşi pe lume, dar dacă îi căutam am face bine să învăţăm câte ceva de la ei!

546516_10150618667550806_1781373947_n

Succes!

Advertisements
 

Tags: , , , , , , , , , ,

Provocare pentru oamenii decenţi!:)

Aud mereu, în special pe băieţi, că vorbesc extrem de spurcat. Folosesc tot felul de expresii înlocuind numele fetelor cu termeni vulgari – sexual explicit -, nemulţumirile şi neînţelegerile cu o înşiruire de înjurături şi blesteme, nume proprii cu termeni anatomici, etc.

Ce se întamplă cu Romania asta? S-a dezvoltat limbajul de jargon în aşa măsura încât cuvintele pe care le ştiau şi le foloseau numai o categorie de oameni (cei din închisoare, sau băieţii de cartier) au ajuns să devină auzite în plină stradă, la televizor s.a. . Ce înseamnă asta? Înseamnă degradarea societăţii! Înseamnă că oamenii au devenit obsedaţi sexual şi extrem de vulgari. Peste tot numai termeni sexuali, peste tot numai anatomie, peste tot numai  blesteme.

O astfel de societate vă doriţi? Poate aveţi deja copii – vreţi să vină de la grădi’ vorbind porcos? sau să vă înjure când nu le convine ceva? Dar chiar dacă nu aveţi copii – vreţi să vă înjure copiii altora pe stradă?, sau să auzi observaţiile neruşinate ale unui puştan de 13-14 ani la adresa prietenei/logondnicei tale?

Întreb şi eu ca să mă aflu în treabă, aşa crezi? DEJA SE ÎNTAMPLA CHESTIILE ASTEA, ca să nu mai zic că limbajul vulgar trădează intenţii vulgare şi auzim despre băieţaşi de 13-16 ani care violează copile minore. Trist!

Bun şi, dacă v-am convins, ce este de făcut?

Celor pe care îi auziţi tot timpul că înjură şi vorbesc spurcat, întrebaţi-i:

“Aşa vorbeşti şi cu sora ta?

Aceiaşi termeni îi foloseşti şi pentru numirea lui bunica şi mama ta? Aşa vorbeşti în prezenţa lor?

Crezi că este respectuos să vorbeşti aşa despre o femeie?

Ai vrea ca viitoarea ta fiică să umble cu un băiat spurcat la vorbă? – care nu o respectă?

Ţi-ar plăcea ca prietena ta/soţia ta să-ţi vorbească în felul acesta?

Te-ar încânta dacă prietenii tăi ar vorbi în felul acesta despre prietena ta?”

Sunt multe alte întrebări care ar putea să dea de gândit oamenilor cu limbajul acesta. Eu doar v-am stârnit puţin creativitatea!

430085_319591598099221_100001451495341_913864_2111138884_n

Ştiţi ce? Majoritatea dintre cei care vorbesc aşa au învăţat din familie moda asta! Alţii vorbesc aşa doar de dragul anturajului (ceea ce mi se pare stupid). Ar trebui să ne fie milă de ei şi să-i învăţăm puţină decenţă (a se aplica multă blândeţe). Totuşi mulţi aleg ca mod de viaţă, în mod intenţionat, asemenea limbaj şi comportament vulgar, nerespectuos faţă de femei şi faţă de oricine, în general. Doamne ai milă de ei!

Iar tu, cel care eşti decent, ştii cât de mult rău faci când accepţi ca cei din jurul tău să vorbească spurcat? Le oferi “şansa” să facă acelaşi lucru şi altă dată în prezenţa ta şi chiar vor considera tot mai normal limbajul lor. Unii chiar cred că daca nu îi corectează nimeni este corect ceea ce fac dânşii.  Nu faci bine! Spune-le prietenilor tăi, familiei tale, colegilor tăi de şcoală/servici că nu ţi se pare normal limbajul lor, că ai prefera să nu vorbească în felul acesta de faţă cu tine.

Dacă eşti un om decent în vorbire şi totuşi le permiţi, fără sa le spui părerea ta, EŞTI UN LAŞ!!                    Te provoc să nu mai fii!:) Şi eu mai am momente de laşitate şi nu sunt mândru de asta.

Îmi dau seama că unii dintre voi nu lucraţi într-un mediu în care se vorbeşte asa, dar puteţi să încurajaţi pe cei care lucrează printre asemenea oameni să aibă curajul de a vorbi! MUUULTA  ÎNCURAJARE!!!:)

Poţi spune un simplu “Te rog frumos să nu mai vorbeşti în felul acesta când sunt şi eu de faţă” şi ştii măcar că ai facut ce ţine de tine. Încearcă! Şi mă anunţi şi pe mine dacă reuşeşti o schimbare!:) – experienţa ta poate încuraja şi pe alţii să reuşească.

 
Leave a comment

Posted by on April 28, 2013 in Aşa NU!, Provocare

 

Tags: , , , ,

Ed Sheeran “Give Me Love” = Recomandare greşită de cântec

Iată ce spune unul dintre hiturile muzicale recomandate de curând pe Facebook:

“All I want is the taste that your lips allow,
My, my, my, my, oh give me love,”

Dacă ar fi doar aceste versuri, am putea spune că nu este ceva ieşit din comun. Ar putea fi un cântec pe care îl cântă soţul către soţia sa, nu? Dar videoclipul spune altceva! What kind of love?

Videoclipul introduce conceptul de “dragoste” între femeie cu femeie şi bărbat cu bărbat. Îi vezi cum se sărută ca şi cum ar fi ceva normal dar este scârboos! S-a vândut atât de ieftin ideea că unii se nasc homosexuali încât foarte multă lume acceptă conceptul acesta. Totuşi, de ce mă mir?, când cineva oferă milioane de dolari pe reclame, filme, videoclipuri, “psihologi”, .. ca să recomande acest nou trend – lumea începe să creadă şi chiar să practice sau să recomande aceste minciuni.

Capture1

Care este problema cu astfel de cântecele? Sunt frumoase ca melodicitate, plăcute la ureche DAR te provoacă să scuzi păcatul pentru de dragul melodiei – sau plăcerii oferite de melodie Îţi oferă falsa impresie că dragostea înseamnă sexualitate, senzualitate şi atâta tot. Astfel mulţi înghit pastila asta şi se “droghează” cu senzualitate – tot mai mult spre erotism –, crezând că ei experimentează dragostea. Tot mai puţine angajamente în relaţii şi tot mai multe libertăţi.

O altă idee trăznită în acest cântecel este Cupidon! Un “îngeraş” care aruncă săgeţi către oameni şi,  brusc, aceştia se îndrăgostesc. Iată ce minciună, şi partea proastă este că mulţi o cred şi declară repede: “Sentimentele sunt prea puternice ca sa le putem controla”. Dăm vina pe sentimente şi numim dragoste ceva ce ea nu este – sau cel puţin asta ne provoacă acest videoclip să facem – când dragostea este un angajament atât de puternic şi depăşeşte sentimentele, care sunt la fel de trecătoare precum ceaţa.

Concluzia mea: “Cine apreciază asemenea melodii este, inevitabil , de acord şi cu mesajul transmis de cântăreţ prin videoclip” . Deci atenţie la integritate! Dacă recomandaţi asemenea videoclipuri înseamnă înseamnă că sunteţi de acord şi cu homosexualii şi femeile lesbiene.

Spuneţi-vă părerea cuiva, pe undeva, cât mai curând, pentru că vin vremuri grele! Se dictează de “la tablă” o nouă concepţie greşită despre viaţă!

 
Leave a comment

Posted by on April 25, 2013 in Aşa NU!, Critică

 

Tags: , , , , , ,

Liniştea care doare!

Mă uitam la clipul acesta şi am fost impresionat de acea linişte adânca , prea apăsătoare, pe care o recomandă filmuleţul – totuşi viaţa bate filmul! – Cu ocazia asta mi-am amintit de unele persoane apropiate pe care le-am cunoscut şi au plecat pe cărarea către veşnicie. Am avut un moment de tăcere. Este vorba despre liniştea care vine în urma regretului, când este multă tăcere în exterior şi prea mult zgomot în interior – în suflet –

Dar mai există un fel de linişte – liniştea dinaintea furtunii – când inima tace şi gura vorbeşte prea mult. Mai precis, când vorbeşti doar lucruri de suprafaţă cu persoanele care îţi sunt aproape şi inima ta demonstrează ca nu este prezentă în discuţii. Sunt zilele, săptămânile în care schimbi cu familia doar întrebări de politeţe: “Bună dimineaţa! Ce mai faci? Bine? Şi eu tot bine! Ce-avem de mâncare? Ce frumos a fost meciul de fotbal!  Et cetera”. Este liniştea care doare – căci nu-ţi mai pasă destul de cel de lânga tine, pe care altădata îl căutai cu tot dinadinsul.

Este mult prea multa linişte peste tot. Mult prea multă linişte “se aude” acum. Ştiu , totuşi, că lucrurile nu stau la fel de liniştite pentru prea mult timp – şi oricând se poate produce o schimbare.

Parcă prea mult soare, prea multă fericire în familie, între prieteni. Poate că nici măcar nu profităm destul de mult de această fericire pe care o avem de a petrece timp cu părinţii noştri.  Poate chiar şi un timp petrecut lânga bunicii noştri, aparent sănătoşi, ar fi mai favorabil şi plăcut acum decât va fi lângă mormântul lor.

Oare cât timp vom mai avea lângă noi familia? Oare cât timp vom mai avea prietenii lânga noi – poate se vor muta în străinătate, poate se vor îndepărta de noi din cauza nestatorniciei noastre, poate că anul viitor pe vremea aceasta nu vor mai exista deloc.

307593_458018200924787_1687831265_nDe ce nu faci o vizita azi? De ce nu-ţi suni un prieten chiar acum? Nu pe cel pe care l-ai sunat şi ieri, ci pe cel pe care nu l-ai mai auzit de o luna-două!  Cu siguranţă tăcerea dintre voi de acum nu este la fel de dureroasă precum va fi tăcerea dintre tine şi o piatră funerară. Sau , aş putea să te întreb: “De ce nu te duci acum şi începi o discuţie plăcută împreună cu mama ta sau tatăl tău?”. Nu-i aşa că prea ne-am obişnuit să regretăm un lucru abia după ce l-am pierdut?

Partea ciudată este că nu ştii niciodată când se va încheia totul – căci ai putea, chiar tu, să nu mai fii mâine printre noi. Din cauza aceasta este bine să nu laşi lucrurile bune nefăcute!

Care a fost ultima ta discuţie cu oricare dintre prietenii tăi? Care au fost ultimele tale vorbe schimbate cu părinţii  tăi? Ar putea fi ultimele vorbe pe care le vor auzi de la tine!

 
Leave a comment

Posted by on April 23, 2013 in Aşa NU!, Cugetare, Provocare

 

Tags: , , , , , ,

În Boston şi pretutindeni

Peste tot se întâmplă tragedii, din ce în ce mai des! S-a întâmplat şi în Boston să fie mare suferinţă.

Primele 10 secunde par să fie scoase dintr-un film de război, dar tragedia sorţii face sa fie reale! Bombe detonate prin telefon.  Să fii în oraşul în care ai copilărit, pe străzile pe unde treci zilnic în drum spre servici şi acolo să te simţi ca în război, cu bombe şi răniţi în stânga şi în dreapta. Iar totul este cu atât mai tragic cu cât nu ai fost anunţat dinainte. –  Să ajungi să te bucuri de o competiţie sportivă decentă când deodată ai parte de explozii, fum, disperare, un picior amputat sau moarte. Că mori tu e una, dar să vezi că ţi-a murit copilul, soţia, ori prietenul cel mai bun te ustură cel mai tare.

 Şi cauza? Răutatea omului, răzbunarea, pofta de a face rău, invidia, frustrarea, nebunia, ?!? Oricare ar fi, nu pune nimeni bombă din dragoste! Şi nu m-ar mira să auzim în curând despre asemenea evenimente în oraşele noastre din România. Fiecare om face ce vrea, nu? Se inventeaza tot felul de pretenţii, oamenii vor tot mai multe drepturi încât până şi un terorist îşi poate face singur dreptate.

Sunt sigur ca cel care a organizat aceste nenorociri este capabil sa faca rele si mai mari. De fapt sunt sigur ca ar fi avut intentia sa provoace mai multe victime. Si poate nu are nici macar un strop de remuscare. Cum au ajuns asemenea oameni sa fie atat de rai? Oare nu suntem si noi in stare sa ajungem la acelasi nivel de rautate, sau chiar mai rai decat acesti teroristi?

Chiar azi comenta un coleg “Asa merită Americanii! Asa merită!!”, de parca se întamplă un lucru bun că mor oameni nevinovati. Nu ti-ar fi frica sa stai langa oameni care gandesc asa?

In acelasi fel nu pot sa mai ai incredere in cei care te injura si te blastama si te spurca cu tot felul de vorbe, ca sa-si manifeste invidia, dusmania, dispretul. Oamenii se poarta cum au chef! Vorbesc cum au chef! Muncesc cum au chef!  Este mai la modă “după chef”. La fel a gândit şi teroristul.

Eu cred că avem , fiecare dintre noi, o parte din vinovăţie pentru lucrurile rele care se întâmplă în lume. De multe ori chiar noi promovăm răutatea.

Unii veţi spune că greşesc. Dar întrebaţi-vă: “ce educatie au primit acei teroristi?” , “Ce prieteni au avut?” , “A stat cineva langa ei sa-i indemne , cu toata blandetea, la bine?” , “Aveau prieteni?” , “Ce fel de parinti au avut?” , “Ce fel de profesori au avut la scoala?”, “ce fel de vecini au avut?”  –

Gândiţi-vă sincer: Nu sunt sanse mari ca acesti teroristi sa fi avut un anturaj prost? Si daca este adevarat – ce aveti de gand in privinta copiilor vostri? verisorilor vostri mai mici? Vecinilor vostri? Colegilor vostri?

Eu zic să faceţi un efort si sa le fiti prieteni celor care au nevoie!

Învăţaţi-i frica de Dumnezeu – Proverbe 1:7 declară, “Frica de DOMNUL este începutul înțelepciunii. “

Nu acceptaţi să aveţi regretul ca vecinul vostru să ajungă în stare de o asemenea faptă , sau alta de o factură asemănătoare.

Poate ar fi timpul să ne rugăm pentru cei răniţi şi pentru familiile lor şi să învăţăm cât mai multe lecţii din toată povestea aceasta.

Am văzut oameni care au sărit în ajutor. Majoritatea au fugit să-şi scape viaţa, dar unii au rămas să ridice pe cei răniţi! Astfel de oameni vă doresc să fiţi şi am aceleaşi aşteptări de la mine.

Boston marathon

“Tot ceea ce este necesar, pentru ca raul sa triumfe, este ca oamenii buni sa nu faca nimic.” Edmund Burke

 
Leave a comment

Posted by on April 16, 2013 in Cugetare, Despre oameni, Provocare

 

Tags: , , , , ,

Every little thing is going to be allright!:)

558771_472439206161518_1742006088_nPentru toti cei care trec prin suferinta,

Pentru cei care se tem de ziua de maine,

Pentru cei care sufera in tacere pierderea unei persoane dragi,

Pentru cei care sunt nedreptatiti,

Pentru cei batjocoriti pe nedrept,

Pentru cei care sufera din dragoste,

Pentru cei care au datorii,

Pentru cei care au fost tradati,

Pentru cei care au obosit sa fie oameni buni,

Pentru cei care sunt satui de necazuri,

Pentru cei care vor o viata noua…..

… Rugati-va lui Dumnezeu, cautati-L, cereti-I ajutorul intr-un mod sincer – oricat de pacatosi ati fi – si cred din toata inima ca EL va va ajuta!

“Şi dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” (Deuteronom 4:29)

Apoi puteti canta si voi, impreuna cu mine: “Every little thing is going to be allright”; abia apoi! 🙂

 
Leave a comment

Posted by on April 14, 2013 in Incurajare, Muzică bună

 

Tags: , , ,

 
%d bloggers like this: