RSS

Category Archives: Recunoştinţă

Vladimir Pustan | Cine L-a lovit pe Domnul?

01-Autocolant-Fundatia-CiresariiAm ascultat de două ori predica aceasta. M-am gândit să o păstrez ca amintire pe blog.

Poate, în final, ar putea să o asculte și altcineva. Poate cineva începe să caute adevărul și are nevoie de așa ceva.

M-a pus pe gânduri în multe privințe pentru că , nu-i așa, oamenii ca mine, ca tine, uită atât de des să fie recunoscători lui Dumnezeu. Uităm de Cel care ne-a dat viață, sănătate, familie, prieteni de nădejde, putere de muncă, serviciu. Ne legăm inima prea mult de ceea ce vrem. Pofte. Dorințe. Este bine să ne amintim de Hristos, pentru că de El depinde veșnicia noastră și nu doar atât.

“Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui. (Psalmul 103:2)” Niciuna. Niciuna. Niciuna. – Frumos spus.

 

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on April 28, 2016 in Predici, Recunoştinţă

 

Tags: ,

Se putea mai rău?

Cunoști momentul acela când ai impresia că “nu se putea mai rău de atât”?. Momentul când ai impresia că meritai mai mult și că nu ți se oferă ceea ce meriți?

Calmează-te, am dovadă că oricând se poate și mai rău. 😀
twimg.comProblema noastră este că avem impresia că viața trebuie să se deruleze întocmai cum ne dorim și ne supărăm tare când vedem că planurile noastre nu au succes. Dar viața nu este așa! Este imprevizibilă, așa cum știți.Avem impresia că noi merităm mai mult, mai bine și, de fapt, nu suntem recunoscători pentru zilele pe care ni le-a oferit Dumnezeu; da, chiar în această Românie, pe care majoritatea am batjocorit-o la un moment dat. Ce mai comentai dacă te nășteai în Siria?

Am găsit un clip cu un tip nervos și mă uitam la el cum își exprima frustrarea. Cine n-a trecut pe-acolo vreodată? Vedea numai partea goală a paharului când, deodată …. BUUM! , apare un motiv de recunoștință uriaș! 🙂

 
Leave a comment

Posted by on October 2, 2015 in Despre oameni, Recunoştinţă

 

Tags: , , ,

Cum ne trece plictiseala…?

Ok, guys, poate erați curioși ce mai zic. (exagerez, vă dați seama:D).

Sleeping young businessmanAveam plănuit încă de Luni să fac o vizită la un prieten cu paralizie. Dar dacă tot merg, încerc să-l încurajez, să-l fac să râdă; nu pot să merg cu o stare de spirit molatică.  În seara asta eram chiar plictisit – unele zile vin cu mai mult entuziasm, altele nu -și mi-era teamă ca va avansa în rău starea, așa că am ieșit repede din casă.

Știi ce descopăr tot mai mult? Majoritatea trecem prin astfel de stări, atunci când stăm prea mult timp singuri. Iar eu prefer să stau singur doar după ce mi-am luat porția de socializare. Când ești cu cine trebuie lângă tine te molipsești și cu stările acestora de bine.

În drum spre Alex am trecut prin piață. Acum eu nu știu cum este în piață la voi în oraș, dar la noi la Focșani este mereu aglomerat, încă se mai aud vechile manele care au corodat urechile românilor. Spre surprinderea mea, puteam auzi într-un colț de piață o muzică foarte plăcută, pe notele muzicale de altă dată. N-am recunoscut cântărețul, însă avea o armonie asemenea celei cântate de Louis Amstrong : What a wonderful world. https://www.youtube.com/watch?v=m5TwT69i1lU

În cadrul acesta am zărit un cățelușDog-Puppy-Retriever adormit pe treptele unei scări, iar expresia feței mele s-a mai înseninat. Este o strategie foarte bună de atrage clienți, parcă m-aș fi uitat intenționat la produsele de pe raft, numai că eram în întârziere la prietenul meu. Spusesem că ajung într-o oră.

Mai departe m-am întâlnit cu o colegă de servici de prin anul 2010 și am felicitat-o pentru pregătirile de nuntă. Slăbise foarte mult și a trebuit să-i spun asta. Știu că viitoarele mirese se bucură să mai audă astfel de păreri 🙂

boxing ceartaEram tocmai gata să intru pe strada la care locuiește prietenul meu și am zărit doi băieți care începuseră o bătaie. Colegii lor nu reacționau să-i despartă. Unul căzuse în tufișurile de pe marginea trotuarului, apoi s-a ridicat și a început să dea cu pumnii și cu picioarele. Am intervenit imediat, poate pentru că erau doar adolescenți de paisprezece ani, m-am așezat între ei ținându-i de umeri și le-am zis: Ce faceți măi băieți? Gata, potoliți-vă. A fost bună intervenția, s-au oprit privind nedumeriți spre mine, și au mers mai departe. Am mers și eu între ei, fără să-mi dau seama de asta, sperând să le scadă febra bătăii. M-am simțit bine că pot interveni și abia apoi mi-am dat seama că altă dată văzusem doi copii în aceiasi situație și n-am intervenit. Ar fi trebuit ..

Am ajuns la Alex, am râs împreuna cu el despre peripețiile din drum. Este foarte înțelept și știe să facă glume decente, știe să zâmbească deși soarta lui este mai tristă decât a majorității. Am vorbit în 3 ore despre tot felul de lucruri. Chiar mă gândeam să fac o rubrică la blog pe tema discuțiilor mele cu Alex.

Cum mi-a trecut plictiseala?

leaning on the wallI-am spus și lui Alex că aș fi vrut să îl vizitez cu 3-4 zile în urmă dar nu mă simțeam în stare să fiu o încurajare, eram cam plictisit de viață … și mi-a spus ceva interesant. Cum stăteam eu într-un picior, cu celălalt rezemându-mă de pat, mi-a spus: “Tu cum poți să stai așa?”. Am tăcut, pentru că nu mi-am dat seama din prima ce vrea să spună. Apoi mi-a explicat: “De multe ori îi cert pe cei care spun că sunt plictisiți. Pentru mine ar fi o minune să stau de unul singur în picioare.”. 

Știi momentul acela când încerci să te scuzi dar ești în sah mat?  Ei, cam așa m-a prins el. Și i-am recunoscut  vina. Mi-a spus să mă bucur mai mult de viață, de binecuvântările pe care le am în viață, să fiu mulțumitor – chestii pe care le primești altfel de la cineva paralizat. Și, fii atent, îmi spune că Uneori sunt și eu trist (uneori ??? ) dar îmi amintesc că alții nici măcar nu mai au picioare, sau nu au ce mânca“. 

Da, deci .. mi-a murit plictiseala instant. Dacă ești plictisit vreodată, este numai vina ta! Ești un plictisitor! Un om plin de recunoștință nu are cum să fie plictisit! 

Mi-am scris lecția! Altcineva?! Cineva plictisit?

 
9 Comments

Posted by on May 29, 2015 in Cugetare, Recunoştinţă

 

Tags: , , , , , ,

Reacţiile oamenilor surzi care aud pentru prima dată! Priceless!!

hear for the first timeDeci trebuie să vizionezi clipul acesta! Mai ales dacă eşti morocănos  🙂 şi nu-ţi place ziua de Luni!   Imaginează-ţi ce sentiment puternic să… să capeţi un simţ pe care nu îl aveai.

Uite cum m-am umplut de recunoştinţă azi! Thank God i can hear!:)

 

Tags: , , ,

Ziua mamei.

“Life doesn’t come with a manual, but with a mother”. – Cea mai profundă vorbă pe care am auzit-o recent:)

 
Leave a comment

Posted by on March 8, 2015 in De apreciat!, Familie, Recunoştinţă

 

Tags: ,

Reflecţie

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţămit; ci s-au dedat la gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare. (Romani 1:18-23)

Şi dacă Dumnezeu se mânie, este un Dumnezeu rău? Nu! 🙂 Este un Dumnezeu drept!  N-ar fi nedrept să nu pedepsească pe cei care distrug şi ucid fără sfială?  Şi totuşi, mulţi Îl acuză că pedepseşte cam greu, dar poţi să mustri mila Lui?

Look-back-and-thank-godPoate că este prea îngăduitor cu fiecare dintre noi. În mod cert uităm să fim mulţumitori pentru binele pe care îl îngăduie în viaţa noastră, pentru natura perfectă, pentru imaginile frumoase pe care le-am văzut în clipul de mai sus şi în viaţa de zi cu zi, sau pentru că încă avem vedere.

Lipsa de mulţumire ne modifică în oameni egoişti, oameni fără înţelepciune şi tot atunci gândirea noastră nu mai e curată! Atunci stricăm perfecţiunea pe care ne-a lăsat-o ca moştenire.

Ce vezi în clipul de mai sus? Eu văd perfecţiune!

 
2 Comments

Posted by on January 11, 2015 in Creştinism, Meditaţie, Recunoştinţă

 

Tags: , , , ,

 
%d bloggers like this: