Trăiește ca și cum ai fi iubit.

Dacă ești iubit – trăiește ca și cum ai fi iubit! 😀

Eu cred că și tu ești iubit. Poate nu mereu de cine vrei tu să fii. Poate că nu de toți prietenii de lângă tine. Poate că nu ești în relații bune cu sora și fratele tău, cu părinții. Dar Dumnezeu tot te iubește. Te iubește pentru că îți îngăduie zile. Fiecare oră, fiecare zi este un cadou. Citeam astăzi prin Epistola lui Pavel către Filipeni, și în capitolul 2 am observat ce dragoste măreață a demonstrat Dumnezeu pentru noi, prin moartea și învierea lui Hristos pentru noi. Vestea aceasta îmi schimbă inima și îmi dă putere să fiu altfel decât tiparul societății.

Unii sunt bosumflați chiar și când au familia și prietenii aproape, chiar și când au multe motive de fericire. De ce să fii genul de om care tot timpul cere atenție? De ce să nu fii genul de om care este recunoscător pentru dragostea lui Dumnezeu, și care începe să iubească pe cei din jur fără așteptări?

Știu treaba de mai sus pentru că au fost anotimpuri și în viața mea când nu am fost recunoscător. Și sunt astfel de anotimpuri în viețile tuturor, bănuiesc. Poate te-am nimerit acum cu o încurajare! 😀 Hai , sănătate!

Live like you’re loved lyrics

You’re not the only one who feels like this
Feelin’ like you lose more than you win
Like life is just an endless hill you climb
You try and try, but never arrive
.
I’m tellin’ you somethin’
This racing, this running
Oh, you’re working way too hard!
And this perfection you’re chasing
Is just energy wasted
Cause he love’s you like you are!

So go ahead and live like you’re loved
It’s ok to act like you’ve been set free
His love has made you more than enough
So go ahead and be who he made you to be

And live like you’re loved
live like you’re loved x3

And live like you’re know your value born
Like you know the one that hold your soul
Cause mercy has called you by your name
Don’t be afraid to live in that grace

I’m tellin’ you somethin’
This God we believe in
Yeah, he changed everything
No more guilt! No more shame!
He took all that away
Gave us a reason to sing

So go ahead and live like you’re loved
It’s ok to act like you’ve been set free
His love has made you more than enough
So go ahead and be who he made you to be

And live like you’re loved
live like you’re loved   x3

 

Intoleranța față de batjocură se numește: “să faci dreptate”.

Azi m-am enervat! Uite așa, chiar m-am enervat.

Cineva postase pe Facebook un clip, mai precis cel de mai jos. Mi s-a părut o aberație faptul că poți râde de răul altuia, fără nicio jenă. Întocmai cum se întâmplă prin școli și licee. Ca niște golani, chiar așa! Hai, că dacă era o farsă, doar o mică sperietură, mă abțineam de la comentarii.

Când te amuzi pe seama unor astfel de situații ești tare nedrept. Adică, ce-ai face dacă ar fi fost mama ta cea care primește două plăcinte în ochi? Ce-ai face să vină jenată acasă, plânsă de oftică pentru că toți au râs de ea? Vă spun eu ce-aș face! Aș suna la poliție și aș fi în stare să-l caut pe obraznic… (poate cunoașteți expresia care se tot repetă în filmul Taken: “I will find you!”).

Când mai și postezi asemenea chestii, este ca și cum ai fi în stare să faci și tu la fel. Asta spune multe despre tine. Mi-e teamă că acesta este rezultatul tipologiei de gândire din ziua de astăzi – anume egoismul. “Chiar și răul altuia să-mi slujească mie drept plăcere și amuzament”. Urât fel de a gândi!

Partea mai ciudată este că unii își permit să te facă intolerant dacă nu râzi la gluma asta! Pe bune! Așa mi-a întors-o acest amic de pe Facebook, apoi am citit niște comentarii pe youtube și mi-am stricat pofta de viață. Prostia crește pe zi ce trece, dear friends! Și nimeni nu sare în ajutorul bietei femei – dacă vizionați clipul atenți. Ba mai mult, râdeau și ei.

“It`s humility to be able to take a joke. What did he do to her in the end of the day? Nothing really. All she had to do is wash up and she would be okay. Ronald”

“he gave it to her 3 times but this video is not all of it. I would love to see another one from this guy” Bin

“People need to loosen up and have some fun. Like seriously I would just laugh, then go clean off in the bathroom” Kaithy.

Am citit și câteva comentarii, unele mai răutăcioase ca altele și este jenant să vezi că mulți o înjură tot pe femeie că e grasă și “că merita s-o pățească”. Doamne ferește să ai asemenea prieteni!

P.s. Vă invit să fiți mai intoleranți cu batjocoritorii. Aceasta se numește dreptate! 

P.s.s: Și, măcar aceștia 80 care îmi mai citiți blogul, vă rog să dați un unlike clipului de mai sus, de pe youtube!

 

Oamenii gen “găină” vs oamenii tip “Vultur”

Nu obișnuiesc să ascult cărți audio, dar știți ce? Asta chiar mi-a plăcut. Durează cam 20 de minute și am ascultat-o împreună cu un prieten bun. Am mai scris despre el, că are o formă de paralizie care nu-i permite foarte multă mișcare. Dar îmi place de el că este ambițios și caută mult să-și păstreze o atitudine bună în fața problemelor pe care le are.  Tocmai de aici și căutarea lui de a citi cărți, de a găsi chestii motivaționale.

Am stat și am ascultat împreună cu el și mi-am dat seama că am și eu tendințe de găină – este cel mai comfortabil să trăiești ca găina. E drept că majoritatea ne găsim fricoși în anumite circumstanțe. Și mergem cu nasul în jos, fără curaj, dar avem impresia că avem soluțiile în minte. La ce folos un trup de găină cu un cap de vultur? Dar de ce să trăiești o viață plină de temeri?  Se poate trăi fără temeri? Unii zic că soluția se află în ei înșiși – eu nu cred.

Bine, eu sunt și mai pretențios. Caut și eu dezvoltarea mea personală și am citit multe cărți în domeniu, de când cu facultatea de Management. Deci nu evit dezvoltarea. Dar încerc să am grijă ca nu cumva să trăiesc sub umbrela umanismului care prinde în brațe pe toți căutătorii de scop în viață. Eu sunt, mai întâi de toate, creștin prin alegere deci nu sunt de acord cu unele afirmații de aici.

Autorul spune: “Scopul existenței este evoluția și căutarea perfecțiunii”. Eu cred că gândirea aceasta poate fi egoistă, pentru că și marii războinici, regi ai istoriei au vrut să evolueze lucrurile (spre binele lor), și căutarea perfecțiunii (tot spre binele lor). La fel și marile vedete ale lumii caută să evolueze, apoi caută perfecțiunea și vedem că au case perfecte, mașini perfecte, poze perfecte, familii “perfecte”. Mă îndoiesc la ultima variantă.

Știi, Hristos cere de la creștini să fie deștepți, să fie cei dintâi în lucrurile bune, dar nu pentru ei înșisi. El cere înainte de toate: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Evanghelia după Matei 22:37)

Deci, cu gândul de mai sus, vă doresc audiție plăcută. La multe idei de acolo s-ar putea să se zbârlească pielea de găină, dar e bine așa. Cu ocazia asta veți dori, poate, puțin mai mult să aveți piele de vultur 😀

Voi ce credeți?

 

Pentru copii e vremea bucuriei.

Da, o fii lumea agitată și plină de știri șocante și de nebunie, dar ce vină au copiii?

Probleme? Cine nu le are? Și chiar dacă or fi grijuri și suferințe, ce urât este să vezi părinți agitați care țipă și fac scandal în fața copiilor. În mijlocul acestei lumi cresc și copii. De ce să nu aibă și ei parte de bucuria pe care o merită? 🙂

Vezi ce interesant? Parcă îmi vine în minte versetul acela biblic din Eclesiastul:

“Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. (…) 

plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui “

Am văzut clipul de mai jos și mi-am dat seama că pentru copii este vremea bucuriei. Să nu uităm asta! 😀

 

Gata de muncă sau gata de scandal?

Poate mă înșel, dar dovezile mă îndreaptă în direcția aceasta. Toată treaba cu primirea refugiaților din zonele de război este dubioasă. Am citit o chestie pe internet și m-a pus pe gânduri și pe căutat. Poza din stânga m-a făcut să mă întreb: “De ce văd mai mulți bărbați decât femei și copii, printre refugiați??” . Uitați-vă și voi, chiar vă provoc să căutați poze și veți vedea cum majoritatea pozelor înfățișează bărbați imigranți – ca și cum ei ar fi cei mai neajutorați.

Cineva mi-a spus că sunt mulți bărbați pentru că vor să muncească și să-și aducă familiile după ei. Pe asta nu o cred! Și chiar dacă unii au decis așa, tot mi se pare o prostie teribilă. Adică să-ți lași familia acasă, surorile, soția, mama sau copiii în zonă de risc major și tu, bărbatul casei, să mergi să muncești luni de zile în străinătate, departe de război. Voi ați citit despre rata de violuri din Siria? Ce bărbat demn și-ar lăsa familia în situația asta, chiar și pentru câteva luni de zile?

M-am uitat la clipul următor și mi-am pus întrebarea: “Oamenii aceștia par dornici de muncă sau în stare să jefuiască? Par dornici de integrare în mijlocul unei culturi diferite, printre vecini liniștiți, sau sunt gata să facă scandal pentru a primi ce (cred ei că) li se cuvine?”

De fapt, răspunsurile înclină balanța spre rușinea lor. Sunt prea mulți bărbați, puși pe revolte și pe bătăi, gata să schimbe serile liniștite din orașele europene. Și știi ce? La cât sunt de mulți, uneori nici polițiștii nu se bagă! Deci asta îmi era frică să aflu. M-am abținut să scriu, dar observ că deja apar știri rele.

Este ca și cum o familie liniștită s-ar decide să adopte un copil părăsit. Îndată ce ajunge în casa părinților adoptivi, acesta își cere drepturile, își impune religia musulmană, țipă prin casă, se ia la bătaie cu fiii părinților adoptivi, face mizerie și nu-i pasă de nimic. El nu vrea să-și curețe gunoiul, el nu trebuie să se supună regulilor casei, el e șeful. El nu trebuie să accepte pe cei care erau în casă, ci ei să-l accepte pe el!! Ba chiar își amenință familia adoptivă, în cazul în care nu primește ce vrea. E bine așa?

Care familie normală la cap ar fi dispusă să accepte un copil care nu se supune? Un copil care nu vrea să fie învățat? Un copil pus pe distrugere? Hai că vă spun care: Europa.

Aceasta ar fi concluzia mea privitoare la sutele de mii de bărbați musulmani veniți de curând în Europa. Ar fi fost puțin mai sigur să primească pe familiști.  Sunt sigur că unii dintre ei sunt liniștiți, fără dorința de a face revolte și bătăi, dar e nevoie doar de câțiva teroriști printre ei și deja străzile nu mai sunt sigure. Deja se întâmplă.

 

Unele generalizări sunt greșite

Unele generalizări sunt chiar stupide, poate prea stupide. De exemplu, cum poți să relativizezi adevărul sub pretextul pozei de mai sus? Chiar vreau să văd exemplul din poză în realitate.

Fii atent la ei. Zic ei că ..

“Everything we hear is an opinion, not a fact.” – Tot ceea ce auzim sunt doar opinii, nu adevărul.

Deci dacă spui unuia îngâmfat, care crede zicala: “Vezi că ai un păianjen veninos pe spate”, el ar trebui să-ți spună: “Minciuni! Nu simt nimic”.

Sau dacă învățătorul ar spune: 2+2=4, elevii ar avea dreptul să spună: “E doar părerea ta! Pentru noi 2+2=22”.

Uneori auzi părerile altora și nu sunt corecte. De acord! Dar tare mi-e frică de oamenii cărora nu le pasă de părerile oamenilor din jur, pentru că ei sunt cei mai moțați. Îngâmfați, domnule! Ei le știu pe toate!

Nu vedeți cum s-a ajuns, în ce hal? Dacă spui despre homosexualitate că este greșită, oamenii au învățat să găsească scuze, noi perspective. La fel și cu beția, drogurile, prostituția legalizată, pornografia din muzica-filme-reviste-postere stradale-, concubinajul, indecența, vulgaritatea în vorbire. Nimic nu mai este greșit, ci totul este o artă și o plăcere. Normal că fiecăruia ne place să justificăm negriciunile și viciile, dar adevărul rămâne același.

Mie nu-mi place tendința asta. Parcă ți-e teamă să mai spui cuiva că face ceva greșit că imediat ești considerat intolerant, ca și cum ar avea și el dreptul să facă pe nebunul. Până și părinților le-a fost furat dreptul de a-și educa odraslele așa cum ar trebui. Vai și amar!

Așadar, dacă spui cuiva: “Nu pune mâna pe foc. Focul frige”, e doar o opinie sau este adevărul? E relativ? (Desigur, dacă ai mână de fier..)

“Everything we see is a perspective, not the truth“. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul. 

Deci vezi culoarea roșie la semafor și ce zici? “Eu cred că nu e chiar roșu. Cred că este galben, deci pot să trec”.

Nu-mi plac generalizările, și mă oftic când le folosesc tocmai eu. Iar acestea de sus chiar m-au enervat. Deci pe “everything” acesta să și-l ia înapoi Marcus Aurelius și să nu-l mai posteze pe Facebook.