RSS

Monthly Archives: September 2014

How lack of sleep could hurt you?

How lack of sleep could hurt you?

sleep-deprivationNot only may sleep help your memory, but lack of sleep may also hurt your health. A 2010 study from Biological Psychiatry found that chronic insomnia may lead to loss of brain volume. Researchers used fMRI scans to examine the brains of 37 human subjects with and without chronic insomnia. Insomniacs had a smaller volumes of gray matter in three brain areas — and the more serious the insomnia, the greater the loss of volume. 

And in 2012, a preliminary study from the Washington University School of Medicine found that in mice, poor sleep may be related to brain plaques associated with Alzheimer’s.

Luminosity.com

2. Sleep Loss Dumbs You Down

Sleep plays a critical role in thinking and learning. Lack of sleep hurts these cognitive processes in many ways. First, it impairs attention, alertness, concentration, reasoning, and problem solving. This makes it more difficult to learn efficiently.

Second, during the night, various sleep cycles play a role in “consolidating” memories in the mind. If you don’t get enough sleep, you won’t be able to remember what you learned and experienced during the day. 

3. Sleep Deprivation Can Lead to Serious Health Problems

Sleep disorders and chronic sleep loss can put you at risk for:

  • Heart disease
  • Heart attack
  • Heart failure
  • Irregular heartbeat
  • High blood pressure
  • Stroke
  • Diabetes

http://www.webmd.com/

 
Leave a comment

Posted by on September 30, 2014 in Informativ, Reblogged

 

Look for a loyal heart

IMG_142451366270935

 
Leave a comment

Posted by on September 29, 2014 in Maxime

 

Tags:

Nimeni nu te ascultă?

IMG_104114021826006

Nimeni nu te ascultă când ești omul nehotărât. 

Nimeni nu te mai ia în serios, dacă toată ziua te ții de gume.

Și mulți își vor pierde încrederea atunci când nu te ții de cuvânt.

Oare ce înseamnă să ai încredere completă în cineva?

Nici în părinți nu mai poți avea încredere – în general privitor la secrete –  deaceea nu are rost să mă gândesc la prieteni. Toți ajung să dezamăgească, să te uite. Și același lucru îl facem fiecare.

Puțini oameni mai sunt de încredere, gata să renunțe la ei ca să te pună pe tine  mai presus. Parcă ai fi dispus să vinzi totul ca să stai aproape de un astfel de prieten, dar e aproape un gest egoist să faci asta. Să profiți de prietenia altuia nu este bine, deși ai momente când chiar nu mai ai pe nimeni care să simtă cu sufletul tău și ai nevoie să te sprijinești pe umărul cuiva.

Să ai încredere în cineva înseamnă să ai sentimentul că ești acasă atunci când ești/vorbești cu el, înseamnă să ai o anumită pace și liniște sufletească lângã el. Cam imposibile lucruri…, parcă vorbesc despre cele cerești, despre lucruri prea departe de noi.

Se întâmplă rar să avem prieteni. Haideți să îi apreciem pe cei de acum, pentru că lucrurile se schimbă si prietenii la fel.

🙂

 
Leave a comment

Posted by on September 27, 2014 in Cugetare, Provocare

 

Tags: , ,

Căminul Bread of Life

 8-13 septembrie 2014 Broşteni – Bread of life.

DSC00673Săptămâna trecută am fost în vizită la un cămin din Broşteni (la 60 km depărtare de Vatra Dornei). O zona situată între munţi, cu un mic orăşel înghesuit pe malurile râului Bistriţa. Acolo se ascund câteva blocuri şi case ale foştilor mineri, care locuiseră acolo până prin anii 90’; acum abia se mai găsesc 2000 de locuitori în acest mic oraş.

Provocarea de a merge acolo a fost făcută de o prietenă din Statele Unite, Paula, care împreuna cu soţul ei Levi se numără printre cei care acordă sprijin financiar acestui cămin. Aflase despre mine că am mai mers în tabere pentru copii și mi-a recomandat să merg cândva acolo. Mi-a spus despre asta prin Aprilie , dar cam atunci găsisem un nou job şi nu am mai reuşit să merg. De multă vreme am fost cu gândul la provocarea lor şi când am terminat cu jobul, mi-am reamintit şi am mers.

???????????????????????????????Poate că m-a făcut să iau decizia şi faptul că fusesem recent în vizită la orfelinatul din Iaşi, şi am văzut cât de mare este nevoia copiilor de a fi încurajaţi şi iubiţi.

Am plecat împreună cu Robert V, Denisa şi Cami, trei dintre prietenii din biserica unde am crescut. Ne-am propus să fim o încurajare, ne-am rugat pentru asta, am dorit să ne purtăm ca nişte fraţi pentru copiii aceştia şi aşa am început.

Despre cel care încurajează pe copii.

Am avut parte de un ghid prietenos, Gabi, cel care se ocupă de partea sufletească-spirituală a copiilor. Ne-am împrietenit repede cu el şi am descoperit nişte lucruri foarte frumoase în viaţa lui. Aveam aşteptări mari de când vorbisem cu el la telefon, dar am descoperit lucruri mai frumoase decât mă aşteptam să aud.  Gabi a ajuns pe la 22 de ani la Orfelinat (acum avea 34), a ajutat la recondiţionarea clădirii şi apoi a fost pus în slujire în rândul copiilor. Ne-a mărturisit că nu avea nicio tangenţă cu vorbirea în public, cu pregatirea de lecţii biblice sau cântatul în public: singurele lucruri la care se pricepea erau cântatul la chitară şi construcţiile. Dumnezeu a lucrat la viaţa lui atât de frumos încât acum cânta atât de tare şi motiva pe copii să cânte, apoi ţinea nişte lecţii foarte frumoase copiilor, cu o voce greu de egalat.

Ce m-a impresionat , în plus, la Gabi este că a refuzat să plece de la acest servici – plătit slab, cu multe îndatoriri şi stres – deşi primise câteva oferte mari. Cineva i-a oferit casă, maşină şi 2000 euro pe lună, altcineva i-a spus să se întoarcă la biserica de acasă pentru că îi va oferi de două ori salariul pe care îl lua aici, apoi altcineva a vrut să-l ia in America şi i-a făcut chemare, dar n-a acceptat. El ştie că Dumnezeu nu l-a lăsat să plece de dragul copiilor.

Despre sponsori

Am aflat  că ideea acestui cămin a fost a  unui american, care pe vremea aceea era director la una dintre cele mai renumite edituri de ziar “Times”. A decis să investească într-o clădire părăsita de mineri, foarte spaţioasă şi timp de 12-13 ani a ţinut această lucrare în picioare, deşi a avut probleme grave de sănătate.

Apoi ne-a povestit, Gabi, despre felul minunat cum a lucrat Dumnezeu prin mulţi sponsori ca să îmbunătăţească condiţiile din cămin. O biserică penticostală a donat peste 700 milioane pentru termopane, o altă biserică a donat bani pentru a pune parchet în toate camerele copiilor, apoi o echipă din Franţa s-a ocupat de pod şi au făcut o sală de conferinţe – unde Gabi cântă cu copiii şi le predă lecţii biblice – morală creştină. Am aflat că mai sunt unii care donează saci de făină pentru pâine, nişte fraţi creștini din Germania au donat un malaxor mare pentru a face pâinea, apoi ferma de vaci cumpărată de creştini menoniţi, apoi hainele pe care le primesc copiii… chiar sunt minuni. Gabi le-a amintit copiilor că acestea sunt minuni şi trebuie să mulţumească lui Dumnezeu pentru acestea.

Despre copii

???????????????????????????????Atât de impresionat am rămas de faptul că aceşti copii nu înjurau, nu fumau, fetele nu se îmbrăcau indecent. Dar şi faptul că cei mari se rugau singuri la masă, închideau ochii şi spuneau o rugăciune în tăcere, iar cei mici spuneau împreună rugăciunea “Tatăl nostru” m-a făcut să mă bucur în sinea mea. Au parte de o educaţie bună şi sunt cuminţi, mult mai cuminţi decât copiii pe care i-am cunoscut de la orfelinatul din Iaşi. Se simte faptul că cineva creştin se implică în viaţa lor zilnic.

Mă gândeam la copiii aceştia… au nişte poveşti foarte grele şi căminul acesta le face un bine atât de mare. Unii dintre ei sunt orfani, alţii sunt din familii defavorizate. Am întalnit câteva poveşti mai grele:

  • Erau câţiva copii din două familii de 16 copii. La una dintre familii i-au murit 3 copiii şi au rămas 13. Îmi amintesc cu drag de Flavius, Fabian , Nemalia şi încă vreo doi frăţiori de-ai lor, cât de frumoşi erau şi totuşi mereu cu braţele deschise şi cu zâmbetul pe faţă. Dacă a fost atât de greu pentru familia mea, care am fost 9 copii, oare cât de greu trebuie să le fie lor?! Şi atât de multă nevoie să fie iubiţi şi apreciaţi..

  • Am cunoscut un băiat obraznic, Flav.., care avea pe ambii părinţi orbi. Părea un mieluşel, dar niciun copil nu avea încredere în el pentru că obişnuia să fure. Am vorbit și eu cu el, părea să fie de acord, dar  simţeam că numai prin dragoste și atenție constantă se poate schimba..

  • ???????????????????????????????Era printre ei o fetiţă Estera, şi atât de mult m-a frământat cazul ei, care avea varice la vârsta de 8 ani. Povesteau asistentele sociale că a avut momente când venele îi erau gata să explodeze şi .. asta ar fi însemnat moarte rapidă pentru fetiţă. Dar ea ştia lucrurile acestea şi pe mine mă teroriza gândul că un copil poate privi cu aşa uşurinţă boala pe care o are. Am stat mult timp cu ea, mai ales când am urcat pe munte. A trebuit să o duc în spinare pentru că nu mai putea urca.. Era prima ei excepţie, când mergea pe munte..

  • O altă fetiţă, care venise chiar săptămâna aceea, Ghe.. avea o altă problemă moştenită de la părinţi. Mi-a povestit că are un fel de viermi intestinali, dar că pastilele îi fac bine. Este greu să-mi imaginez.

  • Un băieţel, Corad.., avea dinţii negri la 9 ani. Toţi dinţii înnegriţi de la lipsa de atenţie pe care au avut-o părinţii cu dulciurile. Eu mă plâng de o carie..

  • Un băiat de 16 ani,G., care a rămas repetent de 3 ori, nu mai vrea să termine şcoala.. dar promitea că vrea să lucreze la acest cămin, pentru că n-ar vrea acasă. Era un băiat tare muncitor, cu umeri masivi pentru vârsta lui (crăpa lemne fără stres) zâmbitor, şi liniştit. Dacă l-ai vedea pe stradă ai alege să-l ocoleşti, pentru că pare unul care ar putea să te bată, dar dacă îl cunoşti şi aflii că nu se bate cu nimeni, dacă îi vezi zâmbetul nu mai ai de ce să te temi.

  • Alţi copii erau tare săraci, cu părinţi needucaţi şi fără servici.

Majoritatea copiilor erau din familii necreştine (adică nepracticanţi), totuşi se purtau frumos şi am rămas surprins de gândirea lor. Sunt mai maturi decât alţi copii de vârsta lor. Mai maturi, dar cu note mici la învăţătură. Cred că lipsa de dragoste, lipsa de grija părintească şi motivaţia părintească îi face pe majoritatea să fie slabi la învăţătură. Gabi se ocupă de pregătirea lor la Geografie, la Muzică, Biologie ; alte asistente sociale se ocupă să-i ajute cu temele, şi chiar se poartă frumos (unele sunt creştine protestante, iar altele sunt creştine ortodoxe). Şi mie mi-a fost greu să mă ridic la nivel înalt  cu educaţia, din lipsa motivaţiei părinţilor (cum ar fi putut mama să aibă timp de toţi 9?) N-am luat niciodată premiul 1, ci am pornit cu premiul 2 în clasa 1 şi am mers din ce în ce mai slab. Eram elevul mediocru, deşi aş fi avut posibilităţi să citesc, să învăţ… dar dacă nu te motivează nimeni, nu ai şanse! Dintotdeauna am auzit vorba: “E băiat bun; dar nu vrea să înveţe”. Abia la final de liceu m-am automotivat şi am reuşit să cresc iarăşi standardul până la Premiul 2 (destul de dificil la liceul meu).Inteleg câtuşi de puţin situaţia lor..

???????????????????????????????Îmi dau seama că nu e de mirare faptul că au note mici, ca unii rămân corijenţi, alţii repetenţi. Mai ales că unii au coeficientul de inteligenţă foarte scăzut, din pricina slabei educaţii primite de la părinţi tocmai în perioada mai importantă 1- 7 ani. Mulţi oameni de la ţară sunt lipsiţi de educaţie şi nu au ce să-i înveţe pe copii, dar mai tragic este că majoritatea copiilor de la ţară au parte de câte un părinte beţivan – deci adio educaţie, adio interes. Copiii nu au ce să înveţe de la astfel de părinţi şi ajung să devină blegi, ajung să nu aibă încredere în capacitatea lor de învăţare, devin inferiori pentru că observă la alţi copii de vârsta lor că pot prea multe..  Şi , pe lângă aceasta, se întâmplă să aibă televizoare în casă – perfecte pentru spălarea minţii şi pentru prostirea lor ; mai degrabă ar avea biblioteci!

 Căminul acesta nu doar că îi ajută pe partea cu educaţia, dar se ocupă de formarea lor ca oameni muncitori. Nişte oameni credincioşi din America au cumpărat o fermă de vaci pentru cămin, iar in felul acesta baieţii (chiar şi cei de 10-13 ani) sunt luaţi la muncă, pe rând, şi curăţă grajdurile, cei mari mulg vacile, dau de mâncare la vaci. Eu am prins ocazia să merg o dup-amiază cu ei la lemne şi am crăpat lemne împreună cu ei; trebuie să menţionez că erau vreo doi de 16-17 ani cu care nu puteam să ţin pasul (aveau antrenament , după cum arăta forma braţelor :D) .

Iar fetele se ocupau, cu rândul, de bucătărie, curăţenie, strâns mese, spălat vase. Chiar şi cele de la 10 ani în sus. Mie mi s-a părut o idee bună ce au făcut oamenii aceştia, pentru că fiecare devine responsabil cu anumite sarcini, iar fetele pot învăţa să gătească – ceea ce este esenţial pentru ele.

Despre masă pot spune că micul dejun este sărăcăcios: sandwich cu margarină şi o felie de salam +ceai. După ce am mâncat sandwich-ul cu margarină mă gândeam cât de dificil o fi să mănânci zilnic aşa ceva – dar ei nu se plâng pentru că e bine şi asa..  Dup-amiaza au două feluri de mâncare: supă+felul 2; fără desert (Din când în când donează un credincios să le cumpere fructe).  Seara: melci cu lapte, sau orez cu lapte.. N-am fost pretenţioşi la mâncare, pentru că am fost obişnuiţi şi cu puţin.

Activităţi

???????????????????????????????Aveau program de masă, de odihnă şi a fost mai dificil să intervenim noi cu programul nostru… Dar după ora de odihna (15-16:00), mai jucam diverse jocuri împreună. Cami si Denisa au desenat cu fetele, s-au jucat cu baloane, au jucat diverse jocuri copilăreşti, în timp ce eu cu Robert am jucat ‘Pătrăţica’, împreună cu băieţii.

???????????????????????????????Pe la ora 17:00 mergeam întotdeauna pe terenul de fotbal al oraşului(satului), ceea ce presupunea ca cei 50 de copii să meargă împreună cu noi în afara Căminului, aproximativ 15 minute. Interesant e faptul că erau ascultători şi mergeau liniştiţi. Am avut surpriza , pe teren, să văd vreo două dintre asistentele sociale, care aveau cam 40 de ani, cum jucau fotbal cu băieţii. Chiar ju???????????????????????????????cau bine:)

Am jucat baschet, prinselea pe nume, ţară ţară vrem ostaşi, la perete stai stop, şi alte jocuri de copii. Chiar nu le mai jucasem de mult şi pentru copii conteaza enorm să vadă un adult jucând cu pasiune; îl face să vadă jocul mai fascinant:)

În două din zile am iesit pe munte. Prima dată am mers pe un deal din apropiere şi am jucat nişte jocuri simple, iar a doua dată am mers pe o creastă de munte de unde am admirat peisajul.

Ora biblică

Gabi se ocupa de începutul orei biblice, undeva pe la ora 12:00. Începea el cu nişte cântări pentru copii şi apoi urma să mai cântăm şi noi cu copiii. Am ţinut şi nişte lecţii biblice despre “Cine este cel mai mare/important?”, “Samariteanul milostiv. Cum putem să fim prieteni?”, “În cine ne încredem? Psalm 23”, “Care sunt principiile noastre?”.

Am apreciat liniştea şi atenţia copiilor. Foarte rar se întâmplă să ai parte de aşa ceva într-o mulţime de 50 de copii. Şi nu făceau linişte de frică, ci din respect şi curiozitate. Au învăţat de la Gabi să aibă respect pentru lucrurile sfinte şi acesta este un câştig.

M-am bucurat să-i aud în timpul zilei fredonând cântecele pe care le-am învăţat cu ei, sau versetele pe care le-au memorat! Este  o satisfacţie să auzi copii de 10-13 ani care să memoreze atât de bine:)

Motive de rugăciune

20140910_102719Cred că este nevoie de rugăciune pentru acest cămin, pentru ca aceste suflete de copii să crească aproape de Dumnezeu. Am văzut şi cămine unde nu este Dumnezeu prezent şi acolo copiii ştiu deja ce gust au ţigările, alcoolul, unii şi-au început deja viaţa sexuală – alţii sunt aproape să înceapă, sunt vulgari la vorbă, fetele sunt indecente, etc.. E tragic ce vieţi urmează să aibă cei fără Dumnezeu.

Ştiu că nici lui Gabi nu-i merge bine financiar, pentru că nu mai sunt  bani pentru o susţinere integrală; are soţie, copil bolnăvicios.. El face de toate pe acolo şi pe foarte puţini bani. Cred că are nevoie de rugăciune pentru a putea continua  lucrarea bună şi  pentru a avea şi el sponsori. Deci, dacă vreţi să donaţi – vă fac legătura..

Trebuie rugăciune pentru sponsorii care sunt deja implicaţi, .. să continue finanţările. Din câte am înţeles sunt cam 85-90 copii pe timpul şcolii + stafful (~10). În total cam 100 de persoane care trebuie hrănite zilnic şi dimineaţa şi dup-amiază şi seara..Ca şi cum ar fi nuntă zilnic..Deci, dacă vreţi să donaţi – vă fac legătura..

Concluzii

Într-un final pot spune că a fost o experienţă frumoasă, în care am învăţat să preţuiesc mai mult ceea ce am primit de la părinţi şi efortul lor de a susţine familia noastră atât de bine. Am regăsit ideea că mulţi copii au braţele deschise şi aşteaptă atenţie şi dragostea de care nu au parte acasă.

Am învăţat că dacă nu investeşti în copilul tău, nu are cum să înflorească. Dacă nu investim în cei micuţi, nu au cum să se dezvolte.

Am descoperit că este atât de mult loc de a face bine, dar dacă stăm încuiaţi în casele noastre avem impresia că la toţi le e bine.Unii pot ajuta cu banii lor, alţii cu vizitele. Fiecare ajutor este binevenit, doar că o vizită oferă mai multa satisfacţie… mai ales când, la urmă vin copiii şi nu te mai lasă să pleci, când mulţi te roagă să mai stai, să mai vii, să-i mai îmbrăţisezi.. Deci dacă vrei să vizitezi , îţi pot face rost de un număr de telefon.

Mi-am dat seama că este loc de multe vizite la orfelinate, la astfel de cămine, pentru că Dumnezeu ne îndeamnă la asta şi pentru că după ce vii de acolo devii mai bun. Trebuie să îmi programez timpul să-i mai vizitez cândva pe copiii aceştia.

“Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” –

Epistola lui Iacov 1:27-

 
3 Comments

Posted by on September 18, 2014 in Creştinism, Despre oameni, Familie, Provocare

 

Tags: , , , ,

God is better

 
Leave a comment

Posted by on September 14, 2014 in Creştinism, Predici

 

Tags:

Ce mi-aş dori să nu mai văd pe Facebook!

Chiar aşa! Bine că a scris-o şi altcineva:)

Valentin Făt

           1. Indecenţă. Nu mă refer aici doar la indecenţa grosolană, promovată de anumite publicaţii & indivizi, ci şi la indecenţa „involuntară” promovată de aceia care nu înţeleg diferenţa dintre privat şi public. Există anumite lucruri perfect legitime în contextul lor privat, dar care devin groteşti atunci când sunt aşezate în spaţiul public. Nu văd nimic indecent în a merge la mare şi a face baie în, evident, costum de baie! Dar nu văd de ce te-ai afişa în felul acesta pentru sutele (poate miile?) de prieteni de pe FB.

            2. Afirmaţii gratuite, de genul: „Eşti o minunată!”, „Sunteţi superbi!”, urmate invariabil de „Te pup” şi de o faţă pupătoare sau zâmbitoare. Înseamnă superficialitate şi exagerare. Cum vei spune când chiar vezi ceva minunat şi superb?

            3. Alimente: fiecare felie de pâine cu zascuscă, ou fiert sau fript, ceaşcă de espresso…

View original post 217 more words

 
Leave a comment

Posted by on September 6, 2014 in Reblogged

 

Tags:

 
%d bloggers like this: