RSS

Category Archives: Eseuri

Reflexele care contează – iertarea

REFLÉX, = care se produce în mod spontan, independent de voință. ◊ reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; 

Dexonline.ro

De ceva timp am căpătat reflexul de a prinde lucruri care cad. Sau, dacă nu le prind, măcar le lovesc cu piciorul din viteză, și chestia asta a amuzat-o pe soră-mea recent. Tocmai cumpărase un set nou de pahare și, în timp ce le spălam, mi-a alunecat unul din mână. I-am dat și cu  genunchiul, și cu piciorul până a căzut pe covor, la 2 metri de mine. Putea să cadă pe gresie și era spart. Deci .. l-am salvat! 🙂

Am crezut că este inutil subiectul acesta dar, cu vreo trei săptămâni în urmă, scăpasem la servici un scanner portabil (de aproximativ 1000 de euro) și ..  Și l-am prins! Știți cum m-am simțit? Știam că nu mă văzuse nimeni, dar tribuna sufletelui meu mă aplauda. Pahare se mai sparg – cumperi set nou – dar dacă scapi lucruri valoroase și se strică, ai de dat socoteală.

falling plateUnele filme ne lasă să credem că trebuie să privim la lucruri cum se sparg! Că  farfuria nu mai poate fi prinsă. Dar pe mine mă oftică modul acesta de gândire. Cineva spunea “it’s not over ’till it’s over”, și tind să-i dau dreptate.

Orice reflex de formează în timp. Poate cel mai bine se observă chestia asta la sportivii de performanță, la șoferi, și  – în mod categoric – la orice persoană care traversează strada (se asigură în stânga – dreapta și apoi îndrăznește.)

nice_catchBuun, ați prins ideea. Reflexul ne ajută, dar nu doar acesta despre care vă vorbeam. Avem și reflexe care țin de comportamentul nostru, unele rele, altele bune. Unii știu să spună mulțumesc pentru cele mai mărunte gesturi, știu să-și ceară iertare și să folosească “te rog frumos”, în timp ce alții au dezvoltat reflexe mai negre – ca să nu spun gri -.

De ce crezi că înjură după fiecare nemulțumire? Sau caută orice prilej de a râde de alții?  Nu cumva s-au obișnuit așa?  Nu este și ăsta un reflex?

Lăsând farfuriile deoparte, problema mea este că văd familii destrămate, prea multe chiar. Oamenii renunță mai ușor la prietenii lor, oamenii își distrug căsniciile mai ușor și nu au căpătat acel reflex – care vine din voință – de a face lucrurile să meargă bine. Privesc cu nepăsare, la fel ca cei din reclamele menționate. Am rude, am prieteni, și aveți și voi, care nu iartă – care și-au distrus familia. Cum să nu mă doară inima? Poate chiar tu , care citești acum, ai probleme mari cu iertarea.

forgiveness martin lutherIertarea este cam cel mai dificil lucru de pe lumea asta – dar dintre cele mărețe. Greșim des și ne cerem iertare foarte rar. Lovim, prin asta, în încrederea celui de lângă noi.

Și încrederea se sparge la fel ca farfuriile, apoi este cam la fel de greu de reparat. Din cauza asta spun că iertarea nu este omenească ci dumnezeiască. Am văzut clipul de mai jos și am tremurat. Este întâmplare reală, dintr-un tribunal din SUA,

Doamne, dacă poate un tată să ierte pe criminalul fiului său, de ce nu pot oamenii să ierte… pe cei din familia lor? De ce privesc cu nepăsare la familiile lor proprii cum se destramă? Cum să nu poți ierta pe părinții tăi sau, mai ales, cum să nu-ți ierți soția/soțul când ai făcut legământ, când aveți atâtea amintiri sau poate chiar copii împreună?  Nu vezi că este o decizie? Nu vezi că dragostea este o decizie?  Să ierți, chiar dacă simți că este extrem de greu…  Să ierți pentru că trebuie.

Și, mai ales creștinilor mă adresez, care se adresează lui Dumnezeu cu “Tatăl nostru”, pentru că iertarea nu este o opțiune. Să fii creștin înseamnă să oferi iertare pentru că “dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Evanghelia după Matei 6:15)

Pe cine trebuie să ierți?

Cui trebuie să-ți ceri iertare?

 

 
6 Comments

Posted by on March 17, 2015 in Cugetare, Eseuri, Provocare

 

Tags: , , , , , , ,

27 Ianuarie. Holocaustul

holocaust-a-mother-tries-to-save-her-childZiua de 27 Ianuarie marchează eliberarea, în 1945, a lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului în care au fost ucişi 6 milioane de evrei, dar şi alte milioane aparţinând şi altor culturi, de către regimul nazist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

6 milioane!? Estimativ! Adevărul poate însemna un număr mai mare de atât.

Asta pentru că răutatea oamenilor poate să întreacă limitele. Libertatea nebunilor este periculoasă atunci când aceştia deţin puterea. Hitler a rămas în istorie ca unul dintre cei mai buni vorbitori, cu o putere de convingere incredibilă. Avea un “public speech” impecabil, despre care încă se vorbeşte prin cărţi.  Uite o scurtă demonstraţie mai jos.

WAR & CONFLICT BOOK ERA:  WORLD WAR II/WAR IN THE WEST/THE HOLOCAUSTAşa este că nu-ţi vine să crezi: ce public mut şi mult avea? Niciunul nu părea să fie împotrivă, şi chiar de erau unii – mureau de frică. Iar apoi, imaginează-ţi că soldaţii au ucis fără ruşine pe bieţii evrei. I-au înfometat, până au ajuns să devină schelete ambulante (prima oară când îmi dau seama că au existat aşa ceva). La o simplă căutare “Holocaust” pe google, veţi vedea şi poze mai tragice de atât.

Hitler pare rău acum, în ochii noştri, dar în ochii poporului părea să fie văzut bine. Părea să spună adevărul şi puţini l-au contrazis. Dar oare nu se întâmplă asta şi azi? Sunt persoane atât de convingătoare, au platforme extraordinar de mari formate din urechi şi ochi la fel de atenţi ca cei din clipul de mai sus. Despre cine vorbesc? Sunt marile vedete, oamenii cu bani. Aceştia încuviinţează avortul, încuviinţează pornografia, încuviinţează homosexualitatea, concubinajul şi desfrâul în toate formele lui, atât de degajaţi. Şi publicul stă atent! Dă, aprobator, din cap şi începe să urmeze exemplul liderului.

Să nu crezi minciuni, te rog! Să nu accepţi să ţi se spele creierul, să nu accepţi să devii mai rău. Suntem supuşi manipulării mediatice şi puţini scapă! Ai grijă de conştiinţa pe care ţi-a dat-o Dumnezeu.

Există anumite persoane care nu au acceptat “spălarea de creier” şi nu le-a fost ruşine cu asta. Avem de învăţat extrem de mult de la ei, şi avem mult de învăţat din istorie. Suntem datori să învăţăm din greşelile înaintaşilor noştri, ca să nu le repetăm. Dacă nu ştiaţi, vă zic eu, şi în România au fost ucişi peste 10 000 de evrei în perioada aceea.

În Israel , oamenii tratează chiar serios istoria destul de recentă. Sirene, maşini parcate pe autostradă, moment de reculegere!

dietrich-bonhoeffers-quotes-7Protestant theologian, Dietrich Bonhoeffer stands out among the Christian leaders during the Nazi era, for he was one of the few to actively resist the racist actions of the Nazi regime.

anne frankAnne Frank este una dintre milioanele de victime ale procesului de exterminare îndreptat împotriva evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

 

 
Leave a comment

Posted by on January 28, 2015 in Eseuri, Informativ

 

Tags: , , , ,

Pentru ce libertăţi ne batem? Sony Pictures, Charlie Hebdo?

Pentru ce libertăţi ne batem?

Mi-a dat  de gândit mult întrebarea aceasta, încă dinainte de atentatul din Paris. Pe la începutul lui Decembrie se auzea la radio despre un atac cibernetic asupra Sony Pictures, pentru un film.

Am muncit câteva zile cu aceiaşi ştire în ureche, fără să fi văzut trailerul de la film. Curiozitatea m-a provocat în cele din urmă să văd pentru ce atâta zarvă. O idee de “libertate” pentru care se luptă americanii. Uite-o chiar aici!

Se aude din prima înjurătură de Isus (destul de normal în filme, nu?), limbaj licenţios la tot pasul, aluzii sexuale, băutură, femei, disco, nuditate, ş.a.. Am citit un review că ar fi existat şi ceva scene sexuale care portretizează pe liderul corean în ipostaza de homosexual, dar au fost scoase în urma atacului cibernetic. Sony era cât pe ce să renunţe la lansarea filmului, dar ghici ce!? Ghici!

Marea surpriză este că preşedintele Obama a susţinut o conferinţă de presă în care a mustrat pe liderii de la Sony Pictures pentru ‘greşeala’ de a retrage filmul. Obama a spus: “nu este nevoie să existe cenzură de dragul sensibilităţii unora. America nu trebuie să facă aşa ceva. Nu trebuie să se lase intimidată.” (click video), iar la final a anunţat că vor răspunde atacului celor din Coreea de Nord.

believe in freedom of speechPreşedintele Obama se amuză în conferinţa sa că filmul este doar o parodie şi liderul nord-corean este prea sensibil. 😐 Dar ce parodie este asta, să insinuezi asasinarea unui preşedinte comunist, care este încă în viaţă? Ce parodie să faci pe seama lui Kin Jong-un despre care, mai ieri, se auzea că are sub control mai multe arme de atac nuclear?

Dar dacă domnul Kin se distra puţin şi lansa o bombă? Dar ce, el nu poate să glumească? Dacă tu ai libertatea să-ţi baţi joc de el, până la umilire sexuală,  el de ce nu şi-ar lua libertatea să atace cum ştie el mai bine? Chit că un astfel de gest ar fi sinucidere pentru el şi ţara lui, de ce nu ne gândim că un astfel de om ar fi capabil de asemenea gest? Este tocmai ca la şcoală, când un coleg provoacă pe altul cu o înjurătură şi se trezeşte cu capul spart. Nu credeţi? Dar atentatul de la Paris nu e aceiaşi poveste?

Libertatea de exprimare şi glumele trebuiesc temperate, mai ales când este vorba să pui în pericol propria ţară. Vorbesc prostii? Nu cred! Dacă domnul Obama s-a aliat aşa de repede cu creatorii filmului, gata să ameninţe pe Kin Jong-un de dragul unui film prost, atunci totul este posibil, chiar şi un război. Dacă mândria unuia provoacă pe a celuilalt, nu iese nimic bun; asta o ştim din istorie mai mult decât din teorie, pentru că cele mai multe războaie au pornit din nimicuri, de la oameni mândri.

free_speechŞtii ce mă miră la Obama? Mă miră ipocrizia pe care o poartă, când vorbeşte despre libertatea de exprimare. Obama este singurul preşedinte american, din ultimele 2 secole, care a limitat libertatea de exprimare a cetăţenilor. A introdus FreeSpeech Zones, adică zone izolate unde americanii au dreptul să protesteze împotriva politicienilor sau politicii lor. Doar acolo au voie! Pănă atunci americanii aveau voie să meargă cu plancarde oriunde. Acum riscă 1 an de închisoare dacă se exprimă de faţă cu domnul preşedinte.  Nu, domnule, el trebuie primit cu urale…

Obama este, şi el, tot un fel de dictator, dar unul cu zâmbetul pe buze. Şi mie mi-a venit greu să cred, dar un click AICI  şi unul AICI, te vor lămuri repede.

Eroi?

abraham-lincoln-birthday-life-facts-famous-quotes-wallpapers-febScriam alaltăieri, despre tragedia de a-ţi irosi viaţa pentru nimic iar acum mă tot întreb “pentru ce libertăţi luptă lumea aceasta?”. Abraham Lincoln şi alţi martiri ai libertăţii, precum William Wilberforce sau Martin king Jr. au murit pentru libertate, dar credeţi că pentru o astfel de libertate? Credeţi că ar fi murit pentru libertatea la obscenitate?

Uite cu ce generaţie de oameni, de gânditori ne-am ales! Suntem la stadiul în care facem eroi din nişte promotori ai obscenităţii. Deodată toţi sunt Charlie! Deodată Charlie nu are nicio vină, ba chiar am citit pe blogul cuiva că, victimele au ajuns în cer. I-auzi,… ce repede!

Nu! Nu sunt eroi ziariştii francezi. Nu sunt nevinovaţi. Cel nevinovat nu insultă! Aici a fost o luptă rău şi ‘mai rău’, între ateu şi musulman, între blasfemiator şi criminal. Şi vor mai fi lupte, atâta timp cât oamenii înţeleg libertatea aşa cum vor ei.

Vina cui?

În America a fost doar un atac cibernetic, nu a murit niciun om, doar pierderi financiare pentru Sony, dar Franţa suportă consecinţele.  Am fost învăţat că libertatea mea nu trebuie să înjosească pe a altuia, şi am fost învăţat să mă gândesc la binele aproapelui, să iubesc.  Dar atâta timp cât oamenii vor libertatea de a fi mândri, trufaşi şi batjocoritori vor exista întotdeauna tragedii în care unii râd şi alţii omoară.

Uite, mai jos pentru ce libertăţi luptă lumea aceasta. Entertainment! Merită?

 
2 Comments

Posted by on January 9, 2015 in Cugetare, Despre oameni, Eseuri

 

Tags: , , , , , ,

Copiii care au nevoie de îmbrăţişare

Avem în interiorul fiinţei capacitatea de a iubi, de a ierta, de a dărui. Este o alegere pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o şi ne-o cere ca mod de viaţă. Cu aceste gânduri pe inimă, am scris câteva rânduri în urma unei tabere.

28 iulie 2014,

DSC_0490Săptămâna trecută am fost într-o tabără pentru copii, majoritatea orfani sau lăsaţi la centru din cauza problemelor din familie. Tabăra s-a desfăşurat la Teen Ranch Lepşa, în munţii Vrancei, şi au participat aproximativ 35 de copii şi adolescenţi.

DSC_0477O echipă deosebită de lideri peste 25 de ani, cu dorinţa de a sluji altora, m-au chemat să particip împreună cu ei şi am reuşit să organizăm multe jocuri pe echipe, activităţi sportive, excursie pe munte, călărie, cântece de tabără, foc de tabără, socializare, lecţii de moralitate şi  credinţă în Dumnezeu. O tabără de relaxare, cu scopul impulsionării la o viaţă trăită frumos.

Între cei mai mici am descoperit nevoia disperată după dragoste. Am simţit atâtea mâini întinse care aveau nevoie de îmbrăţişări şi nu vorbesc doar de îmbrăţişări fizice. Întreaga lor fiinţă avea nevoie de o îmbrăţişare.

Desigur, cei mari nu erau atât de dornici după îmbrăţişări, dar aveau nevoie de a fi încurajaţi. Şi cine nu are? Chiar şi eu, când nu sunt încurajat şi apreciat, simt că mă cufund într-o depresie care creşte repejor.

Kids-Need-17-Hugs-a-Day-Kids-Activities-BlogAm văzut că se mai îmbrăţişau între ele, cu precădere fetele, şi că unii dintre adolescenţi îmbrăţişează pe copiii foarte mici, dar asta nu este ‘deajuns. Şi sunt destul de rare momentele acestea. Se simte lipsa dragostei părinteşti, o dragoste care este gata să se sacrifice spre binele lor.

Am cunoscut câteva dintre asistentele sociale ale acestor copii şi mă bucur că au o inimă iubitoare şi gânduri bune pentru copii, dar nu sunt toţi asistenţii ca aceste doamne. În general, pentru mulţi asistenţi sociali este doar un servici – un job.  La servici, când ţi se pune pata faci toată munca la modul superficial. Dacă nu eşti părinte nu ai acel simţ al datoriei care te face să  ai vise mari pentru viitorul copilului.

Unele dintre adolescente, care au nevoie de îmbrăţişarea protectoare a tatălui, au ajuns în braţele băieţilor obsedaţi de sexualitate (ele nici măcar nu-şi dau seama), sau chiar în braţele tinerilor din afara Orfelinatului care sunt mereu gata să profite… Ce tragic!! Ce tragic că asemenea oameni iubesc trupuri şi nu suflete, apoi se plictisesc şi schimbă partenera ca pe o pastă de dinţi.

Mă durea inima aseară, ştiind că unele dintre aceste suflete pure vor fi întinate.

Mă durea inima pentru că unii dintre copii au fost exploataţi…, ori au văzut şi auzit ce nu trebuia în copilărie. Mă chinuie gândul că sunt predispuşi să facă la fel.

Mă doare că sunt atât de neglijaţi şi că nu prea sunt creştini gata să-i viziteze şi să le fie prieteni… Atâtea biserici, de toate denominaţiile, şi totuşi atâta neglijenţă! Sunt foarte puţine orfelinate, daaar prea mulţi oameni şi chiar preoţi care se dau drept creştini şi mari exemple în viaţă. Dar unde sunt faptele?

Mă doare faptul că nu au prieteni cu standarde morale bune, iar tu, cititorule, ai putea fi unul dintre ei!

Mă doare că, acum, nu pot să fac mai mult!

Îmi amintesc cum plângeau unii dintre copii şi cum cei tari erau frânţi de durere, atunci când  s-au despărţit de noi în tabără. Ştiau că se întorc în alt mediu.. De trei ani, de când îi cunosc pe unii dintre aceşti copii, mereu au reacţionat în felul acesta.

DSC_0424Când erau deja urcaţi în microbuze, a coborât o fetiţă de 5 ani cu viteză spre mine şi m-a îmbrăţişat puternic. M-a copleşit!  Şi atâtea alte îmbrăţişări emoţionante! Cum poţi să părăseşti asemenea copii?! Cum pot exista asemenea părinţi?

Soluţiile? Care sunt?

  1. Întreabă-te: “Cui ar face bine îmbrăţişarea mea? Cărui copil?”. Poate că există şi în oraşul tău o casă de copii, sau poate că ai nepoţi care au nevoie de afecţiunea şi încurajarea ta. Nu banii sunt soluţia, ci dragostea!

  2. Pentru cei care se cred creştini, indiferent de denominaţia lor, iată ce scrie în Biblie:

 “Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Epistola lui Iacov 1:27)

  1. În plus, sunt cupluri căsătorite fără copii, de cenu vă gândiţi la adopţie? Sau dacă deja aveţi un copil mic, de ce să nu luaţi în considerare adopţia altuia? Câte lucruri pot fi mai măreţe decât să schimbi spre bine destinul unui suflet?

Iată un exemplu frumos:

“De ce crezi că şi alţi oameni ar trebui să adopte copii de la orfelinat?”

copilul adoptat: “Pentru că este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui copil”

 
9 Comments

Posted by on August 29, 2014 in Eseuri, Familie

 

Tags: , , , , , , , , , ,

Atunci când eşti liniştit..

15 Mai,

“Graba…strică treaba”

În ultimul timp am observat tendinţa oamenilor de a fi grăbiţi. Mai ales când privesc în dreptul meu.

De fapt, viaţa mea pare să fie un maraton câte-odată. Când merg pe stradă, fac întrecere cu ceilalţi trecători. Ţintesc cu privirea pe câte unul şi îmi propun să-l depăşesc până să cotească la stânga.

Mănânc repede şi dimineaţa şi în pauza de masă, uneori mă grăbesc să răspund cuiva deşi n-a terminat de formulat ceea ce avea de zis, alteori chiar mă cert din pricina asta. Dar ţin minte că obişnuiam să fiu mai deştept decât atât..

life_is_short_time_is_fastZilele trecute mă grăbeam să ajung acasă. De ce? nici eu nu ştiu! Dar ştiu că din cauza asta am pierdut şansa de a admira verdele crud al primăverii sau cerul senin. Şi de ce l-as admira? Pentru că pot. Am un prieten care nu poate.. şi de fiecare dată când mă întâlnesc cu el mă mustră conştiinţa pentru ceea ce pot să fac şi nu fac.

Aveam obiceiul să mă rog, în timp ce mergeam pe undeva, activitate ce îmi oferea pace sufletească. Şi cum să nu te rogi la Dumnezeu, când admiri creaţia? Cum să nu fi recunoscător şi mulţumitor pentru că încă mai ai parte de natură, şi încă mai poţi vedea.

Deocamdată îmi vin în minte două motive pentru care ne grăbim. Fie pentru că vrem să concurăm cu ceva, cu cineva, fie pentru că nu ne interesează activitatea pe care o desfăşurăm..

Atunci când eşti liniştit.

Cred că un spirit liniştit te face să te bucuri mai mult de lucrurile din jur, să observi binele şi răul, să te cerţi mai rar, să apreciezi mai mult, să faci lucrurile mai bine şi, repet, să te bucuri mai mult de lucrurile din jur.


Apreciezi lucrurile simple.
Recent mergeam spre servici cu privirea în trotuar, şi când mi-am dezlipit privirea de jos, am văzut o scenă frumoasă: un tătaie îşi ducea nepoţelul la grădiniţă; mergeau liniştiţi şi… bunicul parea să aibă o privire satisfăcută. Cel puţin 10 minute am rămas impresionat.

Nu te laşi afectat repede.  Tot am impresia că oamenii calmi au un fel de scut care îi protejează. Este cu neputinţă să nu apară ocazii pentru nervi, certuri, jigniri, dar am văzut că omul calm nu se lasă atât de afectat de jigniri şi gândeşte înainte de a răspunde.

Observi binele şi răul. Cred că este necesar să ne mai gândim la consecinţele alegerilor noastre, şi atunci când ne grăbim nu prea avem timp de asta.

Quotation-Robin-Jones-Gunn-alone-Meetville-Quotes-176597Apreciezi, iubeşti mai mult. Cred că ne liniştim în prezenţa persoanelor pe care le iubim. Când iubeşti pe cineva, nu te mai grăbeşti să pleci din prezenţa lui/ei sau a lor; te simţi confortabil şi nu consideri drept pierdere timpul acordat lor. Graba face multe relaţii superficiale.

Faci lucrurile mai bine. Aici completezi tu… la muncă, procesul de învăţare, chiar şi sportul, discuţiile, et caetera.

Te bucuri. Dacă nu îţi faci timp să te bucuri de viaţă, s-ar putea să cerşeşti clipele la finalul vieţii. Bucură-te de ce ai şi de ceea ce poţi face pentru alţii – nu te bucura de răul altora!

 
2 Comments

Posted by on June 10, 2014 in Cugetare, Eseuri

 

Tags: , , , ,

Curiozitatea

Curiozităţile noastre vorbesc atât de bine despre noi înşine, despre caracterul nostru, despre sufletul nostru.

curiousityUn text biblic spune : “Unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră”, şi cred că s-ar putea spune asemănător despre curiozitate: “Unde este curiozitatea voastră acolo este şi inima voastră”.

Suntem curioşi din naştere şi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, devenim tot mai curioşi. Avem chiar mai multe posibilităţi de a ne satisface curiozităţile, ne permitem să călătorim, să cunoaştem, să ne informăm despre ce ne interesează, să citim, să vedem, să ascultăm…

Când iubeşti, eşti curios..

Atunci când iubim ceva, începem să devenim curioşi despre acel ceva.

Te interesează o maşină şi asta te face să citeşti ore întregi pe internet despre acel tip de maşină, cauţi defecte, cauţi preţuri, cauţi filmări şi poze cu acea maşină.

La fel când te îndrăgosteşti: cauţi să descoperi tot mai mult despre persoana respectivă. Cauţi  defecte, cauţi preţuri … Glumesc!:))   Deci, cauţi să cunoşti despre persoana  iubită cât mai mult. Eşti curios ce-i place şi ce nu-i place. Eşti curios dacă se simte bine sau nu; dacă se gândeşte la tine sau nu; dacă are nevoie de ceva, daca poţi ajuta, etc.

Curiozitatea naşte speranţă.

Uneori stagnăm, în ceea ce priveşte curiozitatea noastră. Asta se întâmplă după dezamăgiri mari, după eşec. Ajungem să nu ne mai pese de nimic!

5c76898b70dbaf2e5971a0aa5cf917fbDar sunt oameni care, deşi au eşuat puternic în viaţă, au avut credinţă şi nu s-au lăsat doborâţi. Au sperat , ba chiar mai mult au nădăjduit că problemele lor se vor rezolva. Şi speranţa, nu începe oare cu puţină curiozitate? “ce-ar fi dacă aş continua?”, “ce-ar fi dacă voi proceda altfel..?”, “oare cum ar fi să reuşesc?”

Curiozitatea înseamnă să investeşti ceva. De la mici frământări până la eforturi imense de energie şi timp, şi bani  deci dacă învăţăm să direcţionăm curiozitatea  în direcţia bună, putem avea reuşite mai mari – la muncă, în educaţia noastră, în caracterul nostru, într-o relaţie cu cineva, sau oricare alte activităţi zilnice.

Curiozitatea te face să te îndrăgosteşti. Curiozitatea te face să devii bucătar, doctor, avocat, .. Curiozitatea te face să devii altfel.

 Curiozitatea venită din anturaj.

Din când în când cunoaştem oameni noi, care au diferite pasiuni, diferite căutări în viaţă. Apare schimbul de experienţe, de păreri şi fiecare începe să povestească din ale lui. Observi sentimentul de împlinire pe chipul lor, în timp ce povestesc despre ceea ce-i pasionează. Observi din vorbele lor care sunt lucrurile pe care le preţuiesc.

Dar în tine nu rămâne doar spiritul de observaţie. Începe să se nască sentimentul de curiozitate. Aflii lucruri noi şi  unele îţi captează atenţia mai mult. Deja vrei să cunoşti mai mult.

curiosity-often-leads-to-trouble-2Aici cred că mulţi pică în capcană: atunci când împrumută pasiunile altora, de dragul anturajului sau a acceptării.  Am căzut şi eu, la începuturi, în greşeala asta şi am învăţat nişte lecţii dure. Problema este că vârsta nu mă face să devin imun la asta, nici pe tine. Întotdeauna vei cunoaşte persoane noi, cu pasiuni tot mai ciudate, bolnăvicioase, păcătoase – chiar sadice. La un moment dat, cred eu,  trebuie să iei decizii: să mai renunţi la prietenia cu unii, să fii mai tăcut în discuţiile cu alţii, să păstrezi o doză de respect reciproc între tine şi cei din jurul tău.

Sunt şi oameni de la care ai ce să înveţi, dar sunt foarte rari. Este totuşi o satisfacţie plăcută să stai lângă asemenea oameni, care te fac să devii mai bun. Îmi place să-i caut:)

8b4120f4ab35d688ef2b3d0bbd4cf450În concluzie: “vezi care sunt curiozităţile tale, ca să ştii cine eşti”. S-ar putea să fii vreun fel de marionetă, care îşi schimbă principiile după fiecare grup de prieteni. S-ar putea să fii un om integru care nu se joacă cu principiile, şi nu este curios după ceea ce nu trebuie!

Te încurajez să fii curios după lucrurile bune. O curiozitate bună te poate face să progresezi în multe privinţe – dar ai grijă la direcţia pe care o are viaţa ta în urma curiozităţilor tale.

Speranţa mea este să te pun pe gânduri, să verifici care dintre curiozităţile tale te fac să devii mai bun sau mai rău.

 
1 Comment

Posted by on June 4, 2014 in Eseuri

 

Tags: , ,

 
%d bloggers like this: