Joaca cu viața – și psihiatrul de serviciu

O tânără de 24 de ani din Belgia a decis să apeleze la eutanasiere, ca să-și curme suferința emoțională. Din copilărie avea intenții sinucigașe (și cine n-a avut? “Îmi vine să moooor”.) și întâlnirea cu un psiholog a convins-o că aceasta este cea mai bună cale. Așadar, tânăra și-a făcut programare pentru injecția de “exit” prin vara aceasta.

She has good friends, loves good coffee and theater. And she has felt that she wanted to die ever since childhood. Laura (24): “Life, that’s not for me.” This summer, euthanasia will end her life full of inner conflict, depression and self-destruction.

I met the West Flemish Laura at the presentation of the book ‘Libera me’ euthanasia for psychological reasons. Writer Lieve Thienpont is one of the psychiatrists who gave Laura a positive opinion for euthanasia. Sursa: Lifenews.com

Fii atent ce recomandare de psihiatru: “i-a oferit o părere pozitivă privitoare la eutanasiere”. Mai pe scurt: “Mori – și ai rezolvat problema”. Păi la câte cazuri de depresie există, să tot dai de psihiatrii dinăștia și rezolvi imediat cazurile. Nu este ciudat că înainte oamenii mureau pentru dreptul la viață și acum luptă pentru dreptul la moarte?

De ce așa? Pentru că, din ce în ce mai mult, oamenii nu mai cinstesc pe Dumnezeu și practică ateismul. Așa cum spunea cineva: “omul care nu crede în Dumnezeu crede în orice altceva”. Și dacă într-adevăr ajungi să gândești că te-ai născut la întâmplare, că viața nu are scop, nici nu prea îți vine să mai trăiești.   Ce-ar fi fost să aibă și tânăra sfătuitori mai buni?

John Ortberg spunea  ceva foarte interesant în privința asta: “Mai intensă decât nevoia noastră de hrană, aer sau apă este nevoia noastră de semnificație, nevoia de a ști că viața noastră este importantă. Această nevoie poate fi denaturată de eul nostru. Ea poate fi deviată, transformându-se în narcisism sau egocentrism. Însă noi suntem creați pentru semnificație, în același fel cum automobilele Porche sunt create pentru viteză”.

Întotdeauna a fost vorba de a alege binele sau răul, și prostia este că atunci când apare vreo stare rea, greșită precum a tinerei de 24 de ani, se găsește câte-un “psihiatru” care să-ți dea sfaturile “ideale”. Vezi? Oamenii mor și din cauza sfaturilor proaste.

Îmi place când mai găsesc câte un cântăreț care încurajează. Și cântăreții aceștia tot un fel de psihologi sunt, numai că se țin după tine oriunde vrei. Găsești printre ei și de felul psihiatrului de mai sus, deci multă grijă ..

“You’re Not Alone”
(feat. Britt Nicole)
[Adam:]
Some days I barely hold on
When life drags me down
I wanna let go
But when my spirit is weak
You come to my aid
And strengthen my soul

I’m lost without You
I’ll never doubt You
Your grace is beyond compare
And though when it rains, it pours
You know all I have is Yours
You smile when you hear my prayer

You rescued me and I believe
That God is love and He is all I need
From this day forth for all eternity
I’ll never wander on my own
For I am Yours until you call me home
I close my eyes and I can hear You say
You’re not alone!
You’re not alone!

[Britt:]
Some days I just can’t go on
I stumble and fall
And I hang my head
But You reach out for my hand
And You lift me up
Again and again
Oh, yes, You do

[Both:]
I’m lost without You
I’ll never doubt You
Your grace is beyond compare
And though when it rains, it pours
You know all I have is Yours
You smile when you hear my prayer
You rescued me and I believe
That God is love and He is all I need
From this day forth for all eternity
I’ll never wander on my own
For I am Yours until you call me home
I close my eyes and I can hear You say
You’re not alone!
You’re not alone!

[Adam:]
In the face of my depravity

[Britt:]
For God so loved the world He died for me
Yeah

[Both:]
My fire burns ‘til He returns
And takes me home beyond the galaxy

 

Să fii un tată bun

Duminică, se pare că, a fost ziua tatălui în Statele Unite ale Americii, în Anglia și alte țări europene. Să fii tată poate fi una dintre cele mai mari binecuvântări ale vieții pe care,  desigur, majoritatea tinerilor respectabili o caută. Să fii și un tată bun este deja un vis.

Clipul de mai jos este emoționant, tocmai pentru că surprinde realitatea în care ne aflăm în prezent.

Am mai văzut exemplu de tată singur, devotat familiei în cazul Monicăi Pirlici și am fost și atunci impresionat.  Oare nu cumva ar trebui să ne înconjurăm de oameni care reprezintă un model bun pentru societate, să citim, să vizionăm filme despre astfel de părinți ca sursă de inspirație? Dar cu tendința aceasta modernistă de a exalta vedete fără pic de caracter ce fel de comportament vor avea părinții viitoarei generații?

Eu nu pot decât să fiu recunoscător lui Dumnezeu pentru că am avut doi părinți devotați familiei care au crescut nouă copii cu multă grijă și afecțiune. Acum suntem toți independenți dpdvd financiar, gata să ne susținem unii pe alții.  Am învățat multe în tot acest timp, și încă învăț privind în jur, despre cum pot deveni un viitor tată bun. Învăț repede din greșelile tatălui meu, pentru că nu am avut un tată perfect și nici acum nu este, dar măcar de-aș putea copia unele dintre calitățile lui..

Ba, poate chiar am dreptul să întreb: Există așa ceva ca .. un tată perfect? Nu am întâlnit până acum. Dar am întâlnit bărbați care se străduiesc să fie! Asta îmi place, străduința aceasta încununată deseori cu succese temporare.

Am observat că un tată bun nu trebuie să mintă pe copil că totul este bine. Poate, mai degrabă, trebuie să se străduiască să-i fie copilului cât mai bine chiar dacă situația este dificilă. Copiii nu sunt atât de bleguți pe cât ne imaginăm și pot să observe unele situații dificile. Să fii lângă ei, să știe că ești gata să le sari în ajutor, cred că este ceea ce au nevoie.

Recomand cu ocazia aceasta și filmul “La vita è bella”, un film care exprimă foarte bine efortul părintelui de a însenina viața copilului său deși trăiau în condiții deloc optime unei familii.

 

Francis Chan – What every Christian needs to do – 4. Serve

What is the point in life? To earn money and get possesions, and then give them to someone else? Not knowing when are you going to die or what will the next day is going to be, or if anyone that you love is still going to be next to you. – Francis Chan

Francis Chan – What every Christian needs to do – Serve

Unii oameni insistă pe credința evoluționistă, care este – în fapt una egoistă și tristă. Tristă pentru că merge pe ideea “Am apărut din nimic și nu există un scop în viață.”. Egoistă pentru că te aruncă într-o luptă pentru supraviețuire, în care tu ești personajul principal în viață, ție să-ți fie cel mai bine în viață, să ai tu cât mai multe.

Credința creștină, vine cu o atitudine complet diferită. Ești creat de Dumnezeu pentru un scop, pentru binele altora nu pentru tine însuți. Francis amintește atât de frumos că noi suntem creația lui Dumnezeu, suntem “coroana creației”. Orice creație are un scop și în același fel, Dumnezeu ne-a creat cu un scop. Iar cei care vor să trăiască în ascultare de El capătă calități deosebite. Ce? Nu ați auzit de oameni dedicați precum Maica Tereza? Credința se vede.. se observă într-o trăire frumoasă.

Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. – Epistola lui Pavel către Efeseni 2:10

Creștinul adevărat nu are cum să fie egoist. Tocmai asta ar trebui să fie diferența, anume că există acea dedicare față de Dumnezeu. Mă bucur că oamenii observă ipocrizia preoților care umblă în lux, când tocmai aceștia ar trebui să ajute mai mult pe oameni. Mă bucur că oamenii observă! Mă bucur că sunt și preoți care își dedică timpul și banii pentru a ajuta pe bieții copii, pe orfani, pe vaduve. Și mă bucur că am cunoscut fie oameni simpli, fie plini de diplome, care slujesc altora. Pe astfel de oameni îi iubesc mult! 😀

Apropo, una dintre cele mai frumoase lecții despre slujire vine de la Mântuitorul Isus, când spune: “oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;” (Matei 20:26). Exact așteptările pe care le-am avea noi de la politicieni. Vrei să fii mare? Important? 🙂 Iubește pe alții, așa cum ne învață Mântuitorul. 

Cred că am ascultat predica asta de mai bine de trei ori, chiar și pe când culegeam cireșe :D. Interesant că în urma acesteia am fost provocat să fac două vizite, cu două plase de cireșe. Să slujești celuilalt înseamnă și fapte mărunte..

Pentru a asculta – click aici:

Francis Chan – What every Christian needs to do – Serve

 

Pietonul care nu mai crede în semne de circulație

Trebuie să vă întreb: “Voi când mergeți pe trecerea de pietoni, verificați dacă mașinile opresc la trecere?”.

Ar părea normal să mergi pe încredere,  să nu te uiți prea fix în ochii șoferilor. De ce să-i jignești? Este printre cele mai importante norme de circulație – să știi să oprești la trecerea de pietoni. Eu am mai mers așa, pe încredere și n-am pățit nimic. Pe la începutul anului am mai traversat cu ochii în GPS, să nu mă rătăcesc.

În plus, mai am un obicei de merg cu ochii în pământ, mai ales vara. Nu-mi place să fiu distras de fustele scurte și obrăznicia unora. Am încercat să merg și cu ochii pe sus, dar în România avem gropi  pe trotuar și este un risc prea mare.

Deobicei când traversez strada mă uit, mai întâi, să nu fie Dacie 1310 pentru că știu că nu prea au frâne. Le las să treacă. Nici nu-mi place scârțâitul acela de ultim moment.

Deci eram într-una din traversările foarte regulamentare. Am traversat două benzi și eram foarte vizibil la ora 18:00, când circulația era redusă. Opriseră de pe sensul opus niște mașini, iar acum vedeam că o mașină – care nu era Dacie –  părea să încetinească pentru prag dar … dar nu oprea să trec și eu. Mă uitam fix în ochii șoferiței și părea să nu mă vadă. Și uite-mă cum stăteam în mijlocul trecerii când doamna șoferiță trecea la 20 de cm distanță de mine. M-a observat abia privind pe geamul din stânga. Ciudat! Parbrizul era curat.

Mă privea surprinsă. Eu și mai surprins, am căscat ochii și am zâmbit ironic!! :)) Dacă aș fi mers cu nasul în jos, .. scriam acum din spital sau nu mai scriam. Și tot nu știu de ce era așa de surprinsă, pentru că îi zâmbeam? Se mira că nu o înjur? Sau de unde am apărut?  Ce tot căutam pe trecere la ora aia – poate voia și dânsa să mediteze!

Cu două săptămâni în urmă am văzut un pieton pe sub mașină. Acum puteam să fiu eu acolo. Nu știu voi, dar… eu nu mai merg pe încredere. Nici pe stradă, nici la dentist (m-am abținut mult să nu-mi fac dentistul de râs), nici la servici, nici la magazin.

Mai aud pe unii că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Eu cred în reguli, dar încep să nu mai cred în oameni.

 

This Is Living (Acoustic) – Hillsong Young

Am început de dimineață, și finalizez ziua cu melodia aceasta, pe repeat. Dintotdeauna, cei de la Hillsong au avut versuri care mi-au captat atenția, deși n-am agreat unele lucruri de la ei. Piesa de mai sus se încadrează în tiparul melodiilor care mă liniștesc și în același timp mă fac să realizez că dragostea lui Dumnezeu este atât de puternică încât ne lasă liberi, dar în același timp ne ține aproape de El.

Poate de aici pot învăța și cuplurile de oameni căsătoriți, de a oferi libertate celuilalt să plece de lângă tine, însă oferindu-i o dragoste care îl va face să nu plece.

1. Waking up knowing there’s a reason
All my dreams come alive
Life is for living with You
I’ve made my decision

2. You lift me up, fill my eyes with wonder
Forever young in Your love
This freedom’s untainted with You
No moment is wasted

[Pre-Chorus]
See the sun now bursting through the clouds
Black and white turns to colour all around
All is new, in the Savior I am found

This is living now

3. You lead the way, God You’re right beside me
In Your love I’m complete
There’s nothing like living with You
This life You created I choose

[Pre-Chorus]
See the sun now bursting through the clouds
Black and white turn to color all around
All is new, in the Savior I am found

[Chorus]
This is living now x3
You take me higher than I’ve been before
It’s Your perfect love that sees me soar
God your freedom is an open door
You are everything I want and more

 

Cioara care strânge gunoaie

N-are cum să te lase fără multe gânduri un astfel de clip. La vreo câteva ore bune, după ce am văzut clipul, mă urmărea întrebarea asta: “Poate o cioară și nu putem noi?”. 

Știi, pe elefant mai poți să-l bați la dresaj, pe urs la fel – deși .. riști mult 😀 – dar cioara n-ai cum s-o dresezi prin bătaie. Nu știu cum a motivat-o stăpâna ei, dar cert este că cioara aia face treabă bună și strânge gunoaiele de pe lângă coșul de gunoi. Dacă ar fi toate ciorile așa, am putea să angajăm câte 20 în fiecare oraș din țară și România ar fi cea mai .. cea! De ce nu fac și oamenii așa?

Nu strâng eu după alții. Dacă sunt nesimțiți, de ce să strâng eu după ei?!

Păi cum să ating eu cutia aia de bere? Dar dacă mă vede cineva, zice că am băut-o eu. 

Cum să ridic șervețelul acela? Păi dacă și-a suflat cineva nasul? 

Cresc mormanele de gunoaie peste tot și nu facem prea multe. Dacă a fost cineva destul de ambițios să dreseze o cioară, oare nu ne putem ambiționa și noi să educăm pe cei de lângă noi, măcar pe copii? Ceva bun simț, ceva despre protejarea naturii?!

Apropo, la Focșani există centru de reciclare al sticlelor, maculaturii, fiare vechi. Găsiți la Carrefour! SIGUREC.