Am urmărit montajul acestor actori foarte bine pregătiți, și am căpătat puțin din imaginea scenei de după răstignire. Sunt multe discuții care au avut loc apoi. Sunt multe frământări nescrise.
Imaginează-ți să fi fost acolo, să asculți vocea întristată a ucenicilor. Imaginează-ți gândurile lor de după moartea Mântuitorului, apoi imaginează-ți felul cum au povestit lucrurile după învierea lui Hristos.
Citește ce s-a întâmplat, și imaginează-ți…
Șocant, nu-i așa? Și nu mă refer la titlul acela stupid din ziare, care face din orice prostie – o știre de scandal. Șocant cum, unii oameni, nu mai știu să deosebească binele de rău. Sau, poate nu mai vor.
În SUA, au acum problema aceasta cu “gender identity” și au ajuns să aiureze când vine vorba despre sexualitate. Mai multe femei au început să se creadă bărbați, și invers. Acum nu mai știu ce să facă. Vor să întoarcă lumea pe dos din cauza unor oameni cu probleme fizice sau psihice. O poveste scoasă, parcă din filmele acelea SF. – Și uite, poate am descifrat misterul: Oare nu de-acolo le vin idei? –
Sursa: Facebook
Imaginează-ți că trăiești într-o țară care este forțată să accepte tot ce se pune înaintea ei, unde oamenii nu mai au voie să își exprime părerea – nici măcar dacă este corectă . O lume care te numește rasist și încuiat dacă spui unui bărbat că e bărbat și unei femei că este femeie. Este o cultură care acceptă diversitatea unora, și se revoltă la normalitate.
Imaginează-ți că te întreabă cineva, în fața camerei ceea ce au fost întrebați tinerii din filmare. Așa este că începi să simți presiunea societății, în astfel de cazuri?
Nu mai ai voie să crezi ce trebuie. Ai voie să crezi ceea ce ți se spune, chiar dacă este o minciună.
Îmi amintesc că am vizionat recent un film cu Superman vs Batman , și nu am înțeles chiar atât de bine de ce o anumită persoană nu a agreat violența din film și a plecat. Dar apoi m-a pus pe gânduri situația. (Nici mie nu mi-a plăcut filmul. De fapt, la niciunul dintre cei care am mers nu ne-a plăcut. Nu recomand. Din când în când ajung să fac greșeala, despre care spun apoi “Am mai pierdut 2 ore din viața mea!”). Apoi am mai gândit problema și am apreciat faptul că a plecat din sală. Știi ce? Chiar am învățat ceva bun. Trebuie să mai plec și eu “din sală” din când în când. Este o soluție să pleci, atunci când ți se oferă ceva ce nu te ajută.
Poate zici că ar fi un suflet prea sensibil. Și totuși, ce fel de oameni ai vrea să vezi pe lumea aceasta? Vrei oameni insensibli? Oameni care să fie obișnuiți cu toate nebuniile? Nu vezi că nu ne mai șochează prea multe lucruri?
Violența din familie, societate? – De ce te-ar șoca, dacă o vezi mereu în filme?
Divorțul? – De ce te-ar șoca, când peste tot se recomandă să te lași dus de sentimente?
Avortul? De ce te-ar șoca, dacă femeia are dreptul legal să aleagă între moartea și viața copilului?
Indecența? De ce te-ar șoca, dacă peste 50% din afișele publicitare din Mall-uri sunt femei mai mult dezbrăcate?
Pornografia? De ce te-ar șoca, dacă filmele sau videoclipurile marilor artiști au deseori secvențe de felul acesta?
Vulgaritatea în vorbire? Cum să șocheze, dacă și șefii de la servici vorbesc așa, părinții unora, muzica, ș.a.?
Homosexualitatea? Sau poate confuzia bărbaților care simt că ar fi femei, și invers?
Putem face un experiment. Când auzi o discuție care încurajează ceva stricat, de ce să nu te miri? De ce să te miri doar în gândul tău și să nu spui cu voce tare: “Vai, nu pot să cred că ai spus asta! Nu pot să cred că gândești așa”.
Nu știu cum să vă povestesc. Poate pentru că a dispărut ninsoarea din radar. Pare puțin cam târziu acum, dar nu vreau să treacă de tot iarna fără să povestesc o întâmplare de săptămâna trecută.
Veneam de la .. cineva .. (vă povestesc în curând și despre asta), și s-a iscat o ninsoare nemaivăzută de mine, de multă vreme. A mai fost ninsoare atât de pufoasă anul acesta, pe timp de zi, și totuși noaptea este ceva diferit.
Simțeam că fulgii apar din senin pentru că se vedeau abia după ce treceau de lumina stâlpilor – proaspăt montați pe malul Splaiului din Iași. O aglomerare de fulgi. Parcă mă sufocam.
Și admiram cu poftă. Mă gândeam că oricât de lung e drumul acesta drept, parcă aș fi vrut să dureze mai mult, ca să mă bucur de fulgii aceștia sufocanți. Simțeam că văd 3D, așa cum unii se îngrămădesc la magazinele de electronice să vadă cu ochelarii special dedicați.
Eu aveam bilet la rândul întâi, fără ochelari, și zăpadă în timp real. Simțeam și prospețimea, mirosul de rece, culorile și finețea cu care se așezau peste tot.
Aceleași sentimente le mai am în zona de munte, mai aproape de munți și de pădurile cu acei copaci înalți și .. netăiați, lângă acele pârăiașe cu apă proaspătă și curată. Și să nu uit de cerul acela plin de stele și generos de luminos.
Mă minunez. Vreau mai mult să mă opresc din agitația și mersul sufocant al lumii, plină de pofte și dorințe mai multe, sau mai obraznice.
Am să mă opresc mai mult, și la fel ca acest cântăreț talentat și cercelat, vreau mă minunez mai mult de Creatorul meu. Dumnezeu. Este sfânt. Este adevăr! Este viață. Este veșnic. Este îndurător. Este talentat și darnic – a creat mai mult decât zăpadă 3D. A creat și suflet (nu știu în ce alte dimensiuni ar mai fi și sufletul)
Vreau să fiu mai recunoscător.
peterandsharda.com
Am întrebat pe o prietenă ce părere are despre situația familiei Bodnariu.
Source: yourpeacefulsolutions.me
Am primit același răspuns pe care l-am văzut în multe publicații, și site-uri cu știri. Am observat că se discută mult despre violența în familie , despre bătaie, în cazul acestei familii și nu înțeleg de ce. Dar mă străduiesc!
Și am ajuns la câteva concluzii:
Dacă un părinte român are curajul să spună: “Recunosc că am mai dat o palmă la fund, sau am tras puțin de ureche pe copiii mei în anumite situații”, … imediat apar cel puțin două tabere de idei:
Cam asta observ. Numai că se merge mult pe varianta 1-a. Adică , românul e din neam care minte mult.
Politicienii mint și ne fură pe față, păcălesc la alegeri pe mii de români prin promisiuni și mită. Apoi mint cu privire la diplome, calificări. Mint cu privire la ce vor face dacă sunt aleși.
Cine mai minte? Hai să vedem, că știți și voi.
Mint elevii pe profesori. Copiază cu toții și găsesc scuze pentru aceasta.
Profesorii mint pe elevi și sistemul educațional. Nu ați avut profesori care veneau la ore și, în loc să facă ora pentru care erau plătiți, citeau reviste, ziare, veneau cu 20 minute mai târziu – cam des, corectau lucrările în funcție de cheful lor, etc.
Polițiștii mint în fața dreptății.
Studenții mint. Și te trezești cu medic care .. nu știe ce face.
Angajații mint pe patroni că își fac treaba. Patronii îi mint pe angajați că îi plătesc (Asta o știam de la Pustan)
Reclamele mint. 100% garantat! Dinți albi! Vei fi sănătos tun! Vei slăbi! Fără conservanți!
Colegii de muncă se mint între ei. Și nu dau exemple în public, pentru că … am foști colegi care mai citesc blogul 🙂
Soțul minte pe soție că îi este fidel. Dar… când este cu prietenii își cască ochii după picioarele altor femei. Doamne ferește să cultivi aceste pasiuni bolnave; eu dau exemple doar.
Copiii mint pe părinți. Părinții mint pe copii.
Bun, deci unde vreau să ajung? Românul nu cunoaște prea mulți oameni sinceri. Și, astfel, când a citit știrea: “Am mai dat o palmă la fund și am tras de ureche pe copiii mei din când în când”, românul a zis: Violență!! Sigur le dădea bătaie cu o curea! Sigur îi batea zilnic!”
Acesta este prețul sincerității într-o țară unde minciuna este pastila pe care am înghițit-o zilnic. Toți! Ba chiar și noi mai mințim. Iar, dacă unul are curaj să fie sincer, nu-l mai credem.
Eu îl cred. A corectat pe copii, i-a mai tras de ureche. Nu scrie nicăieri că li s-au lungit urechile. Nu scrie nicăieri că i-a ridicat de urechi în aer. Omul și-a corectat copiii. Omul nu vrea să aibă copii care își înjură mama că nu le place mâncarea, sau care vin la ora 12:00, pentru că la ora aceea copiii pot fi în pericol, pot avea influențe greșite, prieteni nebuni – care să-i învețe la curvie, beție, bătăi, golănie. Omul nu vrea să aibă copil golan, ci vrea să-l educe.
Preluată de pe Facebook cu titul “nu tăia aripile unui copil cu regulile tale absurde de adult”
Dar nu! Generația noastră începe să se modernizeze. Cum să tai aripile la copil? Cum să-l corectezi, că el are dreptul să aleagă pentru el. El are voie să învețe din greșeli, etc etc, și așa, încetul cu încetul apar și idei precum “Copilul trebuie să stabilească singur dacă este homosexual sau nu”, nu trebuie influențat.. – Cam așa ajunge lumea la concluzii, când uită de logică și bunul simț.
Sunt de acord că aceștia micuți merită să se joace, au dreptul să fie mai gălăgioși, să fie creativi, ș.a. , dar când vine vorba de prostii le tai aripile. Aripile, dacă tot folosim metafora, să fie doar în privința dezvoltării înspre bine. (Eh, și aici e chestiunea: Cine stabilește ce este mai bine?)
Uneori copiii exagerează. Pentru un copil care nu și-a luat bătaie, până și o palmă la fund (cu viteză redusă) este considerată bătaie. În plus, copiii pot spune lejer “Îmi urăsc părinții”, pentru că nu sunt lăsați să se uite la desene. Apoi în următoarele momente pot spune “Îmi iubesc părinții”, pentru că au fost îmbrățișați.
Și cine a zis că acest părinte, că acești părinți, nu-și iubesc copiii? Ar mai face atâta tam tam? Nu exclud varianta că .. poate ar fi existat bătaie, violență, dar deocamdată nu sunt dovezi și declarațiile unui copil nu sunt atât de valide, o spun ca unul care am fost copil și exageram adesea. Deci de ce să nu susținem familia, dacă … , oricum sunt multe plângeri împotriva Bavernet? Eu cred că autorii de bloguri care au avut părinți răutăcioși, și au luat bătaie fără să fie educați (la nervii părinților), cu siguranță nu înțeleg ce înseamnă o palmă la fund pentru corectare. Eu înțeleg. Eu regret că nu am fost tras de urechi mai des. O meritam!
Umila mea părere.
channelnewsasia.com
Am citit că în mai multe orașe Germania au avut loc violuri și multe fete au fost hărțuite sexual de către emigranți. În Cologne, cam 1000 de emigranți au început să pipăie și să își manifeste instinctele sexuale, fără pic de rușine, în perioada mai aglomerată de Anul Nou! Deci, acum, la începtul de an 2016! Știi? Și noi scuzăm aluziile sexuale prin România, și nu dăm peste nas colegilor de muncă atunci când fac glume nerușinate..
Pe Nașul.tv scrie :
„Alergam prin acest grup de bărbaţi. (…) La un moment dat, am simţit o mână pe fund, apoi pe sâni, după care am fost atinsă peste tot. A fost înfiorător. Deşi ţipam şi încercam să ne apărăm, tipii aştia nu se opreau. Eram disperată şi cred că, pe o distanţă de circa 200 de metri, am fost atinsă de aproape 100 de ori“, a spus victima, adăugând că ei şi prietenelor sale li s-au adresat cuvinte obscene şi au fost numite „târfe“.
„Purtam, spre norocul meu, pantaloni şi un palton. O fustă mi-ar fi fost, probabil, smulsă de pe corp“, a mai spus Katja. În cele din urmă, tinerele au reuşit să scape de atacatori şi să ajungă la poliţişti, însă nu puteau spune care au fost exact bărbaţii care le-au agresat. Erau prea mulţi. “
Pe Adevărul.ro scrie:
„Unele fete au fost fugărite ca nişte vite. Faptul că aşa ceva este posibil la Hamburg mă lasă fără cuvinte“, a afirmat o fată în vârstă de 17 ani. Până acum, poliţia din Köln a înregistrat circa 80 de plângeri, iar la Hamburg au fost depuse cel puţin şase, însă autorităţile spun că multe tinere nu depun plângere pentru că le este ruşine.”
În Cologne au fost cei mai mulți bădărani, că altfel nu le pot spune, în gașcă de aproximativ 1000. Nimeni nu are buletinele lor. Niciunul nu va putea da socoteală de faptele lui. Poliția spune că va face cercetări, deși nu vor depista pe niciunul. Peste 90 de femei au fost aproape violate…, ceea ce este infiorător. Ce mă deranjează mult este că Presa Germană voia să ascundă sub preș toată treaba aceasta, dupa cum puteți citi aici: Newobserveronline.com
Nu doreau să afle și blegii de europeni că aceste violuri și agresiuni sexuale au venit din partea imigranților. Și chiar primarul orașului – suținător mare al imigranților – a considerat că nu este bine să se discute problema primirii acestor emigranți, doar din pricina acestui incident! (de parcă ar fi doar acesta)
Pe theatlantic.com, scrie:
Reker, Cologne’s new mayor, said making such a connection was “completely improper.” And, she said, the city would prepare better for its upcoming Carnival season.
“We will explain our Carnival much better to people who come from other cultures, so there won’t be any confusion about what constitutes celebratory behavior in Cologne, which has nothing to do with a sexual frankness,” she said, according to comments reported by The New York Times.
Cu alte cuvinte, femeia aceasta spune că nu este de acord cu acele comentarii din presă, împotrivitoare imigranților. Ea crede că trebuie doar să se explice mai bine acestor emigranți că sărbătoarea de Anul Nou nu are de-a face cu eliberarea instinctelor sexuale. (Imaginează-ți logică! Și este și femeie primar.. Imaginează-ți ce oameni sunt la conducere!)
thecountrywide.com
Am văzut ceva filmări, și cred că pricepuseră și ei, imigranții, că nu e vreo scenă de orgii sexuale. De fapt, chiar ei începuseră să arunce cu artificii înspre oameni (deci nu pocnitori, .. articifii). Doar că .. s-au trezit să își facă puțin de cap. Până la urmă, .. nu au la ei nici buletine, nici pașapoarte, .. e noapte și nu îi recunoaște nimeni pe atacatori. Sunt mulți, deci nu li se poate opune nimeni – mai ales că germanii sunt acum forțați să fie … TOLERANȚI.
Eu stau și mă mir cum poate Statul să sucească gândirea cetățenilor în asemenea măsură. Îi păcălește atât de ușor cu televiziunea, filme, divertisment, și le ascunde adevărul. Ba chiar observam asta în timp ce citeam despre situația asta pe Adevarul.ro. Trebuie să fie la fel și în ziarele lor: Citești despre o știre ca aceasta și despre perversiunea ieșită din comun a unor huligani, iar prin dreapta vezi tot felul de articole recomandate (și foarte vizualizate) despre sexualitate, despre tot felul de provocări în privința sexualității, despre “marile vedete” care s-au mai dezbrăcat. și .. , bineînțeles, despre .. sexualitate.
Bun, și de ce te mai miri de perversiunea sexuală a unor neînvățați de huligani? Nu vin atacurile acestea în urma explodării acestor simțuri sexuale în rândul imigranților? Au venit din țările lor unde nu văd asemenea reclame la orice colț de
stradă și la televizor și au găsit o libertate extremă. Și vinovat e statul, vinovați sunt cei care acceptă mizeria asta care se recomandă. Ia uite mai sus câte milioane de oameni au dat like pe Facebook unui film care încurajează și provoacă la obsesie sexuală! Chiar și în lista mea am găsit persoane care au dat “like”. De ce tot alimentează ziarele asemenea prostii? Și multe bloguri sunt la fel. A trebuit să dau unfollow la atâtea și atâția, și tot se mai găsește câte unul să scrie sau să posteze câte ceva, de dragul vizualizărilor.
Uite rezultatul!
Și de ce am scris toate acestea?
Pentru că astfel de persoane – vom fi obligați de Uniunea Europeană – vom primi și noi în țară. Și dacă acceptăm ca bărbații noștri să fie atât de bine îndopați cu sexualitate, credeți că “musafirii noștri”, care nu se pot stăpâni prea bine, nu vor începe să acționeze ca prin Germania? Și cine va sări la bătaie, să-ți apere sora, nepoata, sau … soția, dacă în jurul nostru avem numai ființe îndopate cu sexualitate?
Bună din nou!
Nu am mai scris de două luni pe blog, deși au fost momente când aș fi simțit nevoia de a face asta. S-au acumulat, deci, multe gânduri de scris.
Mi-am pornit ziua ascultând mesajul din clipul de mai jos, apoi am fugit repede la serviciu. Dar sunt atâtea de spus…
Pentru unii prieteni, anul 2015 a fost unul în care au pierdut pe cineva drag. Chiar și în familia mea eram pe punctul de a pierde pe cineva drag. Plus atâtea internări la spital… O soră de-a mea a petrecut chiar noaptea de revelion în spital cu fiul ei cel mic – asta , în cazul în care zici că nu ai avut revelion frumos!
Și pentru mine au fost întristări sau momente de singurătate în 2015, momente de renunțare, îngrijorare, dar și momente de retrezire și mult curaj. Spre finalul anului chiar am avut parte de bucurii de neimaginat. Anul acesta am descoperit o ramură a fericirii pe care nu am cunoscut-o niciodată. Am să vă vorbesc în alte pagini și despre aceasta.
Și chiar de am depășit momente dificile și chiar de am găsit răspunsuri la întrebări existențiale, fiecare dintre noi vom da nas în nas cu provocări noi. În urma acestora vom deveni din ce în ce mai diferiți. Spre rău, .. spre bine! Aceasta depinde de mine și de tine. Dacă vrei un an bun, aceasta depinde de momentul de acum! (așa cum zice și nenea din clipul de mai sus)
Greutăți vor fi multe și în 2016. Deja îmi imaginez! Important este să nu te împotmolești în îngrijorare și depresie. Ar fi frumos tare să trăim printre oameni care nu sunt atât de stresați, oameni materialiști, printre oameni care nu înnegresc zilele tuturor din jur atunci când au o problemă sau oameni care stau să bârfească, să jignească și să se plângă toată ziua. Ar fi frumos să trăim pe lângă oameni care se schimbă mereu în bine, chiar și în urma greutăților. – mai ales să fii unul dintre ei!
Am să închei cu un proverb creștinesc:
“Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” Proverbe 24:16
De ce se ridică? Cine îl ridică? Cred că răspunsul se găsește și în clipul de mai sus.
Vă încurajez la schimbări cât mai multe, cât mai bune!
La mulți ani!
Cine citeşte să înţeleagă! 