Am ascultat de două ori predica aceasta. M-am gândit să o păstrez ca amintire pe blog.
Poate, în final, ar putea să o asculte și altcineva. Poate cineva începe să caute adevărul și are nevoie de așa ceva.
M-a pus pe gânduri în multe privințe pentru că , nu-i așa, oamenii ca mine, ca tine, uită atât de des să fie recunoscători lui Dumnezeu. Uităm de Cel care ne-a dat viață, sănătate, familie, prieteni de nădejde, putere de muncă, serviciu. Ne legăm inima prea mult de ceea ce vrem. Pofte. Dorințe. Este bine să ne amintim de Hristos, pentru că de El depinde veșnicia noastră și nu doar atât.
“Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui. (Psalmul 103:2)” Niciuna. Niciuna. Niciuna. – Frumos spus.