RSS

Category Archives: Provocare

O realitate spre care ne îndreptăm

ANature_Forest_Dry_Tree_031139_seară am distribuit o postare interesantă despre poluare și, drept răspuns am primit un clip puțin cam dramatic, dar puțin cam real.

Oceanele, pădurile, izvoarele cu apă dulce, munții, florile, fructele, legumele și animalele de toate soiurile sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi. Ne cam batem joc și .., dacă mai ajungem până în anul 2070 iată ce am putea găsi acolo.

Soluții? Acestea sunt responsabilitatea noastră

Advertisements
 
17 Comments

Posted by on May 31, 2015 in Aşa NU!, Informativ, Provocare

 

Salvează apa! Închide robinetul!

gty_glass_of_tap_water_jt_121202_wblogDe vreun an de zile mi-am schimbat obiceiul și mă spăl seara pe dinți – am primit un sfat de la specialiști, chiar de la doi specialiști. Mă spălam doar dimineața și pe timpul nopții dădeau petrecere cariile. 🙂 Pe lângă recunoștința pe care mi-o oferă dantura, am mai câștigat 5 minute de cugetare . Mă gândesc intens la cele ce s-au mai petrecut pe parcursul zilei, ce discuții am avut, ce am uitat să fac sau ce am mâncat. Așa m-am surprins zilele trecute, tot cu gânduri multe, când deodată am observat că apa curgea de parcă ar fi fost pusă ca melodie de fundal. Am oprit-o și am început să mă mustru pentru risipă.

Cugetători suntem cu toții în momentul când ne spălăm pe dinți, dar de ce-am fi și risipitori? Ne gândim la probleme ale vieți în timp ce risipim tocmai ”cel mai” esențial ingredient al vieții: apa.

 Apa curge continuu. Și unde curge? În canalizare, iar de acolo urmează să fie recondiționată pentru următorul robinet! Ia, ca la asta nu te așteptai!

child-drinking-from-puddleDacă tot ne plac lucrurile noi și proaspete, de ce nu învățăm să le prețuim? Oare de ce? Eu, personal, am impresia că resursele de apă sunt interminabile, încât uit. Uit că unii beau apă din bălți, apă murdară. Am niște prieteni care au fost în tabere de copii în Mongolia unde situația cu apa este dificilă. În India, mi-a spus o altă cunoștință, nu se găsește apă la discreție și – nu știi dacă este infectă sau nu. Curând vom înfrunta aceiași situație la cât de neglijenți suntem.

De ce nu este clipul de mai sus vizionat de milioane de oameni? Este mai important mesajul melodiei lui Megan Taylor “all about that bass”?

Vă provoc să mai închideți robinetul. Este un pas.

 
Leave a comment

Posted by on April 9, 2015 in Cugetare, Provocare

 

Tags: ,

Îmbrațișăm iluzii

140890-stock-photo-green-tree-grass-rain-wet-groundCred că oricât de nebunesc a fost gestul personajului Ion, al lui Rebreanu,  tot este de două ori mai bun decât ceea ce trăim acum . Ion măcar iubea pământul și-l muncea dar acum oamenii iubesc bucăți de fier pe cauciucuri, ecrane cu gorilla glass, certificate de absolvire și haine cu etichetă.

imbratisam iluzii“Se opri în mijlocul delnitei. Lutul negru, lipicios, îi tintuia picioarele, îngrenându-le, atragându-l ca bratele unei iubite patimase. Îi râdeau ochii, iar fata îi era scaldata într-o sudoare calda de patima. Îl cuprinse o pofta salbateca sa îmbratiseze huma, sa o crâmpotesca în sarutari. Întinse mâinile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede.Mirosul acru, proaspat si roditor îi aprindea sîngele.Se apleca, lua în mâini un bulgare si-l sfarâma între degete cu o placere înfricosanta.Mâinile îi ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul, frecându-si palmele.

Apoi încet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa în genunchi, îsi coborî fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamântul ud. si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor

Ion – Liviu Rebreanu

Uite-așa îmbrățișăm iluzii, “amețitor”  îmbrățișăm imaginea din oglindă și like-uri virtuale, ori lucruri materiale care ne satisfac pentru puțin.

hug myselfOamenii mor, încă sunt trist pentru frații mei de credință Kenieni, dar lumea îmbrățișează doar “Fericirea!” , Paște “Fericit” – zic ei! Dacă atât valorează suferința altora încât vrei să o acoperi cu încă o poză genială cu ultima ta rochie/costum, ultimul model de zâmbet sau achiziții materiale – nu am multe de spus despre tine. Te iubești prea mult. Îmi scriu chiar mie, pentru că îmi văd dorințele. “Poate mă vede cutare! Poate mă mai caută cutare! Poate mă va aprecia x și mă va înveseli y. Poate o laudă..”. Îmi circulă și mie prin minte.

Ce mai propun? Pentru că hrănim mândria personală mai bine ca pe un animal de companie, și îmbrățișăm prea mult țărâna sau chiar propria ființă, propun să mai îmbrățișăm pe cei ce suferă, orfani, părinți, bunici.

Eu încep să renunț la anumite planuri de viitor de ceva vreme și știu că este greu să-ți dezlipești brațele, dar învăț.

 
Leave a comment

Posted by on April 7, 2015 in Cugetare, Provocare

 

Tags: ,

Reflexele care contează – iertarea

REFLÉX, = care se produce în mod spontan, independent de voință. ◊ reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; 

Dexonline.ro

De ceva timp am căpătat reflexul de a prinde lucruri care cad. Sau, dacă nu le prind, măcar le lovesc cu piciorul din viteză, și chestia asta a amuzat-o pe soră-mea recent. Tocmai cumpărase un set nou de pahare și, în timp ce le spălam, mi-a alunecat unul din mână. I-am dat și cu  genunchiul, și cu piciorul până a căzut pe covor, la 2 metri de mine. Putea să cadă pe gresie și era spart. Deci .. l-am salvat! 🙂

Am crezut că este inutil subiectul acesta dar, cu vreo trei săptămâni în urmă, scăpasem la servici un scanner portabil (de aproximativ 1000 de euro) și ..  Și l-am prins! Știți cum m-am simțit? Știam că nu mă văzuse nimeni, dar tribuna sufletelui meu mă aplauda. Pahare se mai sparg – cumperi set nou – dar dacă scapi lucruri valoroase și se strică, ai de dat socoteală.

falling plateUnele filme ne lasă să credem că trebuie să privim la lucruri cum se sparg! Că  farfuria nu mai poate fi prinsă. Dar pe mine mă oftică modul acesta de gândire. Cineva spunea “it’s not over ’till it’s over”, și tind să-i dau dreptate.

Orice reflex de formează în timp. Poate cel mai bine se observă chestia asta la sportivii de performanță, la șoferi, și  – în mod categoric – la orice persoană care traversează strada (se asigură în stânga – dreapta și apoi îndrăznește.)

nice_catchBuun, ați prins ideea. Reflexul ne ajută, dar nu doar acesta despre care vă vorbeam. Avem și reflexe care țin de comportamentul nostru, unele rele, altele bune. Unii știu să spună mulțumesc pentru cele mai mărunte gesturi, știu să-și ceară iertare și să folosească “te rog frumos”, în timp ce alții au dezvoltat reflexe mai negre – ca să nu spun gri -.

De ce crezi că înjură după fiecare nemulțumire? Sau caută orice prilej de a râde de alții?  Nu cumva s-au obișnuit așa?  Nu este și ăsta un reflex?

Lăsând farfuriile deoparte, problema mea este că văd familii destrămate, prea multe chiar. Oamenii renunță mai ușor la prietenii lor, oamenii își distrug căsniciile mai ușor și nu au căpătat acel reflex – care vine din voință – de a face lucrurile să meargă bine. Privesc cu nepăsare, la fel ca cei din reclamele menționate. Am rude, am prieteni, și aveți și voi, care nu iartă – care și-au distrus familia. Cum să nu mă doară inima? Poate chiar tu , care citești acum, ai probleme mari cu iertarea.

forgiveness martin lutherIertarea este cam cel mai dificil lucru de pe lumea asta – dar dintre cele mărețe. Greșim des și ne cerem iertare foarte rar. Lovim, prin asta, în încrederea celui de lângă noi.

Și încrederea se sparge la fel ca farfuriile, apoi este cam la fel de greu de reparat. Din cauza asta spun că iertarea nu este omenească ci dumnezeiască. Am văzut clipul de mai jos și am tremurat. Este întâmplare reală, dintr-un tribunal din SUA,

Doamne, dacă poate un tată să ierte pe criminalul fiului său, de ce nu pot oamenii să ierte… pe cei din familia lor? De ce privesc cu nepăsare la familiile lor proprii cum se destramă? Cum să nu poți ierta pe părinții tăi sau, mai ales, cum să nu-ți ierți soția/soțul când ai făcut legământ, când aveți atâtea amintiri sau poate chiar copii împreună?  Nu vezi că este o decizie? Nu vezi că dragostea este o decizie?  Să ierți, chiar dacă simți că este extrem de greu…  Să ierți pentru că trebuie.

Și, mai ales creștinilor mă adresez, care se adresează lui Dumnezeu cu “Tatăl nostru”, pentru că iertarea nu este o opțiune. Să fii creștin înseamnă să oferi iertare pentru că “dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Evanghelia după Matei 6:15)

Pe cine trebuie să ierți?

Cui trebuie să-ți ceri iertare?

 

 
6 Comments

Posted by on March 17, 2015 in Cugetare, Eseuri, Provocare

 

Tags: , , , , , , ,

Scurt-metraj despre devotament

“Dragostea este mai mult decât un sentiment, este mai degrabă o acțiune “

blind devotionNu am descoperit nicio relație perfectă. Am căutat mult și sunt mereu în căutarea a astfel de cupluri, a astfel de exemple. Am observat, totuși, că cei mai aproape de o relație prefectă sunt cei care nu se lasă duși de valul sentimentelor ci de angajamentul de a iubi.

DEVOTAMÉNT s. n. Atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve;

Sentimentele sunt ca norii – apar din senin și se pot disipa la fel de repede. Angajamentul este ca Soarele – răsare de dimineața și apune seara, doar pentru a-și relua ciclul următoarea zi; în plus, este acolo chiar și când sentimentele sunt nori negri de îndoială.

Clipul de mai jos este o ilustrație frumoasă a ceea ce înseamnă dragostea și merită răspândit, având în vedere felul în care este batjocorită dragostea în zilele noastre.

safe_image

 
11 Comments

Posted by on February 22, 2015 in Familie, Love and marriage, Mă inspiră, Provocare

 

Tags: , , ,

C. S. Lewis despre “50 shades of grey”

Quotation-C-S-Lewis-good-love-long-sex-past-lies-friends-day-Meetville-Quotes-9276Iertați-mă pentru mica exagerare din titlu.De fapt este vorba despre ce a scris cu privire la astfel de propagandă vizibilă și în filmul acesta.  Poate că C.S. Lewis ar fi avut o părere chiar mai aspră dacă ar mai fi trăit până în zilele noastre. Ieri am fost supărat pe entuziasmul tinerilor, de la radio, cu privire la filmul ’50 shades of grey’. S-a ajuns prea departe! Eram revoltat pentru că se vorbește cu atâta plăcere despre un film pervers și mi-am zis ca tot am să scriu ceva. Dar mai întâi vă las un citat de la C. S. Lewis, din cartea “Creștinismul redus la esențe”.

Cred că tăcerea, în astfel de situații, este greșită. Chiar cred! Și mai cred că nici a spune “Lasă că scriu alții despre asta” nu drept, pentru că în cercul fiecăruia dintre noi avem nepoți, copii, tineri care țin la părerea noastră. Măcar de rușinea voastră să nu se uite la film.

“Oamenii moderni spun mereu: „Sexul nu este ceva de care să te ruşinezi”. Prin aceasta ei ne spun unul din două lucruri. Poate că ei vor să spună: „Nu este nimic ruşinos în faptul că rasa umană se reproduce într-un anumit mod, nici în faptul că aceasta îi dă plăcere”. Dacă se referă la aceasta, au dreptate.  Şi creştinii spun acelaşi lucru (…) Dacă cineva spune că sexul este rău în sine, Creştinismul îl contrazice imediat. Dar, desigur, când oamenii spun: „Sexul nu este ceva de care să te ruşinezi”, ei vor de fapt să spună că „starea în care a ajuns în prezent instinctul sexual nu este un lucru de care să ne fie ruşine”.

Dacă au în gând lucrul acesta, eu cred că ei greşesc. Cred că este cât se poate de ruşinos. Nu ai de ce să te ruşinezi dacă îţi place mâncarea: ar trebui să te ruşinezi dacă jumătate dintre oamenii din lume şi-ar face din mâncare principalul interes al vieţilor lor şi dacă şi-ar petrece timpul privind la fotografii cu mâncare şi scurgându-li-se ochii după mâncare. Eu nu spun că tu şi eu suntem răspunzători în mod individual pentru starea actuală. Strămoşii noştri ne-au transmis organisme care sunt deformate în această privinţă, iar noi suntem înconjuraţi tot mai mult de o propagandă în favoarea lipsei de castitate. Sunt oameni care vor să menţină instinctul nostru sexual aprins, pentru ca ei să facă bani pe seama noastră, deoarece, desigur, un om obsedat de un lucru este un om care opune foarte puţină rezistenţă. Dumnezeu cunoaşte situaţia noastră; El nu ne va judeca de parcă nu am fi avut de înfruntat nici o dificultate. Ceea ce contează este sinceritatea noastră şi perseverenţa voinţei noastre de a le depăşi.

Înainte de a fi vindecaţi noi trebuie să vrem să fim vindecaţi. Cei care vor cu adevărat să primească ajutor îl vor primi; dar pentru mulţi oameni moderni este greu chiar şi să dorească acest lucru. Este uşor să ne facem iluzia că vrem ceva când în realitate noi nu vrem lucrul acela. Un creştin faimos din vremuri trecute ne-a spus că în tinereţe se ruga fără încetare pentru castitate; dar peste mai mulţi ani, el şi-a dat seama că în timp ce buzele lui spuneau: „Doamne, te rog fă-mă curat”, inima lui adăuga în taină: „Dar, te rog, nu chiar acum”. Lucrul acesta se poate întâmpla şi cu rugăciunile pentru alte virtuţi; dar există trei motive pentru care este deosebit de dificil pentru noi să dorim castitate completă, necum să o realizăm.

În primul rând, firea noastră decăzută, diavolul care ne ispiteşte şi toată propaganda modernă în favoarea satisfacerii poftelor, se combină pentru a ne face să simţim că dorinţele cărora încercăm să ne împotrivim sunt atât de „naturale”, de „sănătoase” şi de rezonabile încât este aproape pervers şi anormal să ne împotrivim lor. Poze după poze, filme după filme, romane după romane, toate asociază ideea indulgenţei sexuale cu ideile desănătate, normalitate, tinereţe, francheţe şi bună dispoziţie. Ei bine, această asociere este o minciună. La fel ca toate minciunile de efect, ea este bazată pe un adevăr – adevărul, recunoscut anterior, că sexul în sine (separat de excesele şi obsesiile care s-au dezvoltat în jurul lui) este „normal” şi „sănătos” şi tot ce vreţi. Minciuna constă în sugestia că orice act sexual la care eşti tentat la un moment dat este sănătos şi normal. Aceasta, sau oricare altă concepţie este foarte diferită de cea creştină şi trebuie să fie absurdă. Cedarea la toate dorinţele noastre duce în mod evident la impotenţă, la boală, la gelozie, la minciuni, la tăinuiri şi la tot ce este opus sănătăţii şi bunei dispoziţii şi sincerităţii.

…. “

Sursa: cdeoradea, pg 37

 
6 Comments

Posted by on February 17, 2015 in Creştinism, Critică, Provocare

 

Tags: ,

 
%d bloggers like this: