Investeşte în copii

Îmi amintesc că eram mic. Doream să învăţ să cânt la un instument muzical, şi când îndrăzneam să mă apropii de orga lui tata sau chitara lui fratemiu .. mi se spunea fără milă:  “Nu ai voie!”.  Aveam doi fraţi mai mari, care se pricepeau destul de bine să cânte şi nu aveau încredere în mine la vremea aceea.

Mi-a povestit fratemiu mai mare de ce! Odată mă supărasem pe el, i-am luat chitara, am pus-o jos şi am început să merg pe ea. :)) Mă mir că mai am urechi! El spune că m-a bătut. Eu nu ţin minte evenimentul!

Bine, dar am crescut şi tot nu m-au lăsat. Acum nu am resentimente, i-am iertat de multă vreme, dar mă gândesc la suferinţa mea interioară. N-aveam nicio şansă să învăţ! Am încercat să cânt pe ascuns (să încerc să învăţ să cânt) şi eram foarte bine mustrat, dacă mă depistau. Aşa că m-am lăsat de vis..

Anii au trecut şi visul a reapărut. Din al doilea salariu mi-am cumpărat o chitară drăguţă, la care am învăţat să cânt şi încă o păstrez bine.. Partea amuzantă, în  relatarea mea, este că am cântat împreună cu soră-mea la o nuntă, recent, şi după aceea au venit mulţi la mine să mă felicite. “Cânţi excelent!”, “De cât timp cânţi?”, şi chiar unul din cântăreţii de la nuntă mi-a spus “Uite numărul meu. Aş vrea să colaborăm dacă se poate”.  Ei chiar credeau că am experienţă..Ha!

Bineînţeles, eu mă miram de complimente. Nu cânt atât de bine! Nu am ajuns să am nici măcar la 40% din talentul prietenului meu, Cezar!  Iar la pian, … abia ştiu să schiţez câte un cântecel.

Dar aş fi putut fi la alt nivel dacă primeam ajutor..

Ce am mai învăţat din experienţa cu nepoţii.

Ca să revin la tema prezentată în videoclip, îmi dau seama că şi eu încep să zic “Nu ai voie!” nepoţilor mei. Uneori nu am timp să mă joc cu ei, sau alteori sunt plictisit de joacă şi la fiecare nemulţumire le zic “Nu face aia! Nici pe cealaltă”.

În general le interzic să facă prostii , să nu cumva să strice ceva sau să se lovească. Dar, din obişnuinţă , încep să le interzic orice! Fără logică! Îmi amintesc că nici eu nu pricepeam nimic din treaba asta, când eram mic, şi ajungeam să nu mai am încredere în mine, să fiu prea cuminte ca să mai fac ceva ieşit din comun. Dar dacă interzici unui copil să fie curios, îi omori copilăria şi , poate , şi dezvoltarea ca om.

Este riscant să interzici toate lucrurile  unui copil! Este copil! Mai are voie să şi greşească… După ce mi-am dat seama de treaba asta, i-am ajutat să se joace mai eficient, călcând peste plictiseala sau lipsa mea de chef. Este mult mai frumos aşa!

Nu reuşesc mereu, dar mă lupt să îmi depăşesc stările! Şi ce satifacţie am după ce îl fac pe obraznicul de Teo să râdă în zeci de culori! Sau când o ajut pe Miriam (8 ani) să cânte cântecele preferate din “Frozen” – chiar plănuiesc să o fac cântăreaţă, dacă îmi ajută Dumnezeu!

Dacă ai vreun nepot, sau copil, prin preajmă, mergi şi copilăreşte cu el. Îi poţi îmbunătăţi joaca, viitorul, şi chiar poţi primi bucurie din bucuria lui.

Sunt sigur că şi tu ai problema mea. Uneori îi neglijezi! Deci, mergi şi joacă-te, investeşte în viitorul lui atât cât poţi tu mai bine!

Răzbună-te pe nereuşitele tale din copilărie, şi ajută-i pe copiii de lângă tine să reuşească

 

C.s. Lewis – To love is …

C. S. Lewis a scris multe cărţi interesant. Iată un citat care dă de gândit în privinţa dragostei:

There is no safe investment. To love at all is to be vulnerable. Love anything, and your heart will certainly be wrung and possibly be broken. If you want to make sure of keeping it intact, you must give your heart to no one, not even to an animal. Wrap it carefully round with hobbies and little luxuries; avoid all entanglements; lock it up safe in the casket or coffin of your selfishness. But in that casket — safe, dark, motionless, airless – it will change. It will not be broken; it will become unbreakable, impenetrable, irredeemable. The alternative to tragedy, or at least to the risk of tragedy, is damnation. The only place outside Heaven where you can be perfectly safe from all the dangers and perturbations of love is Hell.

“Cele patru iubiri” C.s. Lewis

– de pus pe lista de cumpărături.

 

Din copilaria nepotului meu..

Am un nepot ciudat!

În seara aceasta m-a supărat chiar tare cu obrăzniciile.

Pornisem maşina, ca să o mut mai în spatele curţii, şi când să accelerez mi-a sărit în faţa maşinii ca să alerge încolo şi încoace.. M-am supărat, şi am mers toată curtea după el ca să-l trag de urechi… Cred că trebuie să ştie că este greşit ceea ce face.

Apoi a început să distrugă liniştea prin casă, să umble la chitară, la pian, să deschidă dulapurile şi ce prindea în jur. Este tipic copilăresc, mai ales că a început să abereze mai apoi cu vorbirea. Are doar 4 ani! I se cuvine să greşească.

 

M-a cam supărat, dar am zis să-l ignor şi poate se cuminţeşte..

Dar, după un timp, m-a întrebat: “Mirel, ştii ce înseamnă “pur-sânge” ?”. Nu-mi venea să cred că ştie de cuvântul acesta, dar m-am prefăcut că nu ştiu şi i-am zis: “ce înseamnă?”. Mă întrebase cu scopul de a mă învăţa, şi am simţit asta.

După nişte aberaţii, profund puerile, în care a încercat să-mi mimeze cum dă un cal din picioare şi cum dă din cap, am răspuns foarte sec: “Aham..”

Şi ce învăţ de aici?

Aşa făceam şi eu când eram mic. După obrăznicii mari, şi vorbe absurde, după ce scoteam toată blândeţea din părinţii sau fraţii mei mai mari, încercam să port o discuţie profundă. Răspunsul pe care îl primeam în momentele acelea era tot un “Aham..”. Un gen de răspuns politicos, care arată dorinţa interlocutorului de a opri discuţia, de a dovedi inutilitatea. Până şi copiii înţeleg că este timpul să tacă:)

Şi ce mă bucur că a tăcut!

Dar cred că acelaşi lucru îl facem şi la maturitate. După o serie de comportamente deranjante, şi discuţii aberante, încercăm să purtăm o discuţie serioasă şi tocmai atunci suntem întâmpinaţi cu un “Aham..”. Cum să ai aşteptări să ţi se acorde atenţie, atunci când nu meriţi atenţie?

În plus, mai este şi imaturitatea, sau mândria puerilă pe care o avem când încercăm să învăţăm pe un om cu experienţă despre  lucruri pe care deja le ştie. O mândrie care nu duce la nimic bun.

Mi-am amintit în seara aceasta să am grijă cu vorbele, să fiu mai matur.

 

Discurs despre vorbirea în public

Julian Treasure: How to speak so that people want to listen

Găsesc acest discurs foarte potrivit pentru cei care sunt nevoiţi să vorbească mult în public, fie la locul de muncă, fie la facultate, şcoală sau în mijlocul prietenilor. Chiar şi ultima parte, privitoare la respiraţie, tonul vocii şi rapiditatea vorbirii chiar este interesantă..

Julian aminteşte nişte greşeli bine-cunoscute de toţi, în ceea ce priveşte vorbirea în public. Apoi sugerează patru atribute pe care ar trebui să le practicăm cu toţii..

Enjoy!:)

 

Restore the love

Foarte interesante versurile. Într-o lume prea grăbită, şi dragostea a început să semene cu un meniu de la McDonald’s. Dragostea fast-food arată bine, îţi face poftă, e bună la gust, dar nu ţine de foame şi nu face bine la sănătate.

Nu mai este loc pentru dragostea adevărată, pentru că există multe alte lucruri ‘mai importante’. Există facultatea, există carieră, există distracţia şi libertatea de a face ce vrei, alte plăceri, etc.

Exista un cântec vechi “Dar unde dragoste nu e, nimic nu e”; desigur deviza zilelor noastre este inversată: “dar unde facultate nu e, nimic  nu e!”, “dar unde bani nu e* nimic nu e”, “unde apartament nu e, dragoste nu e”. Dragostea devine secundară. Desigur, unii profită de dragoste, fără să pornească vreun angajament, dar eu nu numesc asta dragoste!:)

 

Dragostea adevărată înseamnă angajament – commitment , cum zice cântecul – şi angajamentul acesta ne schimbă priorităţile. De ce am ajuns să ne purtăm ca şi cum dragostea ar fi ultima pe listă?

Două discuţii recente

–          Vorbeam cu o prietenă, care urmează să intre la facultate. Spunea că ea vrea mai întâi să termine facultatea şi apoi să îşi facă prieten, abia apoi să se căsătorească. Şi dacă găseşti o persoană foarte deosebită în anul 1, ce faci? Deci dragostea se programează?

–          Vorbeam cu o bătrână, la care am observat lipsa de afecţiune faţă de soţ. Mi-am luat curaj şi i-am spus că nu văd bine relaţia lor. Mi-a spus: “cum sâ-l iau de mână şi să-l îmbrăţişez? Acum 20 de ani, când fusese plecat într-o delegaţie, mi s-a făcut dor de el. A venit acasă, i-am sărit în braţe să-l sărut, şi m-a respins. De-atunci nici că nu l-am mai luat în braţe, nici sărutat..” – Da, este absurd ştiu, şi eu am rămas mirat de modul de răzbunare!

Mie îmi sunt clare lucrurile. Dragostea nu este numai sentiment. Dacă ar fi aşa, n-ar mai avea loc tribunalele de divorţuri. Este sentiment+angajament+ altele. Dar cine poate să impună standardul dragostei?

Cine are autoritatea aceasta să decidă ce înseamnă dragostea? Unii zic că e bine şi parteneriatul – care durează până dispare dragostea “apoi n-are rost să ne chinuim unul pe altul” –, alţii susţin concubinajul, alţii poligamia, alţii homosexualitatea, sau alte nebunii.

Fiecare are dreptate, nu-i aşa? Şi-aşa “totul este relativ!”…

Greşit! Gândirea unora este relativă.Nu este posibil să aibă toţi dreptate, când susţin lucruri diferite. Dragostea este aceiaşi dintotdeauna, are aceleaşi legi, acelaşi mod de funcţionare. Cine respectă “regulile” o duce bine, cine nu le respectă suferă.

Ca să cunoaştem ce este dragostea, trebuie să ne întoarcem la rădăcinile ei. Cine a inventat-o?  Dumnezeu! Atunci, Dumnezeu poate să o repare!

                                                        Versuri

Nobody’s growing old together, we’ve made it easy just to quit
Love has become a negative percentage, why do we bother to commit
We’ve got a long list of excuses, ways we try to justify
Well, I propose to you the truth is, marriage does not have to die

[Chorus:]
I know you’re feeling like it’s falling apart and it can’t go on anymore
But God is a God who knows how to heal so just give it up to the Lord
And He will restore

He said with this ring I promise, and with I do she said forever
But right now if they’re being honest they don’t know if they’ll stay together
Let’s fast forward to the future after struggling on their own
They finally figured out they needed Jesus in the middle
Now I’m watching God rebuild their home

[Chorus]

The enemy tries to come and divide
Trying to get us to give up the fight
But darkness will always lose out to light
‘Cause we’ve got the power of Christ on our side

I see you growing old together
I pray I find a love like yours

So if you’re feeling like it’s falling apart and it can’t go on anymore
God is a God who knows how to heal so just give it up to the Lord
And He will restore

Like it was before
You may have strayed off course
But He will restore

 

Acasă înseamnă siguranţă şi iubire

Lecţie de la nepot.

Am petrecut ceva mai mult timp cu unul dintre  nepoţei. L-am reţinut aproape două săptămâni la noi acasă, fără părinţii lui, şi a fost o vacanţă destul de interesantă pentru el.

Are un spirit liber, fără prea multe temeri şi reţineri, măcar că este unul dintre cei mai cuminţi copii pe care îi cunosc.  Vorbeşte de unul singur la telefon şi adoarme fără să stea cineva cu el, să-i ţină companie. Ieri vorbea cu mama lui foarte detaşat la telefon, culcat pe spate, cu telefonul meu pe ureche. Propriile cuvinte, propriile întrebări şi răspunsuri în discuţia cu părinţii lui – la vârsta de doi ani consider că este un copil foarte educat.

Nu are atât de mult dor faţă de părinţi, sau … poate ştie prea bine să îşi controleze sentimentele pentru că nu are părinţi neiubitori, deloc:).. Doar că se simte iubit şi aici.

L-am iubit şi eu precum îl iubea şi tatăl lui, si tare îi mai plăcea. Sentimentul acela, pe care îl capeţi când vine la tine să se joace, apoi fuge şi aşteaptă să-l urmezi, este greu de descris. Şi rânjetul acela pur, izvorât din nevoia de a fi iubit şi din încrederea că aş fi capabil să-l iubesc mă facea să devin cu adevărat capabil de iubire – indiferent de cheful, sau disponibilitatea mea.

Cred că  la fel suntem şi noi, indiferent de vârstă. Ne simţim ACASA acolo unde suntem iubiţi, apreciaţi şi în siguranţă.

Ce căutăm?

Siguranţă şi iubire – iată, pe scurt, ceea ce caută majoritatea oamenilor. Acestea se găsesc în cercul familiei, dar nu poţi să rămâi veşnic cu părinţii. Aşadar pornim, fiecare dintre noi , în căutarea partenerului de viaţă care să ne ofere acestea. Dar nici graba nu este o soluţie, pentru că mulţi ajung să aibă parte de iubire – în special trupească – şi să nu aibă parte de siguranţă; apoi apar certuri, gelozii, despărţiri, divorţuri…

Şi eu caut iubire şi siguranţă, caut la fel de sincer precum nepoţelul meu. Doar că îmi dau seama că nu voi le găsi niciodată, pe acestea două, mereu constante, mereu, perfecte în relaţia cu vreun om. Nici părinţii, nici viitoarea soţie, nici prietenii nu-mi pot oferi acestea două în mod necondiţionat.

Mi-am dat seama că cea mai mare siguranţă şi cel mai profund sentiment de iubire, pe care le am, sunt atunci când îngenunchez şi mă rog lui Dumnezeu. Ştiu că El mă iubeşte necondiţionat şi niciodată nu îmi vrea răul. Tocmai de aceea, sentimentul de “Acasă” îl am oriunde mă pot ruga şi pot simţi prezenţa Lui.

Provocarea mea este să cauţi să fii genul de om care oferă iubire şi siguranţă, dar să nu uiţi că numai la Dumnezeu vei găsi acea siguranţă şi iubire perfectă.

Take me back to You
The place that I once knew as a little child
Constantly the eyes of God watched over me

Read more: Jaci Velasquez – I Will Rest In You Lyrics | MetroLyrics