Frumusețea falsă pe care o învață copiii.

Unnatural Beauty – The Body Shop Commercial

“Praise me for qualities that matters like honesty, courage and compassion. They make me so much more than beautiful”

Un scurtmetraj foarte deștept. Totuși cum poți să convingi o fetiță ce este decența când majoritatea colegelor de școală văd altfel lucrurile? Sau să știe că este frumoasă, dar să nu se gândească toată ziua la asta? Cum înveți pe copil să nu fie self-centered? (adică egoist – pentru că pănă la urmă calitățile bune le au cei altruiști)

Nu-i așa că părinții au atâta de lucrat la caracterul copiilor, printre alte responsabilități? Eu o numesc educație, alții o numesc spălare de creier. Știi? că dacă ești puțin prea decentă în vestimentație, nu mergi prin cluburi (să apari în graficul tuturor băieților dornici să agațe) și nu cazi în brațele fiecărui băiat mai popular, au impresia că ești de modă veche sau “fata lui mama”, că adică ți-au spălat părinții creierul. Neaah, spălarea pe creier adevărată se găsește în lumea virtuală. Problema este că aceștia mici nu știu să facă distincția dintre bine și rău din prima și încep să creadă aberațiile fără să știe. Devin snobi, și devoltă snobismul odată cu vârsta.

Cei mai mari, fiecare dintre noi “ne spălăm creierul” prin lumea virtuală, dar noi alegem dacă să fie ape curate sau bălți, mlaștini, etc.

 Ascultam o știre, la servici, despre o tânără din Anglia care a încercat să depășească limitele frumuseții și a luat pastile de slăbit. Nu părea să fie necesar – uite știrea: huffingtonpost. A luat 8, că poate slăbea mai repede, săraca… și a murit. O tragedie nenorocită, și vinovații care le laudă și preamăresc trupuri goale și slabe la orice reclamă nu sunt trași la răspundere.

Nu înțeleg isteria cu pastile pentru orice, pastilă pentru memorie mai bună, pastilă pentru ochi, pentru nas, pentru dinți, pastilă pentru stres și acum pastile pentru slăbit? De ce să nu facem ceva alergare? Este mult mai sănătos, și dacă se creează dependență nu moare nimeni de la alergat – atât timp cât mai ia și o pauză. Apar schimbări, dar schimbările nu vin la leneși!

Mă apuc mereu să scriu când aud știri precum aceasta. Trăim într-o lume în care ne educăm unii pe alții diverse lucruri. Zilnic, cum ieșim din casă, cum rostim vreo vorbă sau postăm o frază, cineva poate să ne copieze. Chiar ce postăm pe facebook, acele videoclipuri mișto, poze cu noi sau poate cu alții, acelea pot stârni gelozie și frustrare pentru alții.

Deci, să nu uităm de ochișorii micuți care…  ne urmăresc!

 

Shane Koyczan: „Până-n ziua de azi”… pentru frumoșii luați în derâdere.

http://www.ted.com/talks/shane_koyczan_to_this_day_for_the_bullied_and_beautiful.html%20

Alege şi traducerea din colţul din dreapta jos.

Shane Koyczan este un poet şi vorbitor  foarte priceput. Una dintre reuşitele sale este “To this Day”, discurs în care detaliează despre suferinţa pe care o resimte oricine a crescut crezându-se un ciudat sau singuratic.

Am aici discursul lui complet, tradus! Clipul de la urmă este aceiași poveste, scurtată, însoţită de imagini vizuale explicative:)

Un mic citat care s-ar potrivi aici:

 “Faţă de cum ar trebui să fim suntem numai pe jumătate treji, folosim doar o mică parte din resursele noastre fizice şi mentale. În linii mari, individul uman nu se apropie nici pe departe de limitele sale. Posedă anumite capacităţi pe care , de obicei, nu se pricepe să le folosească” –  William James

Îmi place că acest Shane, a avut curaj să treacă peste trecutul său, fără speranţă şi să fie unul dintre cei care chiar au voce să încurajeze copiii depresivi. Dar nu numai. Sunt destui adulţi care târăsc o întreagă viaţă de neîmpliniri şi nu reuşesc să treacă mai departe.

Frumuseţe au toţi, talente au toţi, dar poate unii sunt timizi. Calităţi au toţi în anumită masură, dar acestea pot creşte dacă sunt încurajate.

“Capacităţile se ofilesc sub o ploaie de critici; încurajarea le face să reînvie” D.Carnegie

Aşa am pornit şi eu în viaţă, plin de timiditate. Mereu ultimul. Mereu ascuns. Aveam nevoie de apreciere şi puţini au ştiut asta.. Acum, mă străduiesc să schimb soarta altora care pornesc pe acelaşi drum ca şi mine.

Cred că sunt mulţi care au nevoie. Cred că tu poţi să-i ajuţi! Succes:)

 

Beautiful – chiar dacă alţii …

Este vorba despre Diana Borcea, o tânără de 26 de ani, care suferă de nanism. Este o boală ce opreşte creşterea şi nu este nimic de râs în asta. Am cunoscut persoane de felul acesta prin liceu şi am observat cât de greu le este să supravieţuiască (psihic) într-un mediu de oameni miştocari, mereu puşi pe glume şi răutăcioşi. Am observat cum se simt când trec pe holurile unui liceu, când toată lumea întoarce “capul după ei, sau pun mâna (aproape discret) la gură şi şoptesc o “glumă bună”. Nu au prieteni mulţi, sunt evitaţi în multe rânduri şi daţi deoparte din priviri.

Iată ce spune Diana: ”Eu sufăr de o boală rară, nanism. Îmi e foarte greu în viața de zi cu zi. Mi-e greu să ies din casă și să îmi îndeplinesc îndatoririle. Foarte mulți oameni sunt răi, mă bârfesc și vorbesc urât. Atunci plâng pe umărul unui prieten și continui lupta. Am venit la Românii au talent pentru a cânta pentru mine și familia mea”

Nu ştiu unde aş putea găsi toata înregistrarea, dar vă spun sincer că m-am scârbit de atitudinea juriului de la început, de atitudinea lui Smiley şi celalalt, când tânăra de 26 de ani şi-a exprimat dorinţa de a cânta. Foarte urât din partea lor să primească pe cineva în felul acesta batjocoritor, mai ales când juriul dă tonul la toata audienţa din spatele lor. Priviţi atitudinea lor de la începutul cântecului. Josnica!! Când râzi de altul în felul acesta, te faci mai josnic, nicidecum mai bun! Atitudinea ta cum ar fi fost? Dar a mea?

Secunda 8’ – când toţi râdeau şi .. apoi îşi dau seama că trebuie să se oprească!

Ahh, “ferice de omul care .. nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!”. Şi ce dacă este mai mică? Este mult mai mare decât cei batjocoritori! Frumuseţea stă în suflet şi apoi dă pe dinafară.

Uite că s-a potrivit foarte bine cântecul pentru o persoană atât de diferită precum aceasta tânără! “I am beautiful, no matter what they say!”

Provocarea mea este să nu fiţi dintre aceia din secunda 8’ , ci să fiţi genul de oameni care oferă omului o şansă, care oferă prietenia unor persoane ca Diana. Să fim noi “umărul unui prieten” pe care poate plânge câte-o asemenea persoană şi apoi să-i dăm curaj să continue lupta!

Succes!