We don’t charge for humanity!

Am uitat că Facebookul îl voi închide cândva, și trebuie să postez pe blog când mai găsesc câte-un clip care mă inspiră.

Am mai găsit de curând încă o idee frumoasă despre cum ar trebui să funcționeze lumea, ca să fie mai bine. Nu este o idee nouă, dar este una destul de bună.

“Nu taxăm pentru bunătate” :). 

 

Un an cu schimbări bune!

Bună din nou!

Nu am mai scris de două luni pe blog, deși au fost momente când aș fi simțit nevoia de a face asta. S-au acumulat, deci, multe gânduri de scris.

Mi-am pornit ziua ascultând mesajul din clipul de mai jos, apoi am fugit repede la serviciu. Dar sunt atâtea de spus…

Pentru unii prieteni, anul 2015 a fost unul în care au pierdut pe cineva drag. Chiar și în familia mea eram pe punctul de a pierde pe cineva drag. Plus atâtea internări la spital… O soră de-a mea a petrecut chiar noaptea de revelion în spital cu fiul ei cel mic – asta , în cazul în care zici că nu ai avut revelion frumos!

Și pentru mine au fost întristări sau momente de singurătate în 2015, momente de renunțare, îngrijorare, dar și momente de retrezire și mult curaj. Spre finalul anului chiar am avut parte de bucurii de neimaginat. Anul acesta am descoperit o ramură a fericirii pe care nu am cunoscut-o niciodată. Am să vă vorbesc în alte pagini și despre aceasta.

Și chiar de am depășit momente dificile și chiar de am găsit răspunsuri la întrebări existențiale, fiecare dintre noi vom da nas în nas cu provocări noi. În urma acestora vom deveni din ce în ce mai diferiți. Spre rău, .. spre bine! Aceasta depinde de mine și de tine. Dacă vrei un an bun, aceasta depinde de momentul de acum! (așa cum zice și nenea din clipul de mai sus)

Greutăți vor fi multe și în 2016. Deja îmi imaginez! Important este să nu te împotmolești în îngrijorare și depresie. Ar fi frumos tare să trăim printre oameni care nu sunt atât de stresați, oameni materialiști, printre oameni care nu înnegresc zilele tuturor din jur atunci când au o problemă sau oameni care stau să bârfească, să jignească și să se plângă toată ziua.  Ar fi frumos să trăim pe lângă oameni care se schimbă mereu în bine, chiar și în urma greutăților. – mai ales să fii unul dintre ei!

Am să închei cu un proverb creștinesc:

“Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” Proverbe 24:16

De ce se ridică? Cine îl ridică? Cred că răspunsul se găsește și în clipul de mai sus.

Vă încurajez la schimbări cât mai multe, cât mai bune!

La mulți ani!

 

Cum sa ne bucuram de locul de munca? Vladimir Pustan

În caz că nu reușiți să mergeți la biserică, iată o predică potrivită pentru astăzi – și mai ales pentru ziua de Luni.

O predică despre muncă, despre atitudinea de hărnicie care este caracteristică unui creștin. De menționat că legătura dintre termenii “creștin” și  “leneș” ar trebui să fie o antonimică. De fapt ideea de lenevie este revoltătoare și condamnată de Hristos, Domnul. (exemplu:  Pilda talanților în Matei 25: 14-30). Deci nu trebuie să ne lăudăm așa repede că suntem creștini, pentru că și creștinul trebuie să dovedească asta ( și nu prin mersul la biserică).

Acelora care nu sunt obișnuiți cu mersul la biserică, vă recomand să ascultați primele 10 minute măcar. 🙂

P.s: Mie îmi pare rău că deocamdată nu lucrez.

Pilda talanţilor

14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25 mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28 Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29 Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

 

Investește în copii și vei deveni mai prețios și tu.

Acum patru zile scriam treaba asta:

În legătură cu absența mea. Am scris prea puțin în ultimele două luni. Din Iunie sunt plecat la munte într-o tabără pentru copii și tineri. Am multe experiențe acumulate pe care le voi povesti pe parcurs, când voi avea timp berechet. N-ar fi chiar potrivit să tastez în timp ce pierd momentele frumoase cu copiii sau tinerii de aici.

Aveam dreptate! Acum e Duminică, au plecat taberiștii și mai am doar o săptămână de stat pe aici. Poate cel mai mult m-a impresionat să cunosc o familie de nouă copii, toți sub vârsta de 15 ani. Au venit împreună cu alți doi verișori. Pe unii dintre ei îi știam, dar săptămâna aceasta au venit cu toții și .. te aștepți ca nouă + doi copii să distrugă tot, să facă gălăgie, mizerie.. Nimic mai fals! O așa bună educație cum le-a fost oferită mi-a dat curaj mult cu privire la o posibilă familie numeroasă!

Am avut o săptămână aglomerată și, în timpul pe care trebuia să îl dorm, am încercat să mai stau cu ei. Am sărit pe trambulină cu fetele, am jucat baschet cu băieții, am tras cu arcul și i-am dus la călărie pe toți, ba chiar au vrut să călărească și pe umerii mei.  A fost distractiv și am simțit că am din nou treisprezece ani, mai ales când m-au tăvălit pe jos cu toții ca să mă gâdile! 😀

Tocmai ce au plecat și parcă nu mai voiau să se dezlipească de mine și de celelalte voluntare. Atât de mult face pentru un copil să-l tratezi ca pe un prieten, să fii jucăuș cu el și să îl respecți. Ahh, până și animalele se simt bine când primesc respect, încămite niște ființe umane. Cred că valoarea mea, a ta crește, într-adevăr când ajungi să socotești pe celălalt mai valoros decât tine și începi să investești timpul tău, dragostea ta, pentru binele lui. Cred asta cu atât mai mult cu cât citeam despre aceasta în Biblie, chiar săptămâna aceasta, în Filipeni capitolul 2:

“3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”

Nu zic că este ușor, dar cred că aici este una dintre esențele tari ale credinței creștine, și se aplică mai ales în familie! Maaaai ales acolo!

Pentru astfel de copii, este nevoie de un tată deosebit!

Am scris prea mult. Iertați. Vă fac cadou un video, mai jos. Dar înainte de asta mai vreau să scriu două vorbe despre tatăl celor nouă copii. Am vorbit cu el și mi-a spus că lucrează în industria financiară, câștiga foarte bine, dar ajuns să aleagă un job mai slab plătit – tot în finanțe – pentru a avea mai mult timp cu copiii, chiar dacă au fost luni de zile în care a supraviețuit cu 2000 de lei – în București. L-am admirat și mi-a răspuns cu smerenie că nu e tocmai meritul lui, ci o binecuvântare de la Dumnezeu. Are cinci băieți, patru dintre ei dați la baschet de mici, iar tatăl lor a fost nelipsit de la deplasările lor prin alte orașe sau țări (Cezar, dacă citești … ) Nu pot să vă explic ce m-au alergat pe terenul de baschet și ce coșuri spectaculoase dădeau. Tatăl băieților a venit spre sfârșitul săptămânii în tabără și am apucat să văd cum juca baschet împreună cu odraselele lui, cu pase reușite și fără rateuri multe.

Cred că un tată trebuie să fie foarte prezent în familia lui și, da, foarte jucăuș. L-am admirat și vreau să pun la inimă un astfel de comportament. Apropo, uite un exemplu frumos și în montajul video de mai jos! O duminică plină de inspirație! 🙂

 

Patru bărbați au fost decorați ca eroi naționali în Franța. De ce?

Am citit despre ei și m-au impresionat. Ca să fii erou trebuie să fii obișnuit să ieși din propriul tău confort și uite că prea puțini sunt încurajați să facă asta. Pentru că scopul blogului meu este spre o gândire mai bună, mai curată, sper să vă motivez să citiți mai multe despre acești indivizi. Cum altfel ai putea să ai o inimă curajoasă, dacă nu te inspiri în permanență?

“În vremuri de criză, lecția noastră ar fi să facem ceva, .. nu doar să stăm și să privim”. Așa a sesizat Anthony Sadler, unul dintre bărbații care au împiedicat carnagiul care putea să aibă loc în trenul din Franța. Asta s-a întâmplat Vinerea trecută, în timp ce majoritatea dintre noi nici măcar nu au observat.  Recunosc, eu am cam trecut  cu vederea, până am văzut că au primit cele mai valoroase medalii de onoare din Franța pentru fapta lor, apoi m-am decis să citesc articole despre ei. Unele știri merită citite, pe bune!

Hai să spun ce se întâmpla dacă cei trei prieteni: Anthony, Spencer Stone, Alek Skarlatos și un om de afaceri englez – Chris Norman, nu ar fi intervenit. Ar fi putut să posteze pe peretele lui Facebook: “Feeling sad. Am fost luați ostatici de către un terorist înarmat”, sau poate ar fi scăpat cu viață și s-ar fi plâns de lipsa de securitate din trenuri.  Iar noi ..am fi fost cu toții șocați de teribilismul teroriștilor, de lipsa de milă, de zecile de morți.

Unii nu prea sunt de acord cu intervențiile acestea periculoase. “Eu nu m-aș băga!” – ar zice mulți, dar .. dacă ar fi fost mama ta în trenul acela? Nu ți-ar fi plăcut să știi că alții salvează situația înainte ca ea să pățească ceva?

“Iată de ce această reacție de moment a bărbaților din trenul din Franța este atât de curajoasă și merită celebrată. Au năpustit asupra bărbatului bine înarmat și l-au învins. Christ Norman povestea că se afla în picioare când a observat un bărbat care ținea în mână o pușcă – mitralieră, iar “primul lui instinct a fost să stea jos și să se ascundă”. Dar nu a făcut asta. A decis să încerce să doboare pe terorist.

Spencer Stone dormea înainte să audă pe prietenul său Alek spunând “Să mergem!”. A fugit către Ayoud El-khazzan ca să-l atace și a luptat cu el pe podea, dar El-Khazzani a continuat să scoată alte arme, printre care un pistol de mână și un cutter. Stone – al cărui deget i-a fost la momentul acela tăiat aproape în întregime – a mers să ajute un alt bărbat care încercase să oprească pe atacator și fusese împușcat în gât. A încercat să-i oprească sângerarea cu tricoul său “dar mi-am dat seama că nu aveam cum să reușesc, așa că mi-am înfipt două degete în gaura din gât, am găsit ceea ce credeam că este artera, am apăsat pe ea și sângerarea s-a oprit. Așa că mi-am spus: “Mulțumesc lui Dumnezeu!” și am ținut apăsat până au venit paramedicii”. Sursa: theguardian.com

Mulțumesc și eu lui Dumnezeu că mai există oameni care pun pe alții mai presus de ei. Să învățăm deci! 🙂

 

Să fii un tată bun

Duminică, se pare că, a fost ziua tatălui în Statele Unite ale Americii, în Anglia și alte țări europene. Să fii tată poate fi una dintre cele mai mari binecuvântări ale vieții pe care,  desigur, majoritatea tinerilor respectabili o caută. Să fii și un tată bun este deja un vis.

Clipul de mai jos este emoționant, tocmai pentru că surprinde realitatea în care ne aflăm în prezent.

Am mai văzut exemplu de tată singur, devotat familiei în cazul Monicăi Pirlici și am fost și atunci impresionat.  Oare nu cumva ar trebui să ne înconjurăm de oameni care reprezintă un model bun pentru societate, să citim, să vizionăm filme despre astfel de părinți ca sursă de inspirație? Dar cu tendința aceasta modernistă de a exalta vedete fără pic de caracter ce fel de comportament vor avea părinții viitoarei generații?

Eu nu pot decât să fiu recunoscător lui Dumnezeu pentru că am avut doi părinți devotați familiei care au crescut nouă copii cu multă grijă și afecțiune. Acum suntem toți independenți dpdvd financiar, gata să ne susținem unii pe alții.  Am învățat multe în tot acest timp, și încă învăț privind în jur, despre cum pot deveni un viitor tată bun. Învăț repede din greșelile tatălui meu, pentru că nu am avut un tată perfect și nici acum nu este, dar măcar de-aș putea copia unele dintre calitățile lui..

Ba, poate chiar am dreptul să întreb: Există așa ceva ca .. un tată perfect? Nu am întâlnit până acum. Dar am întâlnit bărbați care se străduiesc să fie! Asta îmi place, străduința aceasta încununată deseori cu succese temporare.

Am observat că un tată bun nu trebuie să mintă pe copil că totul este bine. Poate, mai degrabă, trebuie să se străduiască să-i fie copilului cât mai bine chiar dacă situația este dificilă. Copiii nu sunt atât de bleguți pe cât ne imaginăm și pot să observe unele situații dificile. Să fii lângă ei, să știe că ești gata să le sari în ajutor, cred că este ceea ce au nevoie.

Recomand cu ocazia aceasta și filmul “La vita è bella”, un film care exprimă foarte bine efortul părintelui de a însenina viața copilului său deși trăiau în condiții deloc optime unei familii.