RSS

Cum ne trece plictiseala…?

29 May

Ok, guys, poate erați curioși ce mai zic. (exagerez, vă dați seama:D).

Sleeping young businessmanAveam plănuit încă de Luni să fac o vizită la un prieten cu paralizie. Dar dacă tot merg, încerc să-l încurajez, să-l fac să râdă; nu pot să merg cu o stare de spirit molatică.  În seara asta eram chiar plictisit – unele zile vin cu mai mult entuziasm, altele nu -și mi-era teamă ca va avansa în rău starea, așa că am ieșit repede din casă.

Știi ce descopăr tot mai mult? Majoritatea trecem prin astfel de stări, atunci când stăm prea mult timp singuri. Iar eu prefer să stau singur doar după ce mi-am luat porția de socializare. Când ești cu cine trebuie lângă tine te molipsești și cu stările acestora de bine.

În drum spre Alex am trecut prin piață. Acum eu nu știu cum este în piață la voi în oraș, dar la noi la Focșani este mereu aglomerat, încă se mai aud vechile manele care au corodat urechile românilor. Spre surprinderea mea, puteam auzi într-un colț de piață o muzică foarte plăcută, pe notele muzicale de altă dată. N-am recunoscut cântărețul, însă avea o armonie asemenea celei cântate de Louis Amstrong : What a wonderful world. https://www.youtube.com/watch?v=m5TwT69i1lU

În cadrul acesta am zărit un cățelușDog-Puppy-Retriever adormit pe treptele unei scări, iar expresia feței mele s-a mai înseninat. Este o strategie foarte bună de atrage clienți, parcă m-aș fi uitat intenționat la produsele de pe raft, numai că eram în întârziere la prietenul meu. Spusesem că ajung într-o oră.

Mai departe m-am întâlnit cu o colegă de servici de prin anul 2010 și am felicitat-o pentru pregătirile de nuntă. Slăbise foarte mult și a trebuit să-i spun asta. Știu că viitoarele mirese se bucură să mai audă astfel de păreri 🙂

boxing ceartaEram tocmai gata să intru pe strada la care locuiește prietenul meu și am zărit doi băieți care începuseră o bătaie. Colegii lor nu reacționau să-i despartă. Unul căzuse în tufișurile de pe marginea trotuarului, apoi s-a ridicat și a început să dea cu pumnii și cu picioarele. Am intervenit imediat, poate pentru că erau doar adolescenți de paisprezece ani, m-am așezat între ei ținându-i de umeri și le-am zis: Ce faceți măi băieți? Gata, potoliți-vă. A fost bună intervenția, s-au oprit privind nedumeriți spre mine, și au mers mai departe. Am mers și eu între ei, fără să-mi dau seama de asta, sperând să le scadă febra bătăii. M-am simțit bine că pot interveni și abia apoi mi-am dat seama că altă dată văzusem doi copii în aceiasi situație și n-am intervenit. Ar fi trebuit ..

Am ajuns la Alex, am râs împreuna cu el despre peripețiile din drum. Este foarte înțelept și știe să facă glume decente, știe să zâmbească deși soarta lui este mai tristă decât a majorității. Am vorbit în 3 ore despre tot felul de lucruri. Chiar mă gândeam să fac o rubrică la blog pe tema discuțiilor mele cu Alex.

Cum mi-a trecut plictiseala?

leaning on the wallI-am spus și lui Alex că aș fi vrut să îl vizitez cu 3-4 zile în urmă dar nu mă simțeam în stare să fiu o încurajare, eram cam plictisit de viață … și mi-a spus ceva interesant. Cum stăteam eu într-un picior, cu celălalt rezemându-mă de pat, mi-a spus: “Tu cum poți să stai așa?”. Am tăcut, pentru că nu mi-am dat seama din prima ce vrea să spună. Apoi mi-a explicat: “De multe ori îi cert pe cei care spun că sunt plictisiți. Pentru mine ar fi o minune să stau de unul singur în picioare.”. 

Știi momentul acela când încerci să te scuzi dar ești în sah mat?  Ei, cam așa m-a prins el. Și i-am recunoscut  vina. Mi-a spus să mă bucur mai mult de viață, de binecuvântările pe care le am în viață, să fiu mulțumitor – chestii pe care le primești altfel de la cineva paralizat. Și, fii atent, îmi spune că Uneori sunt și eu trist (uneori ??? ) dar îmi amintesc că alții nici măcar nu mai au picioare, sau nu au ce mânca“. 

Da, deci .. mi-a murit plictiseala instant. Dacă ești plictisit vreodată, este numai vina ta! Ești un plictisitor! Un om plin de recunoștință nu are cum să fie plictisit! 

Mi-am scris lecția! Altcineva?! Cineva plictisit?

Advertisements
 
9 Comments

Posted by on May 29, 2015 in Cugetare, Recunoştinţă

 

Tags: , , , , , ,

9 responses to “Cum ne trece plictiseala…?

  1. Laurentia Adelina

    May 29, 2015 at 1:50 pm

    Daa 🙂

     
    • Mihai

      May 29, 2015 at 8:44 pm

      Bine ai venit, Adelina. Sper să-ți treacă plictiseala imediat ! 🙂

       
  2. April

    May 29, 2015 at 7:16 pm

    Și eu sufăr destul de frecvent de plictiseală… probabil ar trebui să-mi fac rost de astfel de prieteni pe care să-i vizitez. 🙂

     
    • Mihai

      May 29, 2015 at 8:41 pm

      Am vrut să scriu și asta la final de postare, dar mă gândeam că și-așa nu se vor îngrămădi mulți să citească 🙂

      Cine n-are prieteni de felul acesta, să-și facă! 🙂

       
  3. madmoisellesarcastique

    May 31, 2015 at 1:34 pm

    Cu toate ca am un program destul de incarcat, uneori ma simt plictisita..Dar ai dreptate, e doar vina mea! 🙂

     
    • Mihai

      May 31, 2015 at 7:53 pm

      Cândva am avut un job care avea printre responsabilități plictiseala. Pur și simplu .. trebuia sa fiu plictisit. Atunci am descoperit ce folositoare sunt cărțile! 🙂
      De atunci fug de astfel de joburi.

       
  4. taxa auto

    June 2, 2015 at 7:13 am

    un subiect care iti da de gandit, felicitari oricum autorului

     
    • Mihai

      June 2, 2015 at 7:07 pm

      Mă bucur că provocarea a fost acceptată. Cu cât avem mai mult de gândit, cu atât avem mai multe șanse să ne schimbăm. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! 🙂

      Mulțumesc pentru vizită!

       

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: