RSS

Din copilaria nepotului meu..

28 Jun

Am un nepot ciudat!

În seara aceasta m-a supărat chiar tare cu obrăzniciile.

naughty childrenPornisem maşina, ca să o mut mai în spatele curţii, şi când să accelerez mi-a sărit în faţa maşinii ca să alerge încolo şi încoace.. M-am supărat, şi am mers toată curtea după el ca să-l trag de urechi… Cred că trebuie să ştie că este greşit ceea ce face.

Apoi a început să distrugă liniştea prin casă, să umble la chitară, la pian, să deschidă dulapurile şi ce prindea în jur. Este tipic copilăresc, mai ales că a început să abereze mai apoi cu vorbirea. Are doar 4 ani! I se cuvine să greşească.

 

M-a cam supărat, dar am zis să-l ignor şi poate se cuminţeşte..

Dar, după un timp, m-a întrebat: “Mirel, ştii ce înseamnă “pur-sânge” ?”. Nu-mi venea să cred că ştie de cuvântul acesta, dar m-am prefăcut că nu ştiu şi i-am zis: “ce înseamnă?”. Mă întrebase cu scopul de a mă învăţa, şi am simţit asta.

După nişte aberaţii, profund puerile, în care a încercat să-mi mimeze cum dă un cal din picioare şi cum dă din cap, am răspuns foarte sec: “Aham..”

Şi ce învăţ de aici?

Aşa făceam şi eu când eram mic. După obrăznicii mari, şi vorbe absurde, după ce scoteam toată blândeţea din părinţii sau fraţii mei mai mari, încercam să port o discuţie profundă. Răspunsul pe care îl primeam în momentele acelea era tot un “Aham..”. Un gen de răspuns politicos, care arată dorinţa interlocutorului de a opri discuţia, de a dovedi inutilitatea. Până şi copiii înţeleg că este timpul să tacă:)

Şi ce mă bucur că a tăcut!

Dar cred că acelaşi lucru îl facem şi la maturitate. După o serie de comportamente deranjante, şi discuţii aberante, încercăm să purtăm o discuţie serioasă şi tocmai atunci suntem întâmpinaţi cu un “Aham..”. Cum să ai aşteptări să ţi se acorde atenţie, atunci când nu meriţi atenţie?

În plus, mai este şi imaturitatea, sau mândria puerilă pe care o avem când încercăm să învăţăm pe un om cu experienţă despre  lucruri pe care deja le ştie. O mândrie care nu duce la nimic bun.

Mi-am amintit în seara aceasta să am grijă cu vorbele, să fiu mai matur.

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on June 28, 2014 in Cugetare

 

Tags: ,

4 responses to “Din copilaria nepotului meu..

  1. Bursucel

    June 29, 2014 at 12:53 am

    Ei, se vede treaba că nu ai copii! 😆
    Lasă, vei învăța la vremea potrivită că unui copil îi trebuie tovarăș de joacă. Altminteri… va fi nărăvaș ca un pur-sânge. 😉

     
    • Mihu

      June 29, 2014 at 5:32 am

      Frumos exprimat! Şi ce nărăvaş…
      Chiar dacă a fost foarte obraznic ieri, l-am iertat şi am stat de vorbă cu el. Încerc, destul de des, să-mi amintesc că şi eu voiam joacă pe când eram mic.
      Doar că… o fi mâncat mai multă ciocolată, sau eram eu prea obosit după sport

      N-am să’i dau ciocolată pruncului meu:))

       
      • Bursucel

        July 7, 2014 at 7:44 pm

        Ba îi vei da, Mirel, dar cu măsură. Altminteri, cu prima ocazie când i se va servi ciocolată la școală sau la vreo aniversare, va fi tentat să facă excese. 😉

         
  2. Mihu

    July 7, 2014 at 8:22 pm

    🙂 Bine, iti dai seama ca doar glumeam putin. Am descoperit cum să-i obosesc pe copii, înainte de culcare. Trebuiesc gâdilaţi bine, apoi trimişi la oliţă şi apoi direct la culcare! Merge bine!:)

     

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: