Copiii ştiu să încerce..

Azi am fost impresionat de o chestiune. Mergeam pe stradă şi am văzut un copil ieşind din magazin cu mult entuziasm. Începuse să se joace şi sărea peste diverse obstacole, iar taică-său privea nedumerit la el.

Îl întreabă: “Ce-i cu tine? Ce faci?”

Micuţul: Parkour tată! Fac parkour!

Am zâmbit la tatăl băiatului, şi cred că începuse să se calmeze. S-a oprit din graba sa şi privea la jovialitatea copilului, gata să se molipsească şi el. Pe mine deja mă molipsise!

Cu obrajii plini de zâmbet m-am gândit: “Vezi copiii ăştia! Ştiu să se joace! Chiar dacă nu se pricepe mai deloc, măcar încearcă!”. De fapt, cred că asta mă impresiona cel mai tare, că era stângaci şi totuşi ambiţios.  Poate că asta este diferenţa între copii şi cei care încep să încline balanţa spre maturitate şi dincolo.. , că vor să încerce.

Copiii vor să descopere şi să vadă cum funcţionează lucrurile, vor să îşi testeze abilităţile. În felul acesta le este mai uşor să nu se plictisească! Cred că noi le ucidem creativitatea cu televizoarele şi tabletele noastre, că de altfel sunt foarte creativi. Vai de cel care îşi obişnuieşte copilul cu “nu ai voie!”.

Ajunşi la maturitate, parcă începem să ne pierdem interesul faţă de lucrurile pe care le-am mai făcut altă dată. Unui copil dacă îi pui alături un tovarăş de joacă, inventează tot felul de chestii, se plimbă, se dau drept detectivi, se copiază unul pe altul, râd şi se aleargă.

Uite şi un clip cu nişte copii care fac parkour. E mai mult o joacă, dar sper să vă reamintească de vremurile copilăriei voastre.  Sper să zâmbiţi. Poate veţi fi mai îngăduitori cu copiii 🙂