RSS

Despre prețul sincerității în cazul familiei Bodnariu.

14 Jan

Am întrebat pe o prietenă ce părere are despre situația familiei Bodnariu.

ddc0ac623ec63b5ab36457153885fdd3.jpg

Source: yourpeacefulsolutions.me

Am primit același răspuns pe care l-am văzut în multe publicații, și site-uri cu știri.  Am observat că se discută mult despre violența în familie , despre bătaie, în cazul acestei familii și nu înțeleg de ce. Dar mă străduiesc!

Și am ajuns la câteva concluzii:

Dacă un părinte român are curajul să spună: “Recunosc că am mai dat o palmă la fund, sau am tras puțin de ureche pe copiii mei în anumite situații”, … imediat apar cel puțin două tabere de idei:

  1. “Păi, dacă are tupeul să zică asta la interviu, înseamnă că .. ce bătaie le trăgea la copii. De-asta i-au luat copiii. Îi bătea! Eu nu sunt de acord cu bătaia, și de-asta merg lucrurile rău în lume. Părinții își prea bat copiii și nu-i lasă să se bucure și ei de viață. Le taie aripile (că tot văd niște poze… destul de intenționate pe Facebook în privința asta, ca aluzii la cazul acesta).”
  2. “Omul este sincer. Ar fi putut să mintă și să spună că nu și-a atins niciodată copiii și .. tot le-au fost luați de acasă”.

Cam asta observ. Numai că se merge mult pe varianta 1-a. Adică , românul e din neam care minte mult.

Politicienii mint și ne fură pe față, păcălesc la alegeri pe mii de români prin promisiuni și mită. Apoi mint cu privire la diplome, calificări. Mint cu privire la ce vor face dacă sunt aleși.

Cine mai minte? Hai să vedem, că știți și voi.

Mint elevii pe profesori. Copiază cu toții și găsesc scuze pentru aceasta.

Profesorii mint pe elevi și sistemul educațional. Nu ați avut profesori care veneau la ore și, în loc să facă ora pentru care erau plătiți, citeau reviste, ziare, veneau cu 20 minute mai târziu – cam des, corectau lucrările în funcție de cheful lor, etc.

Polițiștii mint în fața dreptății.

Studenții mint. Și te trezești cu medic care .. nu știe ce face.

Angajații mint pe patroni că își fac treaba. Patronii îi mint pe angajați că îi plătesc (Asta o știam de la Pustan)

Reclamele mint. 100% garantat! Dinți albi! Vei fi sănătos tun! Vei slăbi! Fără conservanți!

Colegii de muncă se mint între ei. Și nu dau exemple în public, pentru că … am foști colegi care mai citesc blogul 🙂

Soțul minte pe soție că îi este fidel. Dar… când este cu prietenii își cască ochii după picioarele altor femei. Doamne ferește să cultivi aceste pasiuni bolnave; eu dau exemple doar.

Copiii mint pe părinți. Părinții mint pe copii.

Bun, deci unde vreau să ajung? Românul nu cunoaște prea mulți oameni sinceri. Și, astfel, când a citit știrea: “Am mai dat o palmă la fund și am tras de ureche pe copiii mei din când în când”, românul a zis: Violență!! Sigur le dădea bătaie cu o curea! Sigur îi batea  zilnic!”

Acesta este prețul sincerității într-o țară unde minciuna este pastila pe care am înghițit-o zilnic.  Toți! Ba chiar și noi mai mințim. Iar, dacă unul are curaj să fie sincer, nu-l mai credem.

Eu îl cred. A corectat pe copii, i-a mai tras de ureche. Nu scrie nicăieri că li s-au lungit urechile. Nu scrie nicăieri că i-a ridicat de urechi în aer. Omul și-a corectat copiii. Omul nu vrea să aibă copii care își înjură mama că nu le place mâncarea, sau care vin la ora 12:00, pentru că la ora aceea copiii pot fi în pericol, pot avea influențe greșite, prieteni nebuni – care să-i învețe la curvie, beție, bătăi, golănie. Omul nu vrea să aibă copil golan, ci vrea să-l educe.

12540873_1547074305608871_2891509987249618337_n.jpg

Preluată de pe Facebook cu titul “nu tăia aripile unui copil cu regulile tale absurde de adult”

Dar nu! Generația noastră începe să se modernizeze. Cum să tai aripile la copil? Cum să-l corectezi, că el are dreptul să aleagă pentru el. El are voie să învețe din greșeli, etc etc, și așa, încetul cu încetul apar și idei precum “Copilul trebuie să stabilească singur dacă este homosexual sau nu”, nu trebuie influențat..  – Cam așa ajunge lumea la concluzii, când uită de logică și bunul simț.

Sunt de acord că aceștia micuți merită să se joace, au dreptul să fie mai gălăgioși, să fie creativi, ș.a. , dar când vine vorba de prostii le tai aripile. Aripile, dacă tot folosim metafora, să fie doar în privința dezvoltării înspre bine. (Eh, și aici e chestiunea: Cine stabilește ce este mai bine?)

Uneori copiii exagerează. Pentru un copil care nu și-a luat bătaie, până și o palmă la fund (cu viteză redusă) este considerată bătaie.  În plus, copiii pot spune lejer “Îmi urăsc părinții”, pentru că nu sunt lăsați să se uite la desene. Apoi în următoarele momente pot spune “Îmi iubesc părinții”, pentru că au fost îmbrățișați.

Și cine a zis că acest părinte, că acești părinți, nu-și iubesc copiii? Ar mai face atâta tam tam? Nu exclud varianta că .. poate ar fi existat bătaie, violență, dar  deocamdată nu sunt dovezi și declarațiile unui copil nu sunt atât de valide, o spun ca unul care am fost copil și exageram adesea. Deci de ce să nu susținem familia, dacă … , oricum sunt multe plângeri împotriva Bavernet? Eu cred că autorii de bloguri care au avut părinți răutăcioși, și au luat bătaie fără să fie educați (la nervii părinților), cu siguranță nu înțeleg ce înseamnă o palmă la fund pentru corectare. Eu înțeleg. Eu regret că nu am fost tras de urechi mai des. O meritam!

Umila mea părere.

Advertisements
 
11 Comments

Posted by on January 14, 2016 in Cugetare, Despre oameni, Se întâmplă în lume

 

Tags: , , , ,

11 responses to “Despre prețul sincerității în cazul familiei Bodnariu.

  1. tibi

    January 15, 2016 at 11:19 am

    Umila ta parere e foarte binevenita. Chiar daca nu ai copii, stiu ca ai experienta cu copiii, iar ca unul care am primit 3 copii in grija, pot spune ca sunt de acord cu parerea ta.

    Pedepseste-ti fiul, caci tot mai este nadejde, dar nu dori sa-l omori. – (Prov.19:18) – deci conteaza atitudinea cu care aplici pedeapsa / corectia.

    Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata. – (Prov.13:24) – deci iubirea se vede si prin faptul ca nu-ti lasi copilul s-o apuce pe cai gresite.

     
    • Mirel

      January 16, 2016 at 12:43 pm

      Mă bucur că ai menționat asta, ca unul care are trei copii și multă experiență. Așa văd și eu iubirea: să-ți pese atât de mult de viitorul lui încât să nu-l lași după mintea lui.

      Dar ce să faci cu psihologii zilelor noastre? Ne mănâncă zilele cu părerile lor de experți, dar cu experiența lor inexistentă.

       
  2. Kinga Toma

    January 15, 2016 at 9:47 pm

    De acord.
    Eu cunosc parinti care, orice ar spune, pentru copii este apa de ploaie. Literalmente se pun in pericol fizic de multe ori.

     
    • Mirel

      January 16, 2016 at 12:56 pm

      Bineînțeles că se pun în pericol. Dar , conform ideologiei zilelor noastre trebuie să le explici cu frumosul de fiecare dată. Adică, de ar fi să-i vezi că se bat între ei, ..trebuie să îi lași să se bată și să le explici că nu e frumos. Dar, nu cumva să fie întrerupți, ca să nu-i bruschezi.
      Cam așa pare să gândească sistemul acesta norvegian. Cel puțin Bavernetul.

       
  3. miruna

    January 16, 2016 at 7:58 am

    E o prostie pentru o palma sa ii ia copii. Eu am 35 de ani si am un frate de 33, parintii nostri munceau sa ne indeplineasca noua toate nevoile si mofturile; ne bateau cu o curea si nu am murit. Suntem oameni in toata firea si stim sa ne descurcam in viata; acuma le dam dreptate si chiar meritam, nu ne bateau de nebuni. Acuma cu pedeapsa( cica pedepsesti copilu) e o prostie, o banalitate; il pedepsesti o ora si il cocolosesti o viata. Dupa care ii plangi de mila; Cica sistemul e un fleac: asa l-ai crescut>> Imi pare rau dar asa vad eu lucrurile!!! E multa libertate si haos peste tot!

     
    • Mirel

      January 16, 2016 at 1:03 pm

      Eu nu sunt de acord cu acea curea, Miruna. Cureaua poate pierde controlul foarte repede, și părintele nu trebuie să ajungă la măsuri extreme.

       
  4. Cami

    January 16, 2016 at 8:10 am

    Zilele trecute fiica mea cea mare – in varsta de 3 ani – mi-a spus ca nu ma iubeste deloc; asta fiindca nu a scos-o tati de la baie, ci mami. Daca ar fi sa luam de bun ce spun copiii care nu fac diferenta intre lucruri ca un adult, lumea s-ar duce de rapa. Si apropo de ce am spus la inceput, pentru ca nu am luat in seama ce a spus ea, la nici un sfert de ora mai tarziu, fiica mea a venit la mine zambind, m-a pupat pe ambii obraji si mi-a spus: uite, mami, te-am iubit. Eu ce sa iau de bun??? 🙂 cred ca orice parinte cu judecata sanatoasa stie.

     
    • Mirel

      January 16, 2016 at 1:07 pm

      Mă bucur că am confirmarea. Oricum am experimentat și eu asta ca unchi, ca babysitter unchi. Acum pot să te urască pentru că nu le dai suc, iar în 10 minute se cațără pe spatele tău să se joace cu tine.
      🙂 Mult succes în creșterea copiilor. Să fie sănătoși și cuminți

       
  5. Valeria Iancu

    January 16, 2016 at 1:03 pm

    Reblogged this on Dumnezeu e în control.

     
  6. Lavinia

    January 16, 2016 at 3:12 pm

    Foarte bune argumente! Si logice pentru mine, dar atat de neînțelese de alții. Mă doare că trăim într-o lume anormală care vede doar ce vrea ea şi crează teorii care mai de care mai idioate, scuze termenul!

    Nici nu vreau să mă gândesc ce vor mai debita unii psihologi în vremurile ce urmează!

    Dumnezeu să ne deschidă ochii la toți să vedem adevărul!

     
  7. Iulia

    January 17, 2016 at 8:53 am

    Si eu sunt mamica si am aceasta problema.. ai mei sunt tare neascultatori si nu asculta sub nici o forma, poate daca e o mamica aici sau cineva care sa vorbim, ar fi de ajutor. Id.ul meu de mess este iulia_nagy_01

     

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: