Dragostea = voinţa de a preţui

Am citit recent o carte de la Ravi Zacharias, plină de inspiraţie şi înţelepciune. Este interesant să vezi lucrurile prin ochii unuia care a copilărit în India apoi şi-a continuat viaţa în Statele Unite, să citeşti observaţiile unuia care vede dragostea prin prisma mai multor culturi.

“Dragostea nu este doar un sentiment. Într-un fel, lumea romantică a muzicii şi a teatrului a transformat dragostea în ceea ce e azi. Am confundat dragostea cu frumusețea, cu farmecul, cu senzualitatea și cu atingerea, până i-am răpit cea mai importantă chemare, aceea de a prețui și de a purta de grijă.  

Uitaţi-vă la doi tineri care se îmbraţişează pasional… poate fi dragoste, dar la fel de bine poate să nu fie nimic altceva decât pasiune. Priviţi un cuplu în vârstă care se plimbă de mână, fiecare dintre ei arătând în mod evident grijă pentru celălalt. E mai sigur că în acest al doilea caz există dragoste decât în îmbrăţişarea tinerească.

G.K. Chesterton a spus aceste cuvinte pline de putere: 

“Au inventat o sintagmă care, în doar două cuvinte, întrunește o contradicție flagrantă- „iubire fără obligații”- de parcă vreun îndrăgostit ar fi fost vreodată sau va fi vreodată liber de obligații. Prin însăși natura sa, iubirea generează atașament, iar instituția căsătoriei face omului obișnuit favoarea deosebită de a-l crede pe cuvânt.”

Aceste cuvinte introduc în discuţie elementul voinţei. Voinţa este acea facultate care poate fi verificată doar când durerea se regăseşte în alegerea făcută, în aceiaşi măsură cu plăcerea. Să o pun în alte cuvinte: voinţa este acea dispoziţie a minţii de a alege o cale şi de a se uni cu dragostea, în ciuda suferinţei inerente alegerii făcute. “

Mai ales în Vest, oamenii au devenit atât de imuni la suferință încât, la cel mai mic semn al ei, sunt gata să fugă pe vreo scurtătură sau să caute o soluție care să mascheze disconfortul.

(…)

Îmi place să folosesc expresia “a-ţi preţui partenerul“. Cuvântul (cherish) vine din franţuzescul “Chérir“, care înseamnă a îndrăgi pe cineva sau a te face plăcut cuiva, a te îngriji de cineva cu gingăşie, a respecta pe cineva sau a considera pe cineva ca având valoare prin felul în care te porţi cu el. 

Ceea ce preţuieşti ţii aproape; ceea ce ţii aproape, ocroteşti; ceea ce ocroteşti, îţi aparţine”

Ravi Zacharias, “Eu Isaac mă căsătoresc cu tine, Rebeca”

Pentru că tot citeam despre voinţă mi-am amintit de dedicaţia unui bărbat pentru soţia lui. Ceva gen “Aş prefera mai degrabă să fiu cu tine, decât să am faimă, talent, avere, diplome, ..”.