Am urmărit montajul acestor actori foarte bine pregătiți, și am căpătat puțin din imaginea scenei de după răstignire. Sunt multe discuții care au avut loc apoi. Sunt multe frământări nescrise.
Imaginează-ți să fi fost acolo, să asculți vocea întristată a ucenicilor. Imaginează-ți gândurile lor de după moartea Mântuitorului, apoi imaginează-ți felul cum au povestit lucrurile după învierea lui Hristos.
Citește ce s-a întâmplat, și imaginează-ți…
Am ascultat de două ori predica aceasta. M-am gândit să o păstrez ca amintire pe blog.
Poate, în final, ar putea să o asculte și altcineva. Poate cineva începe să caute adevărul și are nevoie de așa ceva.
M-a pus pe gânduri în multe privințe pentru că , nu-i așa, oamenii ca mine, ca tine, uită atât de des să fie recunoscători lui Dumnezeu. Uităm de Cel care ne-a dat viață, sănătate, familie, prieteni de nădejde, putere de muncă, serviciu. Ne legăm inima prea mult de ceea ce vrem. Pofte. Dorințe. Este bine să ne amintim de Hristos, pentru că de El depinde veșnicia noastră și nu doar atât.
“Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui. (Psalmul 103:2)” Niciuna. Niciuna. Niciuna. – Frumos spus.
Șocant, nu-i așa? Și nu mă refer la titlul acela stupid din ziare, care face din orice prostie – o știre de scandal. Șocant cum, unii oameni, nu mai știu să deosebească binele de rău. Sau, poate nu mai vor.
În SUA, au acum problema aceasta cu “gender identity” și au ajuns să aiureze când vine vorba despre sexualitate. Mai multe femei au început să se creadă bărbați, și invers. Acum nu mai știu ce să facă. Vor să întoarcă lumea pe dos din cauza unor oameni cu probleme fizice sau psihice. O poveste scoasă, parcă din filmele acelea SF. – Și uite, poate am descifrat misterul: Oare nu de-acolo le vin idei? –
Sursa: Facebook
Imaginează-ți că trăiești într-o țară care este forțată să accepte tot ce se pune înaintea ei, unde oamenii nu mai au voie să își exprime părerea – nici măcar dacă este corectă . O lume care te numește rasist și încuiat dacă spui unui bărbat că e bărbat și unei femei că este femeie. Este o cultură care acceptă diversitatea unora, și se revoltă la normalitate.
Imaginează-ți că te întreabă cineva, în fața camerei ceea ce au fost întrebați tinerii din filmare. Așa este că începi să simți presiunea societății, în astfel de cazuri?
Nu mai ai voie să crezi ce trebuie. Ai voie să crezi ceea ce ți se spune, chiar dacă este o minciună.
Îmi amintesc că am vizionat recent un film cu Superman vs Batman , și nu am înțeles chiar atât de bine de ce o anumită persoană nu a agreat violența din film și a plecat. Dar apoi m-a pus pe gânduri situația. (Nici mie nu mi-a plăcut filmul. De fapt, la niciunul dintre cei care am mers nu ne-a plăcut. Nu recomand. Din când în când ajung să fac greșeala, despre care spun apoi “Am mai pierdut 2 ore din viața mea!”). Apoi am mai gândit problema și am apreciat faptul că a plecat din sală. Știi ce? Chiar am învățat ceva bun. Trebuie să mai plec și eu “din sală” din când în când. Este o soluție să pleci, atunci când ți se oferă ceva ce nu te ajută.
Poate zici că ar fi un suflet prea sensibil. Și totuși, ce fel de oameni ai vrea să vezi pe lumea aceasta? Vrei oameni insensibli? Oameni care să fie obișnuiți cu toate nebuniile? Nu vezi că nu ne mai șochează prea multe lucruri?
Violența din familie, societate? – De ce te-ar șoca, dacă o vezi mereu în filme?
Divorțul? – De ce te-ar șoca, când peste tot se recomandă să te lași dus de sentimente?
Avortul? De ce te-ar șoca, dacă femeia are dreptul legal să aleagă între moartea și viața copilului?
Indecența? De ce te-ar șoca, dacă peste 50% din afișele publicitare din Mall-uri sunt femei mai mult dezbrăcate?
Pornografia? De ce te-ar șoca, dacă filmele sau videoclipurile marilor artiști au deseori secvențe de felul acesta?
Vulgaritatea în vorbire? Cum să șocheze, dacă și șefii de la servici vorbesc așa, părinții unora, muzica, ș.a.?
Homosexualitatea? Sau poate confuzia bărbaților care simt că ar fi femei, și invers?
Putem face un experiment. Când auzi o discuție care încurajează ceva stricat, de ce să nu te miri? De ce să te miri doar în gândul tău și să nu spui cu voce tare: “Vai, nu pot să cred că ai spus asta! Nu pot să cred că gândești așa”.
Despre etichete. Să nu judeci nimic!? Nici măcar minciuna?Urmăream clipul de mai jos care vorbește, una peste alta, despre ideea de a nu judeca, de a nu eticheta pe cei de lângă noi. Și ce să mă fac, pentru că mie îmi plac argumentările bune? Are dreptate – nu poți eticheta pe un om după culoarea pielii lui – decât dacă s-a vopsit:) Dar ce bine era să nu justifice alte treburi odată cu iadevărul acesta..
Aduce ca argument principal culoarea pielii, și treptat începe să aducă tot mai multe gânduri mixate pe muzică și pe categorie diferită, care te emoționează.
Ce faci cu o asemenea argumentație, dacă aduce în interior și lucruri nepotrivite? Ce faci, când , deja argumentele inițiale și melodia de fundal te-au convins că vorbitorul are dreptate?
Ți s-a întâmplat să vorbești cu cineva, să fii de acord cu el și să tot aprobi din cap, ca mai apoi spre final să spună o concluzie stupidă – cu care nu ești de acord deloc – ? Iar tu, din politețe, să aprobi și pe aceea tot din obișnuință?
Am să vă spun ceea ce observ că face majoritatea lumii. Majoritatea tace și aprobă. Majoritatea încearcă să vadă partea bună și trece cu vederea minciuna – și unul dintre motive este că vrem să vedem mereu chestii noi, clipuri
motivaționale. Dacă 80-90% din speech conține adevăruri valabile, restul minciunii trece cu ușurință. Cu atât mai mult cu cât minciuna înseamnă doar două secvențe sau alte idei cu subînțeles – precum cea din imaginea alăturată.
La un moment dat m-am întrebat dacă acest clip este despre rasă/culoare sau despre îmbrățișarea altor ideologii de viață precum homosexualitatea.
Ideea de la final este următoarea: “Să renunțăm la toate etichetele și să nu mai judecăm alegerile nimănui. Abia atunci vom fi liberi”.
Jalnic! Iar dacă vreau să-l contrazic, asta m-ar face rasist? Dacă încerc să contrazic ideea că homosexualitatea nu este aceiași treabă ca și culoarea pielii, ar spune că sunt tot rasist?
Dacă aș vrea să spun că alegerile cuiva îl pot face un monstru sau poate un sfânt, aș putea fi mustrat că nu este dreptul meu să spun nimănui că greșește/ce greșește. Dar .. dacă cel pe care încerci să îl sfătuiești se droghează? Dacă plănuiește să-și înșele soția/prietena? Dar dacă vrea să fure de la serviciu? Dar dacă vrea să facă avort? Dacă vrea să se sinucidă? Dacă vrea să aibă 10 soții? Dacă un bărbat se îndrăgostește de o fetiță de 12 ani? Dacă nepotul tău îți spune că se simte atras de nu-știu-care băiat? – E dreptul lor? Să nu intervii deloc cu un sfat bun? Să nu te implici să salvezi ce se mai poate?
Scriptionitedaily.com
Aproximez că din cauza aceasta merg lucrurile mai rău în ultimul timp prin lume. Nimeni “nu mai are voie” să spună nimănui că a greșit, și din cauza asta nici nu mai poți ajuta pe “nimeni” pentru că … nimeni nu greșește.
Poate că din cauza asta nici eu nu mai sunt cum eram. Am început să înghit ideea de politically correctness și să nu mai spun adevărul când aș putea, poate nici măcar mie. Cu cât trec mai indiferent pe lângă astfel de clipuri, știri, cântece, filme, discuții .. ajung să tac tot mai mult, și asta s-a transformat într-un obicei. Un obicei prost.
Dar ce facem cu generația mai tânără? Cu acei copii care cresc și înghit fiecare minciună pe care o receptează, fără să o gândească puțin înainte?
Am uitat că Facebookul îl voi închide cândva, și trebuie să postez pe blog când mai găsesc câte-un clip care mă inspiră.
Am mai găsit de curând încă o idee frumoasă despre cum ar trebui să funcționeze lumea, ca să fie mai bine. Nu este o idee nouă, dar este una destul de bună.
“Nu taxăm pentru bunătate” :).
Am avut ceva mai mult timp săptămâna trecută și am ascultat o dezbatere interesantă între un tip creștin – Kent Hovind, și unul ateu – Michael Shermer. Desigur, o dezbatere aproape de anul 2005, după cum veți observa.
O dezbatere între un ateu convins și un creștin convins.
Amândoi sunt credincioși credințelor lor. Ateul crede că Universul a explodat din nimic, apoi totul a evoluat. Creștinul crede că Dumnezeu a creat totul în ordinea descrisă în Biblie.
Am apreciat dezbaterea civilizată între cei doi. Nicidecum aproape de televiziunile române.
Și uite că aici se învârte o mare parte a lumii: între creștinism, alte religii și ateism. Dar ateismul pare să aibă cea mai mare amprentă asupra mass-mediei, întrucât este credința care țipă cel mai tare după toleranță, și nu acceptă să nu fie cineva de acord cu ei.
După cum veți vedea și în dezbatere, sunt atât de multe minciuni în Evoluționismul susținut de ateism, încât mereu trebuiesc modificate cărțile de știință.
Este bine de știut că Adevărul nu se schimbă.
Să alegem adevărul 🙂
Cine citeşte să înţeleagă! 