RSS

Care este cel mai important job?

23 Apr

În urmă cu câteva luni de zile căutam un job în Anglia. Primisem câteva oferte, dar slăbuțe. A trecut timpul, m-am angajat la un job pe care-l refuzasem cu patruzeci de zile înainte, într-o fabrică de cosmetice foarte drăguțe  – nu credeam că voi ajunge să folosesc crema de mâini atât de des cum o fac acum :).

shutterstock_150852623-500x375cApoi s-au schimbat câteva lucruri, am prins curaj și am început să depun Cv-uri și la alte locuri de muncă. Se pare că a contat mult faptul că am citit două cărți despre cum se face remarcat un Cv, pentru că am început să fiu sunat și să primesc oferte de muncă de la diverse agenții. Ceea ce m-a scos așa, din normal, a fost momentul când am primit apel de la Santander – una dintre cele mai recunoscute instituții bancare din Uk. Am avut două interviuri cu ei. La primul le-am spus, în grabă să mă sune în altă zi pentru că eram singur cu nepoții și nu puteam să-i las :), ăsta da curaj!  La al doilea interviu s-a încheiat colaborarea – de aici și recomandarea pentru cei care încearcă să se angajeze la bancă – să își facă timp să se pregătească bine înainte de interviu. De exemplu – în România- am reușit să încep munca la cei de la Brd Finance, după vreo trei interviuri. Eram mai ambițios atunci, dar n-am rămas din motive de etică.

Ieri vorbeam cu o colegă de servici, lituaniancă de origine, despre ironia care mă urmărește. Îi părea rău că plec și… și mă întreba dacă mă mai întorc. “Nu se știe” , i-am spus, “chiar azi am primit mesaj cu ofertă de 13 lire pe oră, cu contract de 8 luni de zile”. I-am mai spus că nu e ca și cum ar fi deja jobul meu, dar există o foarte mare posibilitate – mai ales pentru că am fost recomandat și mă simțeam tentat. Râdea la mine, cu ochii puțin mirați  (La viața ei, a fost contabilă sefă timp de 7 ani, iar acum lucra aici – cu mine – la un job ca pentru oamenii de rând), apoi mi-a spus: “Merită să încerci. Nu ești ca și angajat, dar faptul că te caută te face să te simți bine, nu-i așa?”. 

“Normal că mă face să mă simt bine. Este un sentiment plăcut să știi că companii destul de mari te caută, parcă mai crește puțin stima de sine și devii mai încrezător. Nu vi s-a întâmplat niciodată?” 

“Ba da. Păi cred că după asta tânjim toată viața: să fim apreciați, să simțim că suntem valoroși.” 

Piramida-lui-Maslow-Adina-AmironeseiAm zâmbit. Eram de acord cu ea, și încă sunt de acord într-o anumită măsură. Este important să fim apreciați, dar nu să facem din asta un scop în viață. Înțeleg gândirea ei, pentru că asta am fost învățați cu toții la orele de psihologie de la școală, nu-i așa?? Și mă refer aici la Piramida lui Maslow, care spune că stima de sine este undeva pe locul al doilea, sau poate pe primul loc – împletită cu auto-realizarea. Dar Maslow era, săracul, un biet psiholog umanist, iar eu nu împac ideea de “scopul vieții este fericirea mea”, cu cea de creștin care îmi spune: “iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Mi-am revenit apoi din șocul cu oferta asta. Mi-am zis că singurătatea nu este de mine, și am dat sms-ul mai departe – unui coleg de treabă. La câteva ore depărtare primesc un apel de la un prieten din Londra, care îmi recomandă să lucrez câteva luni în locul lui pentru că el a găsit în altă parte. Am zis că , dacă este pe termen scurt, poate aș accepta. Încă nu știu.

Cu două săptămâni în urmă am depus două-trei Cv-uri în România. Am primit răspuns la un job în vânzări, cu salariu exorbitant – mi-e rușine să vi-l spun. Agentul de recrutare mi-a pus câteva întrebări, în engleză, am răspuns și mi-a spus că va trimite mai departe Cv-ul meu. Nu mă așteptam să mai primesc vreodată răspuns, dar în seara asta am primit vreo 4 emailuri cu interviuri ce trebuiesc completate online, niște teste destul de grele de trecut.  Nu știu dacă am să trec testul, nici dacă voi avea jobul acesta. Poate mai ușor mi-ar fi să obțin jobul acela bine plătit aici, în Anglia.

11174971_10152688006636512_8279543043521772745_nOfertele de muncă vin și pleacă. Unele ne fac să ne simțim mai valoroși, măcar că n-ar trebui – pentru că imediat începem să umblăm cu nasul pe sus și uităm de aproapele, mai ales de aproapele sărac, bolnav, mai slab cu cartea.

Uite, azi am văzut ceva atât de benefic pe Facebook. M-a pus pe gânduri și m-a smerit. Am avut joburi bune până acum, și nu am meritat asta. Dacă ar fi să calculăm bogăția, sau valoarea, după eforturile pe care o persoană le depune, cred și eu că majoritatea mamelor din Africa ar fi milionare. Munca aceea, care pare “de jos” este cea mai importantă, pentru că investești în niște prunci și îi faci oameni care pot întoarce pământul pe dos (în sensul bun).

Joburile nu ne dau valoare. Mai degrabă noi oferin valoare jobului nostru. Poate cineva ar trebui să spună angajatorilor să nu mai angajeze oameni cu experiență, ci oameni care au caracter plăcut. Experiența se mai câștigă în timp, caracterul … ba!   Valoarea este în noi. Dumnezeu ne-a dat valoare și ne-a lăsat un cântar prin care putem să o dovedim și altora. Mai precis, prin dragoste. Dragostea ne dă valoare, dragostea pe care o oferim.  Înțeleptul Solomon a scris “Ceea ce face farmecul unui om (nu este bogăția) este bunătatea lui”.

Nu, nu cred că trebuie să ne consumăm viața pentru carieră, faimă și bogăție. Trebuie să fim harnici, dar nu să ne vindem sufletul și prietenii pentru mai mulți bani. O spun și pentru mine și pentru cei care sunt în căutarea jobului potrivit. Iar, dacă se întâmplă să ai parte de un job bine plătit, primește-l cu recunoștință și caută să ajuți pe alții cum poți mai bine.

Care este cel mai important job? Cel mai bine plătit? Nu! Cine gândește așa ajunge să depună Cv-ul pentru postul de parlamentar, pentru videochat ori să caute vreo afacere murdară.

Cel mai important job, jobul de vis pentru mine este ca acolo unde sunt să pot face lumea mai bună. 

Advertisements
 
6 Comments

Posted by on April 23, 2015 in Cugetare

 

Tags:

6 responses to “Care este cel mai important job?

  1. Lavinia

    April 27, 2015 at 8:03 pm

    Ai mare dreptate… Din pacate, oamenii cred că job-ul le dă valoare și unii sunt gata să renunțe la familie sau credință, ca să nu mai zic de integritate, pentru mai mulți bani pe care oricum îi pierd în încercarea de a compensa valorile pierdute.

    Fii binecuvantat cu înțelepciune în toate deciziile și să te ajute Tatăl să rămâi în smerenie chiar și când ești pe culme! 🙂

     
    • Mihu

      April 27, 2015 at 10:05 pm

      Mulțumesc! 😉 Asta în caz că voi merge pe culme. Voiam să-mi notez amintirea asta pentru că este ciudat cum deodată apar oferte să rămâi departe de toți – în timp ce tu deja ai luat decizia să te întorci acasă.

       
  2. Manu

    April 28, 2015 at 8:48 am

    Uneori privind in urma, vedem ca un “nu” spus la un anumit moment a fost foarte benefic.
    Sunt decizii grele pe care trebuie sa le luam..Dar peste noi vegheaza Dumnezeu, Tatal nostru. Sa cautam Imparatia Lui… si toate celelalte ni se vor da pe deasupra. Inclusiv painea cea de toate zilele…

    Ne vedem vineri! 😀
    Adi&Manu

     
    • Mihu

      April 29, 2015 at 9:14 pm

      Multumesc. Incurajator mesajul. Poate cã toti mai avem gândurile amestecate, deseori. Dar prinde bine sã avem de ce sã ne ‘prindem’, pentru cã deciziile luate fãrã precautie sunt precum mersul pe sfoarã fãrã plasã de protectie dedesubt 😀

       
  3. anamaria

    April 29, 2015 at 8:25 pm

    Pana la 20 de ani am fost saraca tare. Apoi pana la 25 de ani am muncit ce am gasit ca sa ma pot intretine in facultate, dar tot nu aveam bani. Dar aveam satisfactia ca pot castiga ceva si sa ii mai scutesc pe ai mei sa imi dea din putinul lor. In luna in care terminam facultatea am gasit un super job, care imi place si mai e si bine platit. Faptul ca dintr-o data am dat de bani nu m-a facut sa uit de unde am plecat si cea mai mare bucurie a mea a fost ca imi pot ajuta familia. De cate ori am avut ocazia am ajutat oameni saraci care aveau copii( nu i-am cunoscut personal niciodata), am facut o bucurie de Craciun unui orfan( nici pe el nu l-am cunoscut) si ajutorul nu se va opri aici, pentru ca asa am vazut acasa, asta stiu eu sa fac. Dupa 10 ani am acelasi job, imi place, dar acum am alte prioritati. Prefer cu mult mai putini bani, dar sa gasesc un job care sa-mi permita sa am timp pentru copiii mei. Un an am renuntat la orice venit ca sa-mi pot creste bebelusa si nu regret nici o secunda. Ca sa-ti raspund la intrebare:cel mai important job e cel de mama, si sunt sigura ca voi gasi si un al doilea job, din care sa castig ceva, dar care sa-mi lase timp pentru copii :).

     
    • Mihu

      April 29, 2015 at 11:43 pm

      Ah ce frumos ai spus. Am vrut sã spun cã jobul cel mai important e cel de mamã, dar ce fãceam cu cei care încã nici nu sunt cãsãtoriti ca.. mine? 🙂

       

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: