RSS

Îmbrațișăm iluzii

07 Apr

140890-stock-photo-green-tree-grass-rain-wet-groundCred că oricât de nebunesc a fost gestul personajului Ion, al lui Rebreanu,  tot este de două ori mai bun decât ceea ce trăim acum . Ion măcar iubea pământul și-l muncea dar acum oamenii iubesc bucăți de fier pe cauciucuri, ecrane cu gorilla glass, certificate de absolvire și haine cu etichetă.

imbratisam iluzii“Se opri în mijlocul delnitei. Lutul negru, lipicios, îi tintuia picioarele, îngrenându-le, atragându-l ca bratele unei iubite patimase. Îi râdeau ochii, iar fata îi era scaldata într-o sudoare calda de patima. Îl cuprinse o pofta salbateca sa îmbratiseze huma, sa o crâmpotesca în sarutari. Întinse mâinile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede.Mirosul acru, proaspat si roditor îi aprindea sîngele.Se apleca, lua în mâini un bulgare si-l sfarâma între degete cu o placere înfricosanta.Mâinile îi ramasera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul, frecându-si palmele.

Apoi încet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa în genunchi, îsi coborî fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamântul ud. si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor

Ion – Liviu Rebreanu

Uite-așa îmbrățișăm iluzii, “amețitor”  îmbrățișăm imaginea din oglindă și like-uri virtuale, ori lucruri materiale care ne satisfac pentru puțin.

hug myselfOamenii mor, încă sunt trist pentru frații mei de credință Kenieni, dar lumea îmbrățișează doar “Fericirea!” , Paște “Fericit” – zic ei! Dacă atât valorează suferința altora încât vrei să o acoperi cu încă o poză genială cu ultima ta rochie/costum, ultimul model de zâmbet sau achiziții materiale – nu am multe de spus despre tine. Te iubești prea mult. Îmi scriu chiar mie, pentru că îmi văd dorințele. “Poate mă vede cutare! Poate mă mai caută cutare! Poate mă va aprecia x și mă va înveseli y. Poate o laudă..”. Îmi circulă și mie prin minte.

Ce mai propun? Pentru că hrănim mândria personală mai bine ca pe un animal de companie, și îmbrățișăm prea mult țărâna sau chiar propria ființă, propun să mai îmbrățișăm pe cei ce suferă, orfani, părinți, bunici.

Eu încep să renunț la anumite planuri de viitor de ceva vreme și știu că este greu să-ți dezlipești brațele, dar învăț.

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on April 7, 2015 in Cugetare, Provocare

 

Tags: ,

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: