RSS

Despre doruri + Voltaj “de la capăt”

17 Nov

Am reascultat piesa asta şi trebuie să o recomand la “Muzică bună” . Este vorba despre regrete, despre suferinţa aşteptării dar şi despre încăpăţânarea de a aştepta. Dar cum să nu aştepţi să-ţi vină părinţii acasă din străinătate, sau cum să nu aştepţi să îţi revezi pe cei mai buni prieteni după multă vreme, cum să nu aştepţi o împăcare cu prietena/prietenul dacă îi iubeşti? Cum să nu aştepţi când iubeşti? Cum să nu duci dorul atunci când iubeşti?

voltaj de la capatÎmi amintesc că am căutat şi eu butonul de “Rewind” sau “Undo” al vieţii şi nu le-am găsit.  Când eram copil am simţit ce înseamnă să stai fără tată, să aştept să se întoarcă, să fiu trist că nu-l văd, să încep să-l uit deşi nu voiam.. Slavă Domnului că nu a durat mai mult de 6 luni (nu aveam internet sau alte surse de a-l vedea pe vremea aceea).

Dacă mă gândesc la atâţia copii pe care îi cunosc, orfani, părăsiţi … mi se frânge inima. Să mi se frângă! Cred că merită să îi port în rugăciuni. Am simţiti şi eu puţin din durerea lor, dar ei cresc cu goluri mari în inimă. Am prieteni care simt durerea asta şi cred că le dau lacrimile la astfel de videoclipuri. Ce putem oferi acestora decât prietenie necondiţionată, care să-i facă să mai uite?

Recent am văzut bucuria unuia dintre prietenii mei. S-a revăzut cu sora lui din America recent, după 20 de ani de când au fost despărţiti la orfelinat. Ce zâmbet şi ce fericire molipsitoare! El şi-aşa are un zâmbet curat şi plăcut de privit, dar să-l văd după o astfel de experienţă… mi-au dat lacrimile.

“Viaţa n-are buton de Rewind să poţi să întorci ce-ai pierdut”. 

Oare câte lucruri îţi vin în minte când te gândeşti la aceasta? Eşti şi tu ca mine, plin de secrete şi dorinţe care par să fie pierdute?

De cine ţi-e dor? De părinţi, copii, cel mai bun prieten, de cea/cel pe care îl iubeai, de copilărie, de sora sau fratele tău?

Poţi să schimbi ceva?

Poate că azi e timpul să încerci!

Advertisements
 
7 Comments

Posted by on November 17, 2014 in Cugetare, Incurajare, Motivaţional, Muzică bună

 

Tags: , , , ,

7 responses to “Despre doruri + Voltaj “de la capăt”

  1. Smaranda

    November 17, 2014 at 9:31 pm

    Imi este dor de sentimentele curate ale copilariei, de bunicii care mi-au insuflat toate acele sentimente si de modelul care mi l-au oferit de a trai o viata cu valori frumoase si solide.

    Fiind departe de casa, imi este dor de parinti….o minunatie a vietii si sunt tare recunoscatoare pentru ei.

    Ai scris frumos Mirel, si multumesc pentru melodie, este intr-adevar de suflet.

     
    • Mihu

      November 17, 2014 at 10:15 pm

      Mulţumesc Smaranda, mă văd nevoit să recomand cât mai multe despre părinţi-copii pentru că văd multă suferinţă, am cunoscut mulţi copii care suferă din cauza părinţilor.

      De câţi ani sunteţi plecată de acasă? Copilăria … era atât de frumoasă în urmă cu 15-20 de ani; şi eu duc dorul acesteia. Şi mă bucur că cei de la Voltaj încearcă să evidenţieze ceva prin cântecul lor! Sunt puţini artişti care tratează temele acestea referitoare la familie, din nefericire! Dar recomandăm şi noi ce putem!

       
      • Smaranda

        November 17, 2014 at 10:35 pm

        Imi place mult felul tău de a scrie, și apreciez politețea, dar putem vorbi ca între prieteni. Avem vârste apropiate cred. Eu am 28…copilăria este un pic mai îndepărtată, dar a avut un impact major pentru mine. Și definește ce om sunt acum.
        Locuiesc în afara țării de 6 ani deja. …Cum trece timpul. ..

         
      • Mihu

        November 18, 2014 at 7:07 pm

        Da, ai intuit bine, vreo doi ani diferenţă. 🙂 În orice caz cei 6 ani înseamnă rădăcini. Sper să reuşeşti să păstrezi relaţia cu părinţii şi cei de acasă!
        Eu sunt doar de vreo 3 luni plecat de-acasă şi poate că voi mai sta până se face dor cuiva de mine. Deşi … nicăieri nu-i ca acasă.

         
  2. anamaria

    November 19, 2014 at 3:24 pm

    Mie asa ce mi-e dor de cele trei surori care sunt plecate fiecare in alta tara, dar mai ales de nepotelul meu pe care-l vad doar in poze. Ma doare sufletul sa le stiu departe, dar sper ca intr-o zi sa fim iar toate in aceeasi tara. Speranta moare ultima!:)

     
    • Mihu

      November 19, 2014 at 10:24 pm

      Şi mie mi-e dor de cele patru surori din România şi sper să mă întorc curând să le revăd.
      E mai dificil să se întoarcă dacă au prins rădăcini pe acolo, familie proprie, prieteni, serviciu bun… dar e bine să speri 🙂

      Şi ce ai de gând să faci?

       
      • anamaria

        November 22, 2014 at 10:18 pm

        Pai de adus acasa nu am cum. Pot doar sa fac ce am facut si pana acum:conferinta saptamanal la telefon si sa traiasca internetul sa ne auzim in fiecare zi 🙂

         

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: