RSS

Copiii care au nevoie de îmbrăţişare

29 Aug

Avem în interiorul fiinţei capacitatea de a iubi, de a ierta, de a dărui. Este o alegere pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o şi ne-o cere ca mod de viaţă. Cu aceste gânduri pe inimă, am scris câteva rânduri în urma unei tabere.

28 iulie 2014,

DSC_0490Săptămâna trecută am fost într-o tabără pentru copii, majoritatea orfani sau lăsaţi la centru din cauza problemelor din familie. Tabăra s-a desfăşurat la Teen Ranch Lepşa, în munţii Vrancei, şi au participat aproximativ 35 de copii şi adolescenţi.

DSC_0477O echipă deosebită de lideri peste 25 de ani, cu dorinţa de a sluji altora, m-au chemat să particip împreună cu ei şi am reuşit să organizăm multe jocuri pe echipe, activităţi sportive, excursie pe munte, călărie, cântece de tabără, foc de tabără, socializare, lecţii de moralitate şi  credinţă în Dumnezeu. O tabără de relaxare, cu scopul impulsionării la o viaţă trăită frumos.

Între cei mai mici am descoperit nevoia disperată după dragoste. Am simţit atâtea mâini întinse care aveau nevoie de îmbrăţişări şi nu vorbesc doar de îmbrăţişări fizice. Întreaga lor fiinţă avea nevoie de o îmbrăţişare.

Desigur, cei mari nu erau atât de dornici după îmbrăţişări, dar aveau nevoie de a fi încurajaţi. Şi cine nu are? Chiar şi eu, când nu sunt încurajat şi apreciat, simt că mă cufund într-o depresie care creşte repejor.

Kids-Need-17-Hugs-a-Day-Kids-Activities-BlogAm văzut că se mai îmbrăţişau între ele, cu precădere fetele, şi că unii dintre adolescenţi îmbrăţişează pe copiii foarte mici, dar asta nu este ‘deajuns. Şi sunt destul de rare momentele acestea. Se simte lipsa dragostei părinteşti, o dragoste care este gata să se sacrifice spre binele lor.

Am cunoscut câteva dintre asistentele sociale ale acestor copii şi mă bucur că au o inimă iubitoare şi gânduri bune pentru copii, dar nu sunt toţi asistenţii ca aceste doamne. În general, pentru mulţi asistenţi sociali este doar un servici – un job.  La servici, când ţi se pune pata faci toată munca la modul superficial. Dacă nu eşti părinte nu ai acel simţ al datoriei care te face să  ai vise mari pentru viitorul copilului.

Unele dintre adolescente, care au nevoie de îmbrăţişarea protectoare a tatălui, au ajuns în braţele băieţilor obsedaţi de sexualitate (ele nici măcar nu-şi dau seama), sau chiar în braţele tinerilor din afara Orfelinatului care sunt mereu gata să profite… Ce tragic!! Ce tragic că asemenea oameni iubesc trupuri şi nu suflete, apoi se plictisesc şi schimbă partenera ca pe o pastă de dinţi.

Mă durea inima aseară, ştiind că unele dintre aceste suflete pure vor fi întinate.

Mă durea inima pentru că unii dintre copii au fost exploataţi…, ori au văzut şi auzit ce nu trebuia în copilărie. Mă chinuie gândul că sunt predispuşi să facă la fel.

Mă doare că sunt atât de neglijaţi şi că nu prea sunt creştini gata să-i viziteze şi să le fie prieteni… Atâtea biserici, de toate denominaţiile, şi totuşi atâta neglijenţă! Sunt foarte puţine orfelinate, daaar prea mulţi oameni şi chiar preoţi care se dau drept creştini şi mari exemple în viaţă. Dar unde sunt faptele?

Mă doare faptul că nu au prieteni cu standarde morale bune, iar tu, cititorule, ai putea fi unul dintre ei!

Mă doare că, acum, nu pot să fac mai mult!

Îmi amintesc cum plângeau unii dintre copii şi cum cei tari erau frânţi de durere, atunci când  s-au despărţit de noi în tabără. Ştiau că se întorc în alt mediu.. De trei ani, de când îi cunosc pe unii dintre aceşti copii, mereu au reacţionat în felul acesta.

DSC_0424Când erau deja urcaţi în microbuze, a coborât o fetiţă de 5 ani cu viteză spre mine şi m-a îmbrăţişat puternic. M-a copleşit!  Şi atâtea alte îmbrăţişări emoţionante! Cum poţi să părăseşti asemenea copii?! Cum pot exista asemenea părinţi?

Soluţiile? Care sunt?

  1. Întreabă-te: “Cui ar face bine îmbrăţişarea mea? Cărui copil?”. Poate că există şi în oraşul tău o casă de copii, sau poate că ai nepoţi care au nevoie de afecţiunea şi încurajarea ta. Nu banii sunt soluţia, ci dragostea!

  2. Pentru cei care se cred creştini, indiferent de denominaţia lor, iată ce scrie în Biblie:

 “Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Epistola lui Iacov 1:27)

  1. În plus, sunt cupluri căsătorite fără copii, de cenu vă gândiţi la adopţie? Sau dacă deja aveţi un copil mic, de ce să nu luaţi în considerare adopţia altuia? Câte lucruri pot fi mai măreţe decât să schimbi spre bine destinul unui suflet?

Iată un exemplu frumos:

“De ce crezi că şi alţi oameni ar trebui să adopte copii de la orfelinat?”

copilul adoptat: “Pentru că este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui copil”

Advertisements
 
9 Comments

Posted by on August 29, 2014 in Eseuri, Familie

 

Tags: , , , , , , , , , ,

9 responses to “Copiii care au nevoie de îmbrăţişare

  1. Desinențe

    August 29, 2014 at 3:48 pm

    Emoționantă postare! Mă bucur că ai împărtășit cu noi aceste gânduri și aceste fapte!

     
    • Mihu

      August 29, 2014 at 7:32 pm

      Mulţumesc pentru comentariu. Nu am mai găsit ocazia să scriu atât de mult pe blog, deşi am adunat multe în vara aceasta. Bănuiesc că ştii bine sentimentul! 🙂

      Mă simt puţin vinovat pentru că nu mi-am mai vizitat tovarăşii de blog, dar unde nu e internet “nimic nu e” :D!

       
      • Desinențe

        August 30, 2014 at 5:18 pm

        Mă bucur să aflu că viața ți-a fost plină, că ai trăit experiențe bogate. Despre net, eu știu că trebuie să aibă o pondere dozată foarte bine încât să nu înlocuiască trăirile directe, așa că, cel puțin eu, am răbdare cu privire la prezența ta aici. Îți doresc împliniri și senin în suflet!

         
      • Mihu

        September 1, 2014 at 12:27 pm

        Mulţumesc! Multe împliniri şi ţie! 🙂

         
  2. simplă rază

    November 18, 2014 at 8:34 pm

    Pentru că aproape zilnic mă intresectez și eu cu nevoile copiilor care nu primesc (destulă) afecțiune, înțeleg perfect despre ce vorbești/ scrii. Știu ce înseamnă să mi se spună „mami” și să nu mă mai pot desprinde din brațele lor. Și e păcat, așa cum ziceai, că adopția nu e așa des întâlnită și că tot mai mult, egoismul pune stăpânire pe oameni. Mi-e silă de persoanele care aleg să aibă un câine în loc să adopte un copil!

     
    • Mihu

      November 18, 2014 at 10:35 pm

      M-ai făcut curios 🙂 Mă bucur că reuşeşti să oferi afecţiune celor ce au nevoie mai mult. Cred că toţi ne plângem de singurătate din când în când, dar nu toţi suntem justificaţi precum sunt ei..
      Eu n-am ajuns să mi se spună tati decât de la nepoţi. Totuşi printre cele mai mari bucurii este să mi se spună “mi-aş fi dorit să am un frate ca tine” sau “frăţiorule, n-am să te uit niciodată”, afirmaţii rostite de nişte copii cu nevoie de afecţiune.
      Sunt de acord. Mai de curând mă gândeam să-l provoc pe domnul Iohannis să adopte. Ar fi un exemplu pentru toţi românii!

       
  3. simplă rază

    November 19, 2014 at 4:24 pm

    Bună idee! 😀 Dar cu funcția pe care o are acum, cred ca ar fi un tată cam absent… sau, cine știe?

    Legat de ce spun copiii, cred că ei oferă cele mai sincere și drăguțe complimente. Deci, dacă ei îți zic un lucru, they really mean it! 🙂
    P.S n-am înțeles cu ce te-am făcut curios. 😀

     
    • Mihu

      November 19, 2014 at 10:26 pm

      În ce împrejurări te întâlneşti cu astfel de copii?

       
      • simplă rază

        November 20, 2014 at 7:39 pm

        La locul de munca (gradinita).

         

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: