Monica Pirlici – “Cine are părinţi pe pământ , nu în gând…”

Am citit şi vizionat puţin despre povestea Monicăi, şi  îi simt dorul faţă de mama ei, un dor neîmplinit dar foarte aprins.  După concursul de la “Moldova are talent”, mama ei a sunat-o şi a invitat-o să viziteze Elveţia! Ce poveste tristă! Te-ai fi aşteptat să alerge mama ei spre Moldova, cu ochii în lacrimi şi inima frântă, cu mâinile împreunate şi genunchii îndoiţi, … aplecându-se înaintea fiicei , implorând iertare. Şi totuşi povestea nu este aşa! Tocmai ca să vedem cât de împietrite pot deveni inimile de părinţi..

Monica este cea mai puternică palmă pentru obrazul părinţilor care îşi neglijează copiii.  Dar poezia de aici este pentru copii; rostită de un copil pentru “copii”. Accept din toata inima mustrarea ei. Mie îmi stoarce lacrimile, mă pune în gardă, mă ceartă şi … ce mai certare sinceră!!

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,

Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.

Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii

Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

 

Te-aş îndemna să dai mai departe povestea ei. Cred că Dumnezeu poate să sensibilizeze inimile de piatră prin glasul acestei micuţe.