RSS

Ce ai face dacă ai rămâne fără tată?

30 Oct

Încep cu o întrebare: Are cineva dintre voi părinţi perfecţi?

Am auzit pe mulţi oameni – tineri sau vârstnici –  să se plângă de părinţii lor. Am făcut şi eu greşeala asta. De parcă noi am fi perfecţi şi nu are nimeni voie să ne greşească MAI ALES părinţii! Unii au părinţi foarte ciudaţi, foarte răutăcioşi, poate înceţi la gândire, poate prea gălăgioşi, poate alcoolici sau dezinteresaţi de familie. Înţeleg asta, este regretabil, dar părinţii merită respectul copiilor. Cunosc foarte puţini oameni care îşi iubesc părinţii, foarte puţini…

Avem timp să ne plângem de ei, dar nu ne facem timp să-i iubim?

Am fost astăzi la înmormântarea unui om deosebit, care a plecat la Domnul la vârsta de 57 de ani. Soţul unei femei deosebite şi tatăl a şase copii – dintre care , doi adoptaţi – . Un om care a ştiut să iubească pe alţii, care a ştiut să fie prieten pentru cei din jurul lui, a ştiut să glumească cu copiii, un om citit, înţelept care totuşi avea răbdare să tacă şi să asculte şi pe alţii. Un creştin autentic, care ales să studieze Biblia, deşi citise biblioteci întregi de cărti. A fost un om care a lăsat o amprentă frumoasă în vieţile celor din jurul lui – ceea ce foarte puţini mai reuşesc. Cu siguranţă apropiaţii lui ar putea să spună lucruri mult mai frumoase despre el.

La înmormântare a fost suferinţă. Vă daţi seama că un asemenea om nu poate “pleca” pe neobservate. Au venit mulţi prieteni de-ai lui, din diferite zone ale ţării, şi cel puţin 300 de persoane au participat la înmormântare. Au fost multe lacrimi vărsate şi mulţi oameni confuzi, cu privirile aruncate în gol. Mulţi ne uitam la groapă şi nu înţelegeam cum este posibil ca un om ce părea sănatos şi bine în urmă cu o lună de zile, să fie acum mort. Se îmbolnăvise de curând şi când s-a dus să-şi facă analizele , doctorii i-au găsit 3 tumori – dintre care una era pe creier.

945357_579789782092732_11214737_n

De ce amintesc despre o înmormântare? Pentru că acestea sunt reale,  vin pe neaşteptate de cele mai multe ori şi pentru că urmatorul la sicriu pot fi chiar eu , sau … chiar tu. Pentru că uităm! Şi oamenii care uită că vor muri cândva, îşi risipesc vieţile cu uşurinţă.

Să vezi suferinţa pe chipul familiei îndoiliate îţi topeşte inima şi îţi înmoaie ochii. Dumnezeu are un fel de a lucra, misterios. Îţi poate sensibiliza inima atunci când te pui în locul altuia, când vezi suferinţa altuia şi încerci să înţelegi durerea lui. Nu degeaba ne îndeamnă Mântuitorul: “plângeţi cu cei ce plâng”; cine face aceasta dovedeşte că învaţă din suferinţa altuia şi prin solidaritate dovedeşte dragostea.

“Mai bine să te duci într’o casă de jale de cît să te duci într’o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.” ~ Eclesiastul 7:2 ~

Aşa spunea înţeleptul Solomon, că adică , în casa de suferinţă ai şanse mari să-ţi faci inima mai bună, acolo realizezi că imediat îţi poate veni rândul. Când ştii că nu mai ai mult de trăit, începi să trăieşti mai frumos  – şi ar fi bine să ştii că într-adevăr nu mai ai mult de trăit pentru că ziua de mâine nu îţi aparţine.  Iar în antiteză am putea să amintim pe tinerii care-şi petrec zilele înghesuiţi în cluburi, unde muzica şi băutura îi ţine euforici, prea distraşi de la rostul vieţii şi prea superficiali – ce risipă!

Moartea este un fenomen atât de complex, este aproape greu de conceput să crezi că fiinţele umane pot muri. De la animale ne aşteptăm să moară, pentru că le vedem inferioare; dar oamenii să moară?  Este ceva greu de înţeles, mai ales când te-ai obişnuit cu persoana respectivă de atâţia ani; mai ales când viaţa ta a fost atât de marcată de existenţa celuilalt.

Am gândit la suferinţa acestor tineri, prieteni ai mei, şi mi-am dat seama că ei îşi plângeau tatăl de dor; ştiau că-l vor mai revedea! Ce frumoasă este nădejdea aceasta: să ştii că sufletele curate se vor reîntâlni şi se vor îmbrăţişa în cer!

Am privit la suferinţa lor şi mi-am dat seama că nu iubesc cu toată inima pe părinţii mei, că îi neglijez de multe ori, nu-i cinstesc destul – aşa cum zice porunca din Biblie – . De ce să plâng mai încolo că nu i-am iubit cum trebuie?

Sau aş putea să întreb şi pentru tine si pentru mine: De ce să plângem mai încolo că i-am neglijat? De ce să nu plângem, mai degrabă, de dorul lor, atunci când nu vor mai fi?

Discutam cu cineva care a participat la înmormântarea asta şi spunea:

“am plans foarte mult, dar nu numai pentru ca era o conjunctura  tragica si extrem de trista dar si pentru ca ma gandeam numai la tata

si cat de putin l-am apreciat!

si de cate ori i-am vorbit urat cand ma suparam

mi-e rusine”

….este ceva valabil pentru atâţia dintre noi. Ar fi bine să învăţăm ceva din astfel de întâmplări.

Am să las o întrebare: Alegi să plângi cândva de dor, sau să plângi cu regret că nu i-ai iubit cum trebuia?!

Şi aici un mic clip video, care se potriveşte cu ce am scris pe aici.

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on October 30, 2013 in Cugetare

 

Tags: , , , , ,

2 responses to “Ce ai face dacă ai rămâne fără tată?

  1. narcisa73

    April 13, 2014 at 4:24 pm

    Am ramas fara tata, pe neasteptate, cand aveam 17 ani… Si acum mai am regrete ca nu l-am iubit mai mult. Dar nu-i nimic, ca Dumnezeu mi-a dat o noua sansa, a facut sa apara la in viata mea cineva care-mi aminteste foarte mult de tata :))

     
    • Mihu

      April 15, 2014 at 8:23 am

      Fiecare dintre noi vom trece prin despartirea prin moarte, sau celelalte despartiri – destul de tragice – Uneori imi imaginez si eu “ce-ar fi daca n-ar mai fi” tata, mama, cutare prieten.. Mai ales cand pasesc pe la inmormantari. Este un exercitiu bun – acolo ti se face inima mai buna – asa zicea Eclesiastul.

       

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: