RSS

Despre adevăraţii eroi

23 Sep

12986_10151898608941368_2008534305_nVara 2013 am petrecut-o ca voluntar într-o tabără pentru copii. Am avut ocazia să întâlnesc vreo 10 grupuri de peste 30 de persoane, şi mai mare ocazie/privilegiu  de a cunoaşte oameni deosebiţi. Printre ei se numără şi un american venit în România de câţiva ani cu scopul de a ajuta pe oamenii defavorizaţi – adică “boschetarii” pe lângă care trecem nepăsători, “oamenii străzii”, “cerşetorii”, “orfanii”, sau alte denumiri ce le mai sunt atribuite.

Auzisem vorbindu-se despre el, că ar fi plătit şi în alţi ani taberele pentru grupuri de 50 de persoane defavorizate. De data asta urma să participe şi el, aşa că eram nerăbdător să-l cunosc, măcar să dau mâna cu el. David îl cheamă – şi atâta zic:) M-am obişnuit să nu mai am aşteptări prea mari de la oameni, pentru ca să nu fiu dezamăgit, aşadar puteam crede că e doar un tip cu bani care n-are ce face cu banii şi a zis să facă şi el o binefacere. E bine ca nu am avut aşteptări prea mari, tocmai ca să fiu şi eu impresionat.

A venit împreună cu un grup de americani şi câţiva români, ca să organizeze tabăra pentru ~50 de copii ai străzii din Bucureşti cu vârste între 12-18 ani. M-am gândit repede la costuri şi 240km dus-intors cu autocar închiriat, plus cazare, plus haine pentru copii … ajungeau undeva la peste 25 000 lei. Poate chiar 30 000. Suprinzător a fost să-l revăd peste 3 săptămâni în aceiaşi tabără cu alţi 40 de copii , tabără plătită tot de el :). Nu s-a lăudat deloc că ar fi dat atâţia bani – îl laud eu din plăcere!

Ok, dacă era vorba doar de bani … poate nu m-ar fi impresionat chiar aşa de tare, dar omul acesta de vreo 4 ani are  grijă de copii ai stăzilor din Bucureşti şi le oferă mâncare la un centru de zi.

Unii dintre copii păreau normali şi chiar erau câteva fetiţe drăguţe de care mă miram că au fost abandonate. Mai erau printre ei nişte adolescenţi care fugiseră de acasă pentru că luau bătaie de la părinţi şi erau torturaţi. Unii se supărau repede şi nu voiau să colaboreze la activităţile organizate. Majoritatea copiilor de 12-13 ani fumau şi nu m-ar fi mirat să ştiu că folosesc şi prafuri. Câţiva dintre adolescenţi erau cu probleme psihice; te sfidau şi nu ascultau nici măcar de liderii lor, nici de ceilalţi voluntari din tabără, plus ca aveau obiceiul să fure … ceea ce era destul de stresant pentru mine si ceilalţi:). – La un moment dat unul dintre ei a intrat prin Bucărie (deşi avea accesul interzis) şi s-a servit singur cu dulciuri, pentru ca a doua zi să ceară iar dulciuri “de pe ultimul raft” :)) a fost tragic-comică situaţia! –

L-am analizat bine pe american cum se purta cu copiii şi am fost impresionat. Ai fi zis că nu merită să-ţi baţi capul cu asemenea copii sau că astfel de copii “ascultă doar de bătaie”, dar omul acesta  avea o stricteţe şi o dragoste cam la fel de mare ca a unui tată. Poate tocmai din motivul acesta copiii ascultau de el. Noaptea, îi punea pe băieţii obraznici să facă ture de teren, timp de vreo 40 de minute, la lumina lanternei lui (îi ştiau de frică), iar ziua îi învăţa cu blândeţe. L-am văzut vorbind cu unii dintre şmecheraşii aceştia şi am impresia că mulţi dintre ei îl respectau ca pe un tată.

Într-una din zile începuse să plouă tare. Nu mai plouase în restul săptămanii, aşa că au profitat şi de ploaie. Băieţii au început să se arunce cu viteză pe un derdeluş plin cu noroi. Ceva foarte copilăros şi totuşi … americanul a preferat să se joace cu ei. Se arunca şi el pe derdeluşul improvizat până a rămas fără gazon. Murdărie?  Ce mai contează? Atâta timp cât le-a arătat că îi pasă de ei, pentru el a fost deajuns!  – ce-i drept, a fost şi mai amuzant când i-a spălat pe cei 10 colegi de joacă cu furtunul, înainte de a intra în cabană 🙂

DSC_5757m

Îmi plăcea mult cum se juca cu ei sau cum îi învăţa dimineaţa şi seara despre adevărurile importante ale vieţii, printre care şi relaţia cu Dumnezeu. Chiar era captivant felul cum le vorbea şi este frumos că nu încerca să le schimbe religia, ci să-i provoace să iubească pe Dumnezeu mai presus de toate.  Impresionant că a învăţat şi limba româna destul de bine, efort pe care nu mulţi americani l-ar face.

Am văzut şi rezultate ale efortului său, pentru ca am apucat să vorbesc cu un băiat mai mare care fusese si el la “Centru” când era mai mic. Spunea că a fost de mai multe ori invitat acasă la acest american, că a fost tratat ca un prieten şi ajutat când era pe drumuri. Apoi , să aud că tânărul acesta a renunţat la anturaj de drogaţi şi cuţitari  pentru că a fost direcţionat şi sfatuit la bine m-a impresionat mai mult. Din golan şi traficant de droguri să ajungi să devii credincios lui Dumnezeu şi să iubeşti pe ceilalţi copii părăsiţi .. este un lucru uimitor. Cum s-a întâmplat asta? Un american credincios lui Dumnezeu şi-a pus viaţa în slujba copiilor străzii, s-a mutat în Romania şi din prea multă iubire a provocat şi pe alţii să iubească şi să schimbe vieţi.

Un asemenea om este o încurajare pentru mine. De mic am fost prea obişnuit să consider drept “oameni mari” pe aceia care apar la televizor, au bani mulţi, apar în filme sau ziare, dar adevăraţii eroi, adevăraţii oameni mari sunt cei cu inima mare, cei care ştiu să iubească şi aşteaptă răsplata de la Dumnezeu. Nu oamenii care se trâmbiţează pe ei înşisi sunt mari.

Poate vei zice: “Da, dar el a avut bani”. Dar eu ştiu despre el că nu s-a născut bogat! Mie chiar mi-ar plăcea să fie mai mulţi “bogaţi” în felul lui.

În încheiere las o mică întrebare: “Tu pe cine admiri în viaţă? – Care sunt eroii tăi?”

547265_619475421457501_1944500498_n

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on September 23, 2013 in Cugetare, De apreciat!, Despre oameni, Eseuri, Mă inspiră

 

Tags: , , , , , , , , ,

One response to “Despre adevăraţii eroi

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: