RSS

Critica este ca ciocănitoarea!

28 May

woody_woodpecker_wallpaper‘Nu ştiu alţii cum sunt’, dar eu nu răspund mereu blând atunci când  o persoană foarte apropiată mie face o greşeală care mă priveşte. Mai ales când este o greşeală mai mare, când mă înjoseşte prin vorbe ori atitudine..

Înţeleg că “suntem, oarecum, îndreptăţiţi” să aducem o mustrare sau puţină certare atunci când cineva chiar ne greşeşte, dar obişnuim să ne enervăm  chiar şi când nu s-a întâmplat nimic. Despre asta vorbesc.

Am să vă dau un exemplu pozitiv. Zilele trecute eram în maşină cu un unchi de-al meu şi soţia dânsului. Discutau lucruri plăcute şi râdeau împreună. Eu eram atent la discuţia lor şi căutam să nu deranjez prea mult, pentru că îi admiram cum se îndrăgesc ei deşi sunt înaintaţi în vârstă şi sunt bunici deja.  Deodată unchiul meu, care conduce foarte precaut în general, a intrat într-o depăşire pe care o credea posibilă. Încerca să depăşească un camion pe un drum cu trei benzi,  dar din sens opus venea o maşină care intrase în depăşire. A trebuit să frâneze mai brusc şi să întrerupă depăşirea ca să nu murim. A fost cât pe ce! Eu nu eram chiar trist dacă muream, aşa că am trecut uşor peste incident. ** Oricum când mergi cu maşina treci mereu la 1 metru apropiere de moarte.

Deobicei o astfel de greşeală nu se lasă neiertată şi soţia comentează sau se supără cumva: “Era să murim!”, “Nu eşti deloc atent!” , “Fii şi tu atent la drum!!!!” , “Ce m-ai speriat! Mă faci .. de mă înţeapă inima”, “De câte ori ţi-am zis să mergi mai încet…?”.

Ea nu! Mătuşa mea a spus, fără nervi: “E bine că n-a fost nimic”, şi atmosfera din maşină a fost în continuare plină de voie bună. M-am ‘enervat’ şi am zis: “Doar atâta? Nimic supărare? “.

Ea mi-a răspuns: “Eu am încredere în soţul meu!”. Am rămas uimit. Mi-a plăcut mult atitudinea ei şi imi venea în minte un verset din Biblie:

“Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” (Proverbe 15:1).

Păi dacă începea să-l cicălească şi să aducă critici strica toată bună-dispoziţia unchiului, apoi a mea şi a celorlalţi pasageri. Dar o atitudine aşa de caldă şi blândă nu trebuie trecută cu vederea.  I-am promis mătuşii mele că am s-o laud cu însufleţire! Şi încep pe blog, apoi în stânga-dreapta!:)

Eu m-am obişnuit cu reproşuri! Peste tot le aud şi uneori chiar de la mine! “Era să faci cutare greşeală..” , “Era să spargi.. “ , “Era să strici… “ , “Era să pierzi … “ , “Era să spui … “.  De ce atâtea reproşuri dacă nu s-a întâmplat nimic?

20110224-20110224-woodpecker feb24.11 (2)

Când cineva ţi-a greşit nu poate să şteargă trecutul, să dea UNDO! Ce rost au vorbele aspre? De ce să fii ciocănitoare, să faci zgomot şi să provoci dureri de cap?🙂  Aţi auzit cât de enervant este zgomotul acela neîntrerupt al unei ciocănitori? Cam la fel, numai că mai enervant, este zgomotul de critică, de cicăleală în urma unor greşeli.

Postarea mea sper să îţi dea de gândit cu privire la următoarea întrebare: “Critic repede pe cei care îmi greşesc?. Iar dacă ăsta e adevărul, începe să te schimbi! Eşti mai frumos când nu critici!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on May 28, 2013 in Cugetare, Eseuri

 

Tags: , , , , , , ,

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: