RSS

Învaţă de la alţii! Un deţinut.

25 May

Cred că fiecare dintre noi ne bucurăm să fim înconjuraţi de oameni înţelepţi, oameni valoroşi. Spun asta pentru că şi mie îmi face deosebită plăcere să mă ştiu înconjurat de astfel de oameni.

Ştii ce am învăţat dintr-o carte? Spunea autorul, deştept om, că fiecare om ne este superior în cel puţin un domeniu. Ce-ar fi să credem asta cu adevărat?

Deci, fiecare om pe care îl întâlnesc îmi este superior în vre-un fel sau altul! Poate face unele lucruri mai bine decât mine! Este mai deştept în anumite domenii! Ahh, sper să vă motiveze vorbele acestea! Nu la lenevie “O, lasă să fie alţii mai buni, că mie mi-e bine aşa!”. Sper vă motiveze să  fiţi mai buni, mai productivi: “Trebuie să învăţ de la oamenii aceştia, ca să fiu şi eu mai bun”.

Un om care a încetat să înveţe este un om mort! Corect? Dar n-ar fi corect să spunem că omul care nu învaţă de la alţii este mândru – adică mort pe dinlăuntru? Şi , dacă este corectă logica mea, înseamnă că omul care încearcă să înveţe de la toţi este un om smerit – adică foarte viu pe dinlăuntru?

Poate vei spune: “Păi ce să învăţ de la un criminal?”.

Eşti sigur că nu poţi învăţa nimic? Eu zic că poţi învăţa, din greşeala lui. Am să vă spun ceea ce am învăţat de la un prieten, care a ajuns la închisoare pentru furt. Nu fac parte dintr-o gaşcă de hoţi, staţi liniştiţi!:)

Băiatul acesta era un om foarte sensibil, deduc din discuţiile pe care le aveam în trecut. Avea nişte dorinţe foarte bune pentru viaţă şi voia să devină un mare bucătar. Şi totuşi a făcut greşeala să petreacă timp cu o gaşcă nepotrivită. Putea să renunţe la prietenia cu ei dar s-a încăpăţânat, iar ei l-au convins să îi ajute să jefuiască un apartament. A  fost prins de poliţie, apoi condamnat la 5 ani de închisoare dar i-au micşorat pedeapsa la trei ani si jumătate pentru bună purtare. De curând a împlinit  un an de când stă prin închisoare; acum are dinţii aproape căzuţi, ‘corodaţi’, negri (de la stres sau lipsă de îngrijire).

Am fost în vizită împreună cu alt prieten şi îi era ruşine să ne privească drept în faţă. Îi era ruşine chiar dacă trecuse un an de când nu l-am mai văzut, dar l-am încurajat să fie deschis cu noi şi a prins încredere. Ne-am îmbrăţişat, dar nu aşa de formă – el chiar ne-a ţinut în braţe, să ne simtă aproape – şi mărturisesc că n-am fost îmbrăţişat de multe ori în felul acesta. Ne-a povestit cam o ora şi jumătate despre trăirile lui din ultimul an.

Iată ce am învăţat de la el:

– Spunea că îi este frică să nu înnebunească în mediul acesta; toată ziua numai înjurături spurcate, gânduri duşmănoase, oameni mizerabili, foarte mulţi colegi de celulă (40 colegi în celulă), bătăi , ameninţări, ..Mi-am amintit că mă plâng degeaba de multe lucruri. E frumoasă libertatea şi nu prea profit de ea!

remorse

– Spunea că îl mustră conştiinţa în mod permanent şi se învinovăţeşte des pentru ceea ce a făcut. Îi este ruşine de mama lui, chiar dacă vorbeşte cu ea la telefon; iar ea nu poate să-l viziteze pentru că ar plânge să-şi vada fiul în asemenea stare. Am învăţat că încălcarea Legii poate să te depărteze de familia ta, de persoanele apropiate, chiar daca ei te iubesc. Te vei urâ tu, pentru că ştii că nu mai meriţi aprecierea lor şi te vei depărta de ei. Nici eu n-aş vrea să fac lucruri care s-o facă pe mama să se ruşineze de mine, sau să-i fie greu să mă vadă îndurând consecinţele greşelilor/neascultării mele.

– Spunea că regretă anturajul greşit pe care l-a avut şi sublinia faptul că imediat l-au părăsit “prietenii” din grupul de hoţi. Mi-a adus aminte să am grijă la anturaj şi să îmi respect prietenii adevăraţi.

– Spunea că îi este dor de libertate! Ar vrea să iasă şi să nu-şi piardă anii tinereţii prin închisoare. Se bucură că nu a făcut un păcat mai mare şi crede că dacă nu trecea prin închisoare nu ar fi avut ocazia să se pocăiască de greşeli şi să fie credincios. Se roagă des la Dumnezeu, îşi citeşte Biblia, ştie că Dumnezeu îl iartă şi că îl ajută. Slavă Domnului că sunt liber şi fizic şi sufleteşte! Dacă prietenul meu n-ar fi avut  credinţă în Dumnezeu ar fi fost pierdut fără pacea sufletească. Îţi închipui ce viaţă tristă – să ai şi sufletul în temniţă, precum şi trupul?

– Spunea că învaţă din greşeala asta şi vrea să fie un om mai bun când va ieşi din închisoare. Ştia că unii se fac mai răi în închisoare, dar el vrea să fie mai bun. L-am apreciat pentru vorbele lui, pentru cuvintele lui foarte sincere. Nu prea vorbeşte cu cei de pe acolo şi discuţia cu noi părea să-i fie ca un mic concediu. Până la urmă ştiam că şi eu am făcut păcate multe înaintea lui Dumnezeu care egalează şi depăşesc păcatul lui, numai că păcatul lui se întâmplă să fie pedepsit de lege. Biblia spune clar: “Este cu neputinţă să nu vină ocazia de a păcătui”. Faptul că în urmai unei greşeli, a unui păcat, vrei să devii un om mai bun este un câştig, un mare câştig!

Deci spun cu toată încrederea că se poate învăţa de la un om prins în închisoare. Omul pe care nu-ţi vine să dai doi bani poate să-ţi fie “profesor” dacă şi-a învăţat bine lecţia de viaţă bine. Vei fi atent? Îl vei asculta?

Advertisements
 

Tags: , , , , , ,

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: