RSS

Liniştea care doare!

23 Apr

Mă uitam la clipul acesta şi am fost impresionat de acea linişte adânca , prea apăsătoare, pe care o recomandă filmuleţul – totuşi viaţa bate filmul! – Cu ocazia asta mi-am amintit de unele persoane apropiate pe care le-am cunoscut şi au plecat pe cărarea către veşnicie. Am avut un moment de tăcere. Este vorba despre liniştea care vine în urma regretului, când este multă tăcere în exterior şi prea mult zgomot în interior – în suflet –

Dar mai există un fel de linişte – liniştea dinaintea furtunii – când inima tace şi gura vorbeşte prea mult. Mai precis, când vorbeşti doar lucruri de suprafaţă cu persoanele care îţi sunt aproape şi inima ta demonstrează ca nu este prezentă în discuţii. Sunt zilele, săptămânile în care schimbi cu familia doar întrebări de politeţe: “Bună dimineaţa! Ce mai faci? Bine? Şi eu tot bine! Ce-avem de mâncare? Ce frumos a fost meciul de fotbal!  Et cetera”. Este liniştea care doare – căci nu-ţi mai pasă destul de cel de lânga tine, pe care altădata îl căutai cu tot dinadinsul.

Este mult prea multa linişte peste tot. Mult prea multă linişte “se aude” acum. Ştiu , totuşi, că lucrurile nu stau la fel de liniştite pentru prea mult timp – şi oricând se poate produce o schimbare.

Parcă prea mult soare, prea multă fericire în familie, între prieteni. Poate că nici măcar nu profităm destul de mult de această fericire pe care o avem de a petrece timp cu părinţii noştri.  Poate chiar şi un timp petrecut lânga bunicii noştri, aparent sănătoşi, ar fi mai favorabil şi plăcut acum decât va fi lângă mormântul lor.

Oare cât timp vom mai avea lângă noi familia? Oare cât timp vom mai avea prietenii lânga noi – poate se vor muta în străinătate, poate se vor îndepărta de noi din cauza nestatorniciei noastre, poate că anul viitor pe vremea aceasta nu vor mai exista deloc.

307593_458018200924787_1687831265_nDe ce nu faci o vizita azi? De ce nu-ţi suni un prieten chiar acum? Nu pe cel pe care l-ai sunat şi ieri, ci pe cel pe care nu l-ai mai auzit de o luna-două!  Cu siguranţă tăcerea dintre voi de acum nu este la fel de dureroasă precum va fi tăcerea dintre tine şi o piatră funerară. Sau , aş putea să te întreb: “De ce nu te duci acum şi începi o discuţie plăcută împreună cu mama ta sau tatăl tău?”. Nu-i aşa că prea ne-am obişnuit să regretăm un lucru abia după ce l-am pierdut?

Partea ciudată este că nu ştii niciodată când se va încheia totul – căci ai putea, chiar tu, să nu mai fii mâine printre noi. Din cauza aceasta este bine să nu laşi lucrurile bune nefăcute!

Care a fost ultima ta discuţie cu oricare dintre prietenii tăi? Care au fost ultimele tale vorbe schimbate cu părinţii  tăi? Ar putea fi ultimele vorbe pe care le vor auzi de la tine!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on April 23, 2013 in Aşa NU!, Cugetare, Provocare

 

Tags: , , , , , ,

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: