RSS

În Boston şi pretutindeni

16 Apr

Peste tot se întâmplă tragedii, din ce în ce mai des! S-a întâmplat şi în Boston să fie mare suferinţă.

Primele 10 secunde par să fie scoase dintr-un film de război, dar tragedia sorţii face sa fie reale! Bombe detonate prin telefon.  Să fii în oraşul în care ai copilărit, pe străzile pe unde treci zilnic în drum spre servici şi acolo să te simţi ca în război, cu bombe şi răniţi în stânga şi în dreapta. Iar totul este cu atât mai tragic cu cât nu ai fost anunţat dinainte. –  Să ajungi să te bucuri de o competiţie sportivă decentă când deodată ai parte de explozii, fum, disperare, un picior amputat sau moarte. Că mori tu e una, dar să vezi că ţi-a murit copilul, soţia, ori prietenul cel mai bun te ustură cel mai tare.

 Şi cauza? Răutatea omului, răzbunarea, pofta de a face rău, invidia, frustrarea, nebunia, ?!? Oricare ar fi, nu pune nimeni bombă din dragoste! Şi nu m-ar mira să auzim în curând despre asemenea evenimente în oraşele noastre din România. Fiecare om face ce vrea, nu? Se inventeaza tot felul de pretenţii, oamenii vor tot mai multe drepturi încât până şi un terorist îşi poate face singur dreptate.

Sunt sigur ca cel care a organizat aceste nenorociri este capabil sa faca rele si mai mari. De fapt sunt sigur ca ar fi avut intentia sa provoace mai multe victime. Si poate nu are nici macar un strop de remuscare. Cum au ajuns asemenea oameni sa fie atat de rai? Oare nu suntem si noi in stare sa ajungem la acelasi nivel de rautate, sau chiar mai rai decat acesti teroristi?

Chiar azi comenta un coleg “Asa merită Americanii! Asa merită!!”, de parca se întamplă un lucru bun că mor oameni nevinovati. Nu ti-ar fi frica sa stai langa oameni care gandesc asa?

In acelasi fel nu pot sa mai ai incredere in cei care te injura si te blastama si te spurca cu tot felul de vorbe, ca sa-si manifeste invidia, dusmania, dispretul. Oamenii se poarta cum au chef! Vorbesc cum au chef! Muncesc cum au chef!  Este mai la modă “după chef”. La fel a gândit şi teroristul.

Eu cred că avem , fiecare dintre noi, o parte din vinovăţie pentru lucrurile rele care se întâmplă în lume. De multe ori chiar noi promovăm răutatea.

Unii veţi spune că greşesc. Dar întrebaţi-vă: “ce educatie au primit acei teroristi?” , “Ce prieteni au avut?” , “A stat cineva langa ei sa-i indemne , cu toata blandetea, la bine?” , “Aveau prieteni?” , “Ce fel de parinti au avut?” , “Ce fel de profesori au avut la scoala?”, “ce fel de vecini au avut?”  –

Gândiţi-vă sincer: Nu sunt sanse mari ca acesti teroristi sa fi avut un anturaj prost? Si daca este adevarat – ce aveti de gand in privinta copiilor vostri? verisorilor vostri mai mici? Vecinilor vostri? Colegilor vostri?

Eu zic să faceţi un efort si sa le fiti prieteni celor care au nevoie!

Învăţaţi-i frica de Dumnezeu – Proverbe 1:7 declară, “Frica de DOMNUL este începutul înțelepciunii. “

Nu acceptaţi să aveţi regretul ca vecinul vostru să ajungă în stare de o asemenea faptă , sau alta de o factură asemănătoare.

Poate ar fi timpul să ne rugăm pentru cei răniţi şi pentru familiile lor şi să învăţăm cât mai multe lecţii din toată povestea aceasta.

Am văzut oameni care au sărit în ajutor. Majoritatea au fugit să-şi scape viaţa, dar unii au rămas să ridice pe cei răniţi! Astfel de oameni vă doresc să fiţi şi am aceleaşi aşteptări de la mine.

Boston marathon

“Tot ceea ce este necesar, pentru ca raul sa triumfe, este ca oamenii buni sa nu faca nimic.” Edmund Burke

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on April 16, 2013 in Cugetare, Despre oameni, Provocare

 

Tags: , , , , ,

Scrie părerea ta ...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: